Batrinei cu barba alba..in fata sfirsitului..

Raspunsuri - Pagina 21

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Drum bun, Teg...

Diana, nu pot decat sa spun ca sper, cred si sper din tot sufletul sa existe Podul Curcubeu si peste ani, cand o fi sa fie, sa ii intalnim din nou.

O sa pun aici povestea Podului Curcubeu

Rainbow Bridge

Just this side of heaven is a place called Rainbow Bridge.
When an animal dies that has been especially close to someone here, that pet goes to Rainbow Bridge.
There are meadows and hills for all of our special friends so they can run
and play together. There is plenty of food, water and sunshine, and our friends are warm and comfortable.
All the animals who had been ill and old are restored to health and vigor;
those who were hurt or maimed are made whole and strong again, just as we remember them in our dreams of days and times gone by.
The animals are happy and content, except for one small thing; they each
miss someone very special to them, who had to be left behind.
They all run and play together, but the day comes when one suddenly stops and looks into the distance. His bright eyes are intent; His eager body quivers. Suddenly he begins to run from the group, flying over the green grass, his legs carrying him faster and faster.
You have been spotted, and when you and your special friend finally meet,
you cling together in joyous reunion, never to be parted again. The happy
kisses rain upon your face; your hands again caress the beloved head, and you look once more into the trusting eyes of your pet, so long gone from your life but never absent from your heart.

Then you cross Rainbow Bridge together....

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Astazi sunt 3 ani de cand nu mai e Manole...Nu, nu am inca alt caine, tot el e cainele meu si nu-mi permit sa tin doi. La ziua aceea de 10 martie m-am gandit foarte rar, extrem de rar, cred ca am un instinct de conservare bun, nu-mi permite sa-mi fac rau. De ce sa revad trupul lui scheletic inert coborat 3 etaje intr-o patura, trupul lui imens care avusese candva 78 de kilograme si in ultima zi avea probabil vreo 20? Mai bine sa mi-l amintesc alergand cu falcile fluturand caraghios, dormind "cu rotile-n sus", amusinand iarba de ziceai ca vrea sa traga tot pamantul pe nas...Il visez uneori si cateodata e asa de real visul, cand ma trezesc imi dau seama ca intr-adevar i-am mai simtit o data obrajii moi si calzi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Nu trece. Nu trece niciodata. Ei sunt in sufletul nostru pentru totdeauna.
Manole se joaca acum cu Otto, cu Teg, cu atatia altii plecati. Si le e bine.
Si o sa ii vedem iar. Trebuie sa ii vedem iar, nu poate fi altfel!

Imi e dor de Otto in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare clipa a vietii mele. Un dor adanc, sfasietor. Si imi este atat de greu... atat de greu sa nu mai vina la poarta, atat de greu sa nu ii mai vad bucuria din ochi, atat de greu sa nu ne jucam, atat de greu sa nu plang in blana lui din cauza vreunui film stupid, atat de greu... cat nu am destule cuvinte sa spun.
Destule lacrimi sa il plang am...

Ilinca, o lacrima si de la mine pentru dragul tau Manole... si tie o imbratisare...

Mergi la inceput