nu stiu ce sa mai cred

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Roxali spune:

Cami ti-am mai spus ca nu va fi usor, ti-au raspuns bine Carmi si Carmaw adica au pus punctul pe i cu detalii...te rog gandeste-te ca va creste baiatul si va ramane cu urmari...sa nu faci ca mine dupa 14 ani...luptul isi schimba blana, naravul ba...
(apropo fost carabinier)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns camicreata spune:

Buna fetelor.Stiu ca nu este usor si nu va fii,vom vedea ce o sa iasa.El a fost carabinier stiu sigur are hainele acasa,mi-au zis parintii lui,prietenii lui care sunt si acum carabinieri.
Eu incerc inca sa mai fac ceva ca sa vad poate, poate.Acum e linistit si oricum nu voi face nimik pana nu va mai fac un scandal.Cred ca este mai bine,asa voi avea probe si o sa fie mai bine cred eu.
Cu vecinii ma inteleg bine ,toti stiu cum sunt eu si cum e el.Da ca sa marturiseasca pt mine nu stiu,ei sunt aici vor ramane aici si nu stiu daca le covine sa faca asa ceva.Dar pana atunci sa vedem cu decurge totul.
Eu va multumesc ca stai alaturi de noi si ne mai lamuriti.

http://picasaweb.google.it/camicreata24

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Cami , nu te supara , dar asta cu "imi spune tot" e apa de ploaie
Nu iti spun tie in particular , ci o spun la modul general , ca asta nu e un argument .
Mergeti la un consilier

***Fur is for petting**
"- Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?
- Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…"

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/

www.adoptiicaini.ro
www.adoptiipisici.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ewka spune:

camicreata- noi am mai vorbit pe chat,
De ce nu intri tu pe un forum de avocatura Italia si iti iei de acolo o bruma de informatii despre legi.Oricum cu ce sfaturi primesti de la noi in materie de legi nu se compara cu ligile lor.Parerea mea este ca asta ar fii un inceput si asa afli cit de save esti atit tu cit si copilul.Nu cred ca daca tu copilul este cetatean italian si tu cet, romana iti va lua copilul.Cam peste tot in lume copilul ramane la .Iti urez numai bine si Domnul sa va Binecuvanteze!
Ewka

Mami de ricc si speram un bebe cit mai curind cu bunatatea si slava lui Dumnezeu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxali spune:

Stii ca poti sa-l denunti la carabinieri cand incepe balamucul(nu te lasa sfletul ca e tatal copilului!)...cred ca de fapt te complaci asa, adik astepti sa pice para malaiatza ...te gandesti, ca in scurt timp isi va face bagajele si va pleca singur(scuze, nu intentionez sa fiu rea)
Asa il compatimeam si eu:saracutul la lasat prima nevasta, saracutul munceste mult, saracutul ...etc , dar saracutul stia sa ridice mana la nevasta si alte de fata cu copii
O sa te doare mult cand va creste baiatul si va suferi ptr amandoi


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns victory spune:

Salut,vad ca ai pus acest subiect pe forum,povestea ta este nasoala si e de inteles la varsta ta fiecare am dat o a doua sansa relatiei,dar uite ca la final tot cu divort s+a incheiat,eu zic ca ai doua variante clare,ori iti reyolvi situatia ta de acolo si iti iei copilul si pleci,pt ca ti+am zis poti obtine si cetatenie romana dar trebuie sa vi in tara si sa stai cateva luni, iar statul roman te v+a ajuta mai ales ca la noi legea privind protectia copilului este foarte drastica in asemenea cazuri,sau sa accepti o relatie de comprezenta dar sa sti sa eviti sa te expui pe tine si pe copil si in momentul in care ridica vocea sa te iei finut sa iesi la o plimbare pt ca altfel copilul va fi traumatizat o viata iar aceste valori ale copilariei nu le mai recuperezi niciodata,poate cu timpul lucrurile se vor rezolva de la sine si v+a fi el cel care iti v+a da voie sa pleci si v+a intelege ca asa e mai bine pt amandoi.Singurul lucru la care trebuie sa te gandesti e Sebi si mai ales daca el te tot ameninta ca ti+l i+a intreaba+l daca el cosidera ca langa el ii e bine atata timp cat il supune la certuri si la scandaluri,ce tata e el pt copilul lui atata timp cat el in loc sa ii ofere stabilitate si fericire el ii face copilaria un dezastru,si sa sti ca atunci cand v+a creste tie iti v+a reprosa pt copilaria lui si nu lui taicasu,iar in ceea ce priveste afacerea poti sta linistita ca atata timp cat nu ai cetatenie e egal cu yero orice ar fi,mai ales daca nu ai semnat nici un act oficial asta e.Nici l+a nopi nu e problema esti raspunyator pe capitalul social si cam atata,deci nu iti fa probleme.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanadara spune:

Cum sa -ti ia copilul? Ce Italia e tara lui Papura Voda?
Nu sunteti casatoriti,deci daca tu pleci cu copilul el va trebui sa deschida proces in baza faptului ca este tatal copilului doar. Nu are nici o legatura aici cetatenia ca nu e tara guvernata de legi religioase sau nationaliste.
Italia este tara ce face parte din UE deci amenintarile lui ca iti ia copilul pentru ca el e cetatean si tu nu, sunt un vax.
Singurul motiv pentru care poate sa -ti ia copilul este daca demonstreaza in instanta ca tu nu il poti creste pe cand el da. Nu cetatenia.
Deci, cel mai bine ar fi sa-ti asiguri ceva venit independent de el.

Este bine insa sa-i faci copilului si cetatenie romana la ambasada Ro din It. pentru ca a ajunge cu copilul in tara oricum nu poti fara semnatura lui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns SS-Tzuky spune:

Imi pare rau de ce am citit aici, cami si regret situatia ta. Povestea mea e cumva asemanataoare...
Am venit in Germania pentru el, pentru ca m-a chemat aici, dupa ce ne-am cunoscut in Romania. Am aproape un an de cind sunt aici, am un loc de munca, totul parea super, decit ca ma batea la cap "cind vine bebe al nostru?". Bun, am incercat, nu prea ne-a iesit, eu m-am gindit ca poate am probleme de vreun fel, dar inca nu ma decisesem sa arunc cu bani in doctori sa aflu care-i problema, asa ca am lasat-o "balta" pentru un timp. Dar surpriza! dupa aproape un an de incercari, imi fac un test de sarcina, iese pozitiv...ma gindesc bai ce surpriza ii fac azi, abia asteptam sa vina de la munca, am impachetat testul intr-o cutiuta simpatica, am facut un tortulet si hai ca acusi vine, eram cu sufletul la gura si cu o fericire de nedescris .
A venit, a mincat, a gustat si din tort, intrebindu-ma care-i ocazia, la care eu, nezicind nimic, i-am pus cutiuta pe masa, hlizindu-ma ca o idioata (zic eu acum) - de fapt eram cea mai fericita femeie din lume...prima mea sarcina la 33 de ani...
El nimic, da televizorul mai tare, incepe sa comenteze emisiunea, orice altceva decit ce credeam eu ca o sa se intimple. Dupa vreo ora in stilul asta, m-am cam imbufnat...Am sunat-o pe mamain Romania si i-am spus, sa am macar un suflet care sa se bucure pentru mine. S-a bucurat si ea si tata, dar inevitabil ma intreaba "Hans ce zice?"...stiind ca nu suntem casatoriti (el abia divortase). I-am spus ca nu a avut nici o reactie si ca ma ignora complet...mi-a spus sa ii dau timp sa se acomodeze cu ideea.
Asta se intimpla acum aproximativ doua saptamini...
Ieri am fost la medic, totul este super ok (eu, avind ceva mici dureri pe partea stinga jos, ma temeam tare sa nu fie extrauterina sau alte minuni)...dar nu...a fost chiar incintat doctorul ca desi era prima data cind il vizitam, nu a dat este infectii si nici un fel de probleme....eram din nou fericita, ma gindeam ca hai daca ii spun lui Hans ca totul e ok, intre timp poate a avut si timp sa se mai gindeasca totul o sa fie bine si frumos ca inainte. N-am avut rabdare si i-am trimis sms cind am iesit din cabinet ca totul e bine si ca il iubesc. Vine si raspunsul, tot prin sms: "Gut." ("bine").

Aseara, discutii in contradictoriu la greu...I-am reprosat ca nu are in cap decit pe fosta nevasta, aproape in fiecare zi cind vine isi intinde dosarele si scrie avocatului...ca el vrea masina, ca el nu poate sa plateasca atit de multi bani pensie alimentara, (are trei copii cu fosta), ...ca se incadreaza la alta categorie de venituri si dupa lege, ar trebui ca pensia alimentara sa fie un anumit procent din salariu, ca nu are ce sa mai discute cu fosta sotie, dupa ce aia a chemat politia sa il scoata afara din casa dupa o cearta mai aprinsa....Lupta asta judiciara tine de aproape un an...oare nu se mai satura?
Poate sunt eu proasta....dar credeam ca acum o sa ii dau destule motive sa se concentreze spre viitor si sa lase trecutul in pace. Hm.
Mi-a spus ca se gindeste in fiecare zi de cind i-am spus, ce o sa fie cu copilul nostru, daca o sa fie trecut pe asigurarea mea medicala, sau ,sa se gindeasca el daca sa apara ca tata in certificatul de nastere, ca sa il putem trece pe asigurarea lui. Deci la casatorie cred ca nici nu se gindeste. L-am intrebat de ce de un an de zile ma bate la cap sa ne casatorim cind scapa de divort si sa ii fac un copil...Mi-a raspuns ca "asa vorbesc eu prostii citeodata". Ce fel de glume sunt astea?! ca eu cred ca sunt mai saraca cu duhul de nu inteleg umor de genul asta...Imi spune ca are foarte multe probleme momentan si sa il las mai moale...pai deja are un an de "probleme...care zic eu ca s-au cam rezolvat din moment ce divortul e definitiv si are si dreptul de a-si vedea copiii in fiecare luna, un week-end intreg...cit sa mai astept...si ce o sa fie dupa, daca astept pina cind "problemele "dispar"? De ce imi tot spune ca ma iubeste? In capul meu e o mare ceata. Acum nu stiu ce sa fac...singura in strainatate, insarcinata sau cu copil mic este extrem de greu. In Romania la ce sa ma intorc, parintilor mei le-as amari viata cu asa o istorie si oricum nu prea au cum sa ma ajute...
Nici nu vreau sa renunt la copil, pentru ca mi-am dorit intotdeauna si cu greu am ramas...
Ajutati-ma va rog cu un sfat sau cu vreo parere...Multumesc.

http://lbdf.lilypie.com/wZbip2.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Yasmine spune:

Citat:
citat din mesajul lui SS-Tzuky

Imi pare rau de ce am citit aici, cami si regret situatia ta. Povestea mea e cumva asemanataoare...
Am venit in Germania pentru el, pentru ca m-a chemat aici, dupa ce ne-am cunoscut in Romania. Am aproape un an de cind sunt aici, am un loc de munca, totul parea super, decit ca ma batea la cap "cind vine bebe al nostru?". Bun, am incercat, nu prea ne-a iesit, eu m-am gindit ca poate am probleme de vreun fel, dar inca nu ma decisesem sa arunc cu bani in doctori sa aflu care-i problema, asa ca am lasat-o "balta" pentru un timp. Dar surpriza! dupa aproape un an de incercari, imi fac un test de sarcina, iese pozitiv...ma gindesc bai ce surpriza ii fac azi, abia asteptam sa vina de la munca, am impachetat testul intr-o cutiuta simpatica, am facut un tortulet si hai ca acusi vine, eram cu sufletul la gura si cu o fericire de nedescris .
A venit, a mincat, a gustat si din tort, intrebindu-ma care-i ocazia, la care eu, nezicind nimic, i-am pus cutiuta pe masa, hlizindu-ma ca o idioata (zic eu acum) - de fapt eram cea mai fericita femeie din lume...prima mea sarcina la 33 de ani...
El nimic, da televizorul mai tare, incepe sa comenteze emisiunea, orice altceva decit ce credeam eu ca o sa se intimple. Dupa vreo ora in stilul asta, m-am cam imbufnat...Am sunat-o pe mamain Romania si i-am spus, sa am macar un suflet care sa se bucure pentru mine. S-a bucurat si ea si tata, dar inevitabil ma intreaba "Hans ce zice?"...stiind ca nu suntem casatoriti (el abia divortase). I-am spus ca nu a avut nici o reactie si ca ma ignora complet...mi-a spus sa ii dau timp sa se acomodeze cu ideea.
Asta se intimpla acum aproximativ doua saptamini...
Ieri am fost la medic, totul este super ok (eu, avind ceva mici dureri pe partea stinga jos, ma temeam tare sa nu fie extrauterina sau alte minuni)...dar nu...a fost chiar incintat doctorul ca desi era prima data cind il vizitam, nu a dat este infectii si nici un fel de probleme....eram din nou fericita, ma gindeam ca hai daca ii spun lui Hans ca totul e ok, intre timp poate a avut si timp sa se mai gindeasca totul o sa fie bine si frumos ca inainte. N-am avut rabdare si i-am trimis sms cind am iesit din cabinet ca totul e bine si ca il iubesc. Vine si raspunsul, tot prin sms: "Gut." ("bine").

Aseara, discutii in contradictoriu la greu...I-am reprosat ca nu are in cap decit pe fosta nevasta, aproape in fiecare zi cind vine isi intinde dosarele si scrie avocatului...ca el vrea masina, ca el nu poate sa plateasca atit de multi bani pensie alimentara, (are trei copii cu fosta), ...ca se incadreaza la alta categorie de venituri si dupa lege, ar trebui ca pensia alimentara sa fie un anumit procent din salariu, ca nu are ce sa mai discute cu fosta sotie, dupa ce aia a chemat politia sa il scoata afara din casa dupa o cearta mai aprinsa....Lupta asta judiciara tine de aproape un an...oare nu se mai satura?
Poate sunt eu proasta....dar credeam ca acum o sa ii dau destule motive sa se concentreze spre viitor si sa lase trecutul in pace. Hm.
Mi-a spus ca se gindeste in fiecare zi de cind i-am spus, ce o sa fie cu copilul nostru, daca o sa fie trecut pe asigurarea mea medicala, sau ,sa se gindeasca el daca sa apara ca tata in certificatul de nastere, ca sa il putem trece pe asigurarea lui. Deci la casatorie cred ca nici nu se gindeste. L-am intrebat de ce de un an de zile ma bate la cap sa ne casatorim cind scapa de divort si sa ii fac un copil...Mi-a raspuns ca "asa vorbesc eu prostii citeodata". Ce fel de glume sunt astea?! ca eu cred ca sunt mai saraca cu duhul de nu inteleg umor de genul asta...Imi spune ca are foarte multe probleme momentan si sa il las mai moale...pai deja are un an de "probleme...care zic eu ca s-au cam rezolvat din moment ce divortul e definitiv si are si dreptul de a-si vedea copiii in fiecare luna, un week-end intreg...cit sa mai astept...si ce o sa fie dupa, daca astept pina cind "problemele "dispar"? De ce imi tot spune ca ma iubeste? In capul meu e o mare ceata. Acum nu stiu ce sa fac...singura in strainatate, insarcinata sau cu copil mic este extrem de greu. In Romania la ce sa ma intorc, parintilor mei le-as amari viata cu asa o istorie si oricum nu prea au cum sa ma ajute...
Nici nu vreau sa renunt la copil, pentru ca mi-am dorit intotdeauna si cu greu am ramas...
Ajutati-ma va rog cu un sfat sau cu vreo parere...Multumesc.

http://lbdf.lilypie.com/wZbip2.png


Dragelor, tot ce pot sa va spun, e ca lipseste comunicarea din relatiile voastre. Sa ma iertati daca va supar, dar asra e parerea mea.
Tzucky, daca partenerul tau are 3 (trei) copii cu fosta sotie, nu o sa-i ramana multi bani in cont la sfarsitul lunii, si asta pana copiii vor face 18 ani, trebuia sa va ganditi la asta amandoi. Nu vreau sa spun ca trebuia sa ramana cu cotia, in cazul in care nu s-au mai inteles, asta nu ajuta nimanui, nici sotilor, si cu atit mai putin copiiilor. Si si in cazul unui divort, e in continuare tatal copiiilor, si are responsabilitati pentru ei, nu pana la 18 ani, ci pentru toata viata, la asta trebuia sa te gandesti tu, ca nu mai ai 18 ani. Doar prin actul de divort nu se sterge responsabilitatea tatalui, si trece totul in contul mamei, tatal nu este absolvit de toate doar prin plata unei sume de bani.

>>Daruieste lumii un zambet si toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si Mara Letizia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kj74 spune:

perfect de acord omul clar stie ce implica un copil
un an nu e atata de mult problemele unui divortz nu se sfarsesc odata cu afisarea hotararii
copiii sunt in aceiasi masura si ai tatalui responsabilitatea se imparte
nu poti astepta de la un om sa fie ca o floricica cu asa probleme in spate sa l presezi cu casatoria sau cu mai stiu eu ce termene limita daca a zis omul sa l lasi sa se obisnuiasca poate e mai bine sa o faci....
eu va doresc multa intelepciune

Mergi la inceput