Batrinei cu barba alba..in fata sfirsitului..
Raspunsuri - Pagina 8
ciuf spune:
Vik, imi pare tare rau.
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
Sabina spune:
Imi pare tare rau, Vik....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
vikinga spune:
Multumesc fetelor.Of ca tare greu e.., voi stiti care ati trecut prin asa ceva si cei ce au ma inteleg. Nici nu mai mi se leaga cuvintele.Ultimelelui zile macar au fost asa ca pe placul lui, frumoase, cu soare, briza, aer proaspat, pasarelile cintau, totul e verde in jur, flori multe de vara..ca pe un colt de rai. Si a stat aproape numai afara si noi l-am vegheat. Stiu ca pe totul timpul bolii nu a avut dureri mari, poate o sfirseala asa, o vlaguire totatal, l-am adus cu 35kg aici si acum cintarea abia 25kg..era ca o stafie in ultimele zile, abia se mai tinea pe picioare.A murit dupa patru zile de refuz total de hrana, renuntase sa mai lupte cu nenorocirea asta de boala, saracul de el nu a mai putut.Insa moartea in sine a fost ..nu stiu..nu exista moarte usoara, ce mai, moartea e moarte si gata. Dar a plins, a gemut, si-i vorbeam, si-i tineam capul, si-i ziceam sa nu-i fie frica, si el gemea si plingea. L-a durut si asta m-a terminat..Si a mai fost si constient in toate zilele astea, chiar si cind a murit, cind isi dadea sufletul. A avut ochii deschisi permanent, aproape ca nu a adormit zilele astea, doar asa atipeli, in rest ochii deschisi si ne tot privea lung si cu drag.Inima lui a ramas puternica pina in ultima clipa, a cedat cu greu.Si la citeva ore dupa ce a murit a venit ploaia. Mama zicea ca pe la noi se spune ca atunci cind ploua dupa moartea cuiva, inseamna ca i-a parut rau celui care murit, ca ar mai fi vrut sa traiasca, ca a constientizat lucrurile astea.Iertati-ma daca nu se cadeau atitea amanunte...Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.
Deus spune:
nu te chinui draga mea, nu le pare rau la animale ca pleaca fiindca ei nu au fost invatati ce inseamna moartea, ei o accepta la fel ca si nasterea, viata...ei stiu si de aceea sunt atata de senini toata viata.
O sa-l simti alaturi de voi .
Sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea ... si eu am un batranel care in curand o sa plece la alti iubiti pe care i-am pierdut. Este pierderea mea/ a noastra a oamenilor, ei sunt intr-un loc nou si cu siguranta bun.
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
Ilinca_M. spune:
RIP, Cooper...parca te-as fi cunoscut...
Nu stiu daca o sa am si eu putere vreodata sa scriu despre Manole al meu si moartea lui, desi au trecut aproape 4 luni de atunci...nu ma pot resemna cu gandul ca nu mai e si mai ales cu gandul ca ultimele 2 luni din viatza lui...au fost cum au fost...
mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever
vikinga spune:
Ilinca imi pare rau pentru Manole, catelul tau..stiu cit de greu e sa vorbesti despre asta.Cind Cooper a aratat clar semnele bolii mai aveam glas, speranta, asta era acum citeva saptamini cind deschisesem subiectul..acum cind am trecut prin toate fazele mortii lui, dar chiar toate..of ca-s atitea amanunte de amintitit..stiu cum este. E greu.Stau si ma gindesc daca s-a meritat atunci intoarcea lui din drum, transfuzii, cortizon, plins si tras de el..desigur trebuie sa incercam, sa dam o sansa cit o fi de mica, dar ma intreb cit a fost pentru el si cit de fapt pentru mine. Atunci nu eram pregatita, dar deloc, in saptaminile astea am invatat sa accept. Nu am mai scris nimic de el tocmai pt ca dupa transfuzia de singe si revenirea lui de dupa, a urmat o perioada ciudata, 2-3 zile bune, una rea, dar rea..! Era abatut si trist si nu minca nimic, jeleam, imi era teama ca-l voi gasi mort dimineata si pe urma totusi reusea cu urmele puterii lui imense sa-si mai revina inca un pic. A fost un ciine puternic. Pe urma caderile lui s-au intetit si uite asa am ajuns in acele 4 zile cind gata a refuzat hrana total. Ultima oara mincase cite ceva din mina mea.Ieri noapte s-a tirit cu ultimile puteri in toata casa in locurile lui preferate, ba colo ba dincolo si dimineata l-am gasit in fata usii ce da spre gradina, acolo a vrut sa moara. L-am dus pe brate in cosul lui in gradina, a vomat deodata mult, in jet, un lichid negru si la 8.30 dimineata a murit in bratele mele.E bine ca am fost linga el.Acum pe seara l-am ingropat, am plantat deasupra un rododendrum alb, la capatii un liliac, i-am gasit puieti, in fiecare an cind or sa infloreasca la vremea asta, o sa-mi aminteasca de el. Si am pus si flori de vara. E bine ca e in gradina, linga noi.Macar atit.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.
vikinga spune:
Deus, asa e, asatea-s vorbe din popor doar, cu ploaia de dupa ce inseamna una alta. Rational stiu ca animalele altfel accepta moartea, sfirsitul, ca exemplu Ricky care a venit, l-a mirosit, a fost si el azi ceva mai abatut dar totusi senin.Si totusi in momente de genul asta imi trece toata ratiunea si incep sa cred si sa sper ca poate o fi si pt el o lume, o dimensiune dupa. Cum ziceai si tu, macar ca o forma de energie in preajma, macar atit, cu toate ca inocenta lor ar merita Raiul cel mai rai al tuturor religiilor. Cit de nedrept ca ei nu-s inclusi niciunde, nu ca ar exista vreun Rai, doar ca inca odata aratam noi omenirea ce vai de sufletul nostru am fost si suntem. Locul de linga birou e gol acum.Saracutul de el....Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.
Ilinca_M. spune:
Cred ca m-a dilit subiectul asta, eu abia ieri l-am citit de la cap la coada.
Azi-noapte l-am visat pe Cooper! Era alt fel de amstaff decat in poze, adica era alb cu pete, dar eu stiam ca e Cooper; era cu un domn masiv iar eu le povesteam (amandurora!:)) despre Manole...
E asa de nedrept ca tocmai cele mai minunate fiintze au o viata asa de scurta...oricate ni s-ar zice (si ne-am zice si noi) in semn de consolare, tot nu compenseaza nedreptatea unui timp atat de scurt impreuna. Si eu cand vreau sa gandesc rational imi spun:"a fost cel mai fericit caine, a dormit cu noi in pat inclusiv cand eram gravida in luna a 9 a, era vesel, se stia iubit, a avut parte de cea mai buna mancare/cele mai calde mangaieri, l-am salvat din doua torsiuni de stomac, a murit in timp ce-l mangaiam, stiind ca e iubit...etc etc". Si apoi, cand fata mea intinde manutele catre absolut toti cainii pe care-i vede ma gandesc:"ce caine ar trebui sa-i iau, cand va avea vreo 3 anisori? hmmm...probabil unul mic...dar eu ce caine as vrea?"...Si atunci ma trezesc urland in gand ca un copil care vrea exact imposibilul:"eu pe Manu il vreau, nu vreau alt caine, nici macar alt dogue de Bordeaux, il vreau pe Manole al meu!!" Pe de o parte nu-mi pot imagina viata fara caini, pe de alta parte nu-mi pot inchipui trecerea la alt caine...si ma trezesc facand scenarii despre cat de bine ar fi ca Manu sa se reincarneze in orice, o pisica, o broscuta testoasa, orice, iar eu sa stiu ca e el...si el sa stie ca sunt eu (nu, nu sunt chiar nebuna, dar mai am rataciri)
mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever