Anna Karenina cu final fericit

teo1970 spune:

valentinag spune:

Valentina

MD spune:

Phii, cum le zici mata bobocule mai rar!!!! Si eu multumesc pentru batista. . . .

evadindeva

nadina spune:

Acum ca mi-ai facut pofta de lecturi, as dori sa-mi furnizezi si pe Madam Bovary fericita. Sau cer prea mult?

NAdina


"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)

alina constantin spune:

desi am incercat sa ma abtin de la comentarii pe marginea subiectului... initial "Anna Karenina", nu ma pot abtine sa nu rad cu lacrimi in fata calculatorului de ma intreaba colegii ce-am patit! o sa le fac un "rezumat"bravo q!

liviab spune:

Vrem finalul din care sa reiasa cit de puternica si curajoasa, moderna si dezinhibata, open minded si cetatean al lumii este ea. Parerea mea.

qsar spune:

Capitolul III - Anna Karenina pleaca la gara

Poate ca in realitate, Vronski a luat-o de nevasta pe Anna, ea este fericita si lecuita pe veci de "mansturbare"... Dar asta este o telenovea... si-i pacat sa se termine asa, brusc si fara suspans.

Noiembrie la Moskova este iarna in toata regula... Anna, singura in casa care fusese candva "cuibusorul de iubire", sade cam mahmura si isi face inventarul vietii ei risipite... Nimic nu i-a iesit ca lumea... Karenin, Vronski... toti au parasit-o... Chiar si Olga, bucatareasa, a lasat-o balta si a fugit in lume cu ordonanta unui capitan de cazaci... Anna isi simte gatul uscat... Sipul de cristal este gol, lumina candelabrului se sparge in mii de scantei reci in incrustatiile savante... Orologiul suna, noaptea jumatate... Anna tresare speriata de zgomot, se uita chioras la orologiu...
E tarziu... trebuie sa plece la gara. Se ridica putim cam impleticit, isi ia mantila si mansonul de vulpe polara (aduse pe vremuri de Karenin din Polonia) si iese grabita in frig. Strada este pustie... Numai cate o troica trece din cand in cand, ducand pe la casele lor petrecaretii intarziati. Ooo, la ce petreceri stralucitoare mergea pe vremuri Anna... In minte ii rasuna si acum valsul acela... l-a dansat cu Vronski... Cuprinsa de amintiri, Anna face cativa pasi de dans... dar, fie din cauza ghetii (asa fac, dom'le, astia de la primarie... i-a luat prin surprindere si iarna asta), fie din cauza mahmurelii, botinele-i aluneca si Anna da cu... ma scuzati, noada de caldaram... Se ridica cu oarecare greutate... Ametita, are nevoie de cateva clipe ca sa-si revina. Se sprijina obosita de un stalp... in jurul felinarului,intr-un glob de lumina chioara danseaza cativa fulgi rasleti. De peste strada, din cazarma regimentului, un soldat o priveste... Ii aduce aminte de draguta lui de departe, Liuba-Matrioshka... Si-ar dori sa fie ea acolo, sprijinita de felinar... Isi ia balalaika si compune pe loc un canticel... (Canticelul avea sa fie luat patruzeci de ani mai tarziu drept prada de razboi de un neamt talentat; re-make-ul "Lilly Marlene" ajunge in top ten-ul american)

cl spune:

Siiiiii....??????
Claudia

qsar spune:

Capitolul IV - Apiendu' telenovelei

Teoretic, toata lumea stie de ce a plecat Anna Karenina la gara... Dar Anna este ghinionista... Ajunsa in gara, afla cu mirare ca circulatia trenurilor pe relatia Moskova este oprita din cauza nametilor...Ce-i de facut? Ramane cateva clipe nauca pe peron, poate-poate vine trenul, sa-si rezolve si ea problema... Dar trenul pentru care venise ea atata drum, in miez de noapte, este anulat... Un cersetor ii cere o copeica, sa-si ia hleba... Anna tresare, se uita in jur... Pustiu. In toata gara, numai ei doi... ea si amaratul asta zdrentaros... Gara pentru doi, gandeste Anna. Numai la bufetul garii pare sa mai fie cineva. Da in sila copeica pisalogului de cersetor si porneste hotarata spre bufet... Este inghetata si in pragul "mansturbarii". Numai o vodka o poate linisti. Intra in bufet... ii este cam jena, dar inauntru este cald si bine si mult fum... Cativa calatori ramasi blocati in gara o privesc uimiti si admirativi... Ce femeie strasnica! Sa plece ea singura, pe intunericu' si frigu' asta... si sa mearga pana la gara! Harasho! Anna se aseaza la o masa, isi scoate mantila de blana de vulpe (poloneza) si pocneste elegant din degete... sa vie odata, mai repede, vodka aia!... Toata lumea din bufet este cucerita de Anna. Dupa catva timp, vine seful de gara sa anunte ca se reia circulatia trenurilor... Chiar in cinci minute soseste un tren... Trenul pentru care Anna venise... Dar acum, incalzita de vodka si de admiratia comesenilor, ea nu mai doreste sa-si rezolve problema in acest fel brutal... In fond, maine este o noua zi... Ternul vine si pleaca, lasand in urma sa peronul plin de aburi si miros de carbune.
Usa bufetului se deschide si intra... Karenin. Vai, nu-mi vine sa cred!... Isi scutura zapada de pe gulerul subei si priveste in jur... O zareste pe Anna, ofteaza, si porneste agale printe mese catre ea. Anna il priveste la randul sau... Pare schimbat, mai intinerit, parca... Si totusi, gandeste ea, ce barbat bine Karenin... un domn.
- Anna! Tu aici?
- Karenin! Tu aici?
- Anna, Annia, Annina, Anoshka, nu plange draga! Tu stii doar ca Moskova nu crede in lacrimi!
- Iarta-ma, Karenin!
- Te-am iertat!... Am venit pana la Moskova sa te intreb... Anna Pavlova-Stalinskaia-Kreskova, vrei sa redevii sotia mea?

qsar spune:

Capitolul V - Apiendu' apiendului' telenovelei - in miezul verii

Anna, Karenin si fiul lor sunt la mosie. Olga, bucatareasa, maritata acum cu ordonanta capitanului de cazaci, intra in salonas sa intrebe pentru cate persoane sa puie masa... Vin musafiri multi... Fratele Annei, cu nevasta-sa cu care nu mai are probleme de comunicare fiindca i-a cumparat baterii noi la proteza auditiva. Nepoata Annei, cu logodnicul ei... Vronski, care si-a cerut scuze la toata lumea...
Karenin isi saruta sotia cast, pe frunte. Trebuie sa plece putin... dar promite sa fie acasa devreme, pentru cina. Merge sa inspecteze noile culturi de plante medicinale... a devenit cel nai important producator de cretisoara si napraznic din intraga Russie.