Prematurii-Esentele tari se tin in sticlute mici21

histamina spune:

IN MEMORIAM ADRIAN PAUNESCU

Cu tine via#355;a mea se lumineaz#259;,
Cu tine hot#259;r#259;sc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaz#259;
#350;i m#259; sfâr#351;esc în fiecare zi.

Cu tine e-mp#259;care #351;i e lupt#259;,
Cu tine este tot #351;i e nimic,
Cu tine-mi înflore#351;te lancea rupt#259;,
Cu tine sunt #351;i mare, sunt #351;i mic.

Cu tine totu-i parc#259; unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, #351;i nu sicriu,
Cu tine ast#259;zi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exist#259;,
Cu tine chem z#259;pezi #351;i-alung z#259;pezi,
Cu tine nici triste#355;ea nu e trist#259;,
Cu tine eu te v#259;d când nu m#259; vezi.

Cu tine sunt nedrept #351;i sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos #351;i sunt ghe#355;ar,
Cu tine-ncep #351;i se termin#259; toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumin#259; #351;i-ntuneric,
Cu tine zac s#259; m#259;-ns#259;n#259;to#351;esc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dr#259;cesc e îngeresc.

Cu tine e mai r#259;u #351;i e mai bine,
Cu tine reîncepe via#355;a mea,
Cu tine e mai greu ca f#259;r#259; tine,
Dar f#259;r#259; tine nu s-ar mai putea.


Adrian Paunescu - Ana lui Manole
Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu, sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.

R: Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.

Sangele mi-i inca viu,
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid
Hai Manole fii mai demn,
Cum sa-ti faci aripi de lemn ?
Mi se face-a moarte semn din zid

Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt Rai,
Eu din zid de-abia va mai aud

Adrian Paunescu - Colindul Gutuii Din Geam
Dulce, galbena lumina
Cum si eu balaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
As musca-o dar ma doare
Ma cuprinde-un fel de jind
Si acum cînd trece anul
Parc-o simt îmbatrînind.
Galbena gutuie
Dulce, amaruie
Lampa la fereastra
Toata iarna noastra!
Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteala si nici stea
Sarbatorile de iarna
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
În fereastra dinspre drum
Si o vad ca lumineaza
N-am puterea s-o consum.

Parca are-n ea ceasornic
Si al mamei plînset sfînt
Lumineaza si se stinge
O gutuie pe pamînt.
Luxul mamei cel mai mare
Cînd copii ne mai simteam
Era pîinea de pe masa
Si gutuïa de la geam.

Adrian Paunescu - Dac#259; Tu Ai Disp#259;rea
Daca tu ai disparea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung si monoton
Sa te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai si umbla, Galatee !

Daca tu ai disparea
Fi-ti-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca în tari de gheata.

Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac în promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Orisiunde o sa-ti placa…

De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frîngeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.

Si pe urma as pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

Daca tu ai disparea
Si din rîsu-mi si din plînsu-mi
Te-as gasi în sinea mea
Te-as zidi din mine însumï !

Adrian Paunescu - Durere femeeasca
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
si-acum, ne omoram sarguincios
si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
si credeti ca nu-i vorba despre voi.
si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
si pan-adorm copiii, asteptati.

Adrian Paunescu - Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.

Adrian Paunescu - Oratie de nunta
Astfel dupa tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul si eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glont
Ultima speranta, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta sa neg…
Si cu pasiune, si cu voluptate
Si credeam în tine, vrednic si întreg.

Hai, întinde mâna pentru despartire
Schimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimb
Salutari miresei, salutari la mire,
Poate se rezolva toate între timp.

Întra în multime, nimeni n-o sa stie
Doua, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi tine minte scurta nebunie
Si-ntrebarea noastra fara de raspuns.

Firea ta ciudata n-o voi regasi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu ramâi un mit.
Nunta fericita, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleaca, te-am iubit!

Vezi ca se confirma bârfa despre mine:
Te-am lasat deodata crud si nefiresc
Totusi tine minte, tine bine minte
Te salvez de mine fiindca te iubesc.

Adrian Paunescu - Repetabila Povara
Cine are parinti, pe pamânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni
Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prasila de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii?
Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orasel, într-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti, înca nu e pierdut,
Cine are parinti are înca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curând,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce înca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïta de plâns


Adrian Paunescu - Antiprimavara
În noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuibul li-i stricat la stresini
Si lînga mine nu esti tu.
R. Primavara, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci, sîntem reci,
Iarna ni-i pe veci.

Schimbari mai grave decît moartea
Au fost si sînt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi,
Si ninge pîna la prasele
Ninsoarea intra-n trupul tot
E-un dans de oameni de zapada
Ce-mbratisarea n-o mai pot.
Ce daca vine primavara
Atîta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi.
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigrantï.

Adrian Paunescu - Spune-mi ceva!
Daca-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta.
Totusi nu stiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi ma bate viscolul câinesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis.

Si de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,
Ca tineri am intrat si cu ce rost
Si ce batrâni iesim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
Decât vom fi departe tu si eu.

Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari în geamul tau,
Ci ca sa stii, în viscolul câinesc,
Ca plec si mor si plâng si te iubesc.

Si vreau sa-ti dau cu acte înapoi
Dezastrul împartirilor la doi,
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frânt
Si cum e sa fii singur pe pamânt.

ancadragoman spune:

Fetelor am si eu o intrebare ,unde pot face unei bebeluse de o luna nascuta la 34 de saptamani niste teste de vaz si auz?
Va pup si va multumesc pentru raspunsuri

anca de Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze si filmulete
povestea nasterii
www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria
www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca


AM PRODUSE LA BAZAR!!!!!!

joklk spune:

Anca, la orice orl-ist si oftalmolog pediatru. Eu ti-as putea indica medici doar in Tg.Mures sau Cluj.



Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze

c.valy spune:

La multi ani Daria Maria sa cresti mare,mare si sa fii un copil sanatos si vesel toata viata ta.
Mami mai da si tu cate un semn de viata va

joklk spune:

La multi ani Daria Maria!
Sa cresti mare, sanatoasa si sa se bucure parintii tai de tine!



Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze

danasima spune:

Buna!Am citit de atatea ori acest forum si pina la urma m-am hotarat sa scriu si eu.Dupa ce am asteptat 5 ani pentru a deveni parinti si visul nostru parea aproape implinit primind un dar nesperat din partea lui Dumnezeu:ne dorisem un copil si urma sa avem doi, m-am trezit cind mai aveam 3 luni pina ar fi trebuit sa nasc in fata unei realitati foarte dure in acel moment:la 28 de saptamani copii mei se grabisera sa vina pe lume.Dar ca sa nu plictisesc prea mult,au trecut doua luni in care am stat in spital impreuna cu ei,m-am rugat si m-am bucurat pentru fiecare zi care trecea si pentru fiecare gram luat, si acum de 3 luni sintem acasa.Avem asadar 5 luni si am ajuns de la 1kg cit avea Carina la nastere la 4700 si de la 1250 greutatea lui Filip la nastere la 6070.
Acum am inceput "pelerinajul" consulturilor la diversi doctori.Sint un pic speriata si as vrea sa rog pe oricine a trecut prin asta sa imi impartaseasca experienta avuta.Copii mei pling foarte mult in special seara,au si momente cind rad,se joaca ,ganguresc dar pe mine ma sperie plinsul lor foarte tare.Si cind fac kineto aproape ca se invinetesc plinngand.A mai patit cineva asa?Stiu ca de regula prematurii sint mai agitati dar nu pot sa nu ma intreb nu cumva au o problema si nu imi dau eu seala.Vreau sa spun ca toate echografiile si consulturile sint normale.
In speranta ca va citi cineva mes meu si mai ales ca voi primi macar un raspuns,multumesc anticipat.

joklk spune:

Dana, bine ai venit si sa iti cresca mari minunile.
Karla mea s-a nascut la 29 de saptamani, greutate 1050 g. Introadevar sunt mai agitati prematurii dar pentru asta ar trebui sa consulti un neurolog. Noi am facut pelerinajul la medici timp de doi ani. Am fost la oftalmolog, neurolog, cardiolog si neotaologul la care am fost sub observatie in spital. Pentru agitatia care si la noi s-a manifestat destul de mult am facut tratatment cu vitamine. Nu cred ca trebuie sa te sperie aceste vizite medicale. Trebuie sa te gandesti ca asa stii unde si pe ce aspecte ai de muncit cu copii tai.
Kineto am facut si noi si in prima faza am plans de nu mai puteam. Apoi la noi s-a schimbat kinetoterapeutul si cel nou a stiut cum sa se joace cu ea pentru a o determina sa faca ceea ce trebuia sa faca si nu mai plangea. Era chiar o placere kinetoterapia. In plus mie kinetoterapeutul mi-a spus ca cel mai bun terapeut e parintele. Stai atenta la sedintele de kineto si invata ce fac acolo. Poti sa faci si tu acasa si atunci ei se vor obisnui mai usor cu ce au de facut.
Referitor la plans in timp vei face diferente intre felurile de plans si vei realiza de ce anume plang.


Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze

lalala13 spune:

Anca exista in Bucuresti un centrui privat, Audiooptica . cauta si tu pe net.http://www.audio-optica.ro/ sunt specilizati pe copii si bebelusi.

danasima spune:

Buna din nou.Johanna multumesc pentru raspuns si incurajari.Nu ma sperie vizitele la medic si asa cum spui si tu am fost pina acum la cardiolog,oftalmolog lunar pina la 4 luni pentru ca sint operati de retinopatie, neurolog,pediatru ,neonatolog ,chirurg pediatru iar acum trebuie sa mergem la un ortoped pentru ca Filip isi tine piciorul drep flectat ,nu il misca decit in momentele lui de relaxare cind pedaleaza distrandu-se cu caruselul de la patut.
Oricum sa iti traiasca frumusetea de fetita,am citit povestea voastra si am vazut si citeva poze si asta imi da si mie sperante ca vom trece peste toate si vom ajunge mari si frumosi ca voi.
Poti sa imi spui te rog cam la cit timp fetita ta si-a tinut capup,pentru ca eu ii pun pe burtica iar Filip isi culca capul pe o parte si sta asa citeva minute ,apoi plinge si nu il mai las,iar Carina are o tentativa de a ridica caputul se uita un pic in fata la mine sau la jucariile cu care incerc sa o ademenesc apoi il lasa si ea jos.
Te intreb pentru ca fetita ta e nascuta cam la aceeasi virsta de gestatie cu noi,daca mai sint si alte mamici care au copii nascuti la 27-28-29 sapt va rog sa imi raspundeti.
Stiu ca fiecare copil e unic si reactioneaza in felul lui dar incerc sa imi dau seama cam cum ar trebui sa evolueze si ei.
Multumesc!Inseamna foarte mult pentryu mine ca pot citi experienta altor mamici care au trecut prin acest lucru,si mai ales care au depasit perioada mai grea si isi vad copii sanatosi,mergand ,vorbind.

joklk spune:

Dana, Karla si-a tinut capul undeva intre trei si patru luni, dar trebuie sa precizez ca a stat destul de mult pe burtica. Si in incubator la indicatia doamnei doctor era asezata periodic pe burtica. Si acum mai doarme destul de mult pe burta.
Eu iti raspund cu drag la orice intrebari mai ai.
Ti-a indicat pediatru sa mergeti la ortoped? Te intreb pt ca si noi am avut un episod cand pana in final am ajuns la ortoped dar cand otopedul mi-a spus ca nu imi poate spune sigur nimic decat dupa o roadiografie (pe care in cauza unor principii ale mele am refuzat-o) am inteles ca nu are cum sa ma ajute. Intre timp copilul meu merge foarte bine si nu are nici un fel de probleme.
Stiu ca acum ti se pare o perioada foarte grea care crezi ca nu mai trece, dar vei vedea cat de caurand iti vei vedea copii mari.


Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze