Batrinei cu barba alba..in fata sfirsitului..

vikinga spune:

Buna idee Ilinca, revin si eu pe seara, acum cu trei copii sunt mai mult in miscare, mergem la mare.Transfuzia de singe care i-a mai dat ceva viata, si l-a intors din drum pt cam o luna, macar a fost buna pt momentele frumoase pe care le-am avut vazind-o pe Letizia, mezina familiei de aproape 6 luni acum. La fel si ca si fetita ta si ea ridea cu gura aia stirba pina la urechi cind il vedea, am apucat macar sa le fac citeva fotografii si cind o sa pot sa ma uit pe ele o sa le descarc.Ce tumoare a avut Manole al tau? Si el a slabit tare mult, cind citesc ce scrii tu, atit de mult se aseamana cu sfiristul lui Cooper.Daca ar fi fost in Romania as fi zis poate din neputiinta, ca sigur de ar fi fost la dr de aici ar fi avut o sansa in plus. Neaparat sa zic ca un cabinet veterinar chic si aparaturi si alte minunatii nu garanteaza absolut nimic.Pina la urma Cooper a murit de ciroza, asta credem noi pt ca era atit de galben in ultimilie zile, ochii gura,limba , debutul bolii lui in vara anului trecut a fost cu niste puncte ciudate pe piele si dr tot a schimbat tratamentele si uite asa a ajuns la cortizon.In ultima luna tot am stat pe net pe forumurile despre ciini si problemele lor medicale si am tot cautat despre bolile autoimune.In fine, ajung sa cred ca acolo unde incep cuvintele "idiopatie" si "autoimun" se termina de fapt stiinta in medicina.Cind o bijbii dai cortizon si gata, pe moment e bine si pe urma moare si dai vine pe batrinete.Pai cortizonul ala nu a facut decit sa accelereze boala lui de ficat.Inca din Ro, veterinarul unde mergeam mi-a zis ca daca o sa moara de la o boala si nu de batrinete, o sa fie din cauza unei boli la ficat. Si cabinetul dr nu era deloc chic, dr era asa cu un sort in fata parca de macelar:), facea operatii pe banda rulanta, asa mai ca pe vremuri, fara atita modernitate si sclipire, aparaturi peste aparturi, specifice vestului dar era cel mai bun dr din oras. Dupa rezultate.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

Ilinca_M. spune:

Eu am avut mare incredere in veterinarul lui Manole, desi avea un cabinet...mai "de cartier", nu cine stie ce clinica luxoasa dar era atat de pasionat si priceput ca se vedea cu ochiu' liber. Manu cand l-am luat era plin de eczeme si cu toate tratamentele veterinarilor de la Cluj (eram inca studenta acolo) continua sa se umple de ele, nici nu mai stiam ce are pana la urma, dermatite, eczeme...bube:))). Cand am ajuns la Ghiury (laudat fie numele lui, ca l-a operat pe Manu de 2 ori de torsiune de stomac- cine a auzit de sindromul asta(dilatare-torsiune de stomac) stie ce urgentza chirurgicala este si cat de mici sunt sansele de salvare) a zis ca are sistemul imunitar slab si ca sa-l creasca...i-a implantat un oscior sub piele (Manole a fost primul caruia i-a aplicat tehnica asta de care auzise in Germania) si a functionat, de-atunci n-a mai avut nicio problema cu pielea.
Dogul de Bordeaux e celebru pentru faptul ca e dispus la torsiuni de stomac si foarte multi mor din aceasta cauza, in jurul varstei de 5-6 ani. Si oricum rar depasesc ei 8 ani, ca majoritatea cainilor de talie mare. Veterinarul chiar imi spunea ce noroc am avut cu Manu, ca uite, la 9 ani e in forma (atat ca era pe regim light de la 6 ani, ficatul lui nu mai suporta prea multe proteine) si mereu imi zicea sa nu uit ca astia nu traiesc mult si sa fiu pregatita si de pe-o zi pe alta (stia in ce hal sunt atasata de el si tot vroia sa-mi faca "dushuri de realitate").
Cum spuneam, la 9 ani Manu era acelasi "pui" cum a fost toata viata, jucaus, inocent...atata ca obosea mai repede. Chiar dupa ce a implinit 9 ani am descoperit, pe zapada (era sfarsitul lui decembrie) ca urineaza cu sange. Chiar nu m-am panicat, fiindca stiam si alti caini care au trecut prin asta si fusese vorba de o simpla raceala, infectie urinara. Intr-o prima faza doar am sunat vetul si am fost dupa tratament pentru o presupusa raceala doar eu, ca erau troienele prea mari atunci sa scot masina. Dar n-a avut efect tratamentul si l-am dus la ecografie. Atunci a vazut tumoarea la vezica. Mi-a zis ca lavarsta si antecedentele lui Manu (doua anestezii totale intr-un an) e inoperabil, ca-i da un tratament de ameliorare a simptomelor si cat va trai va trai.
In prima faza aproape n-am fost afectata, ma gandeam ca o fi zis si el tumoare ca sa nu spuna ca n-a vazut nimic la ecografie, practic am refuzat sa cred diagnosticul.
Desi i-am dat cu sfintenie tratamentul, dupa vreo 2 saptamani starea i s-a inrautatit vizibil. Deja in pozele cu fata mea de la 10 luni, in februarie, se vede ca e slabit. A continuat sa faca pishu cu sange, apoi nu se mai putea tine, urina noaptea in casa, el careinainte statea si 14 ore fara sa faca. Stiti de ce mi-era ciuda? Ca se simtea vinovat ca a facut in casa, era distrus ca nu se poate controla, muream de mila cand ii vedeam moaca aia blanda plina de vinovatie si remuscari, degeaba il mangaiam si-l consolam ca nu-i nimic, ii era rusine. Apoi in cateva zile de la un pishu/zi in casa ajunsese sa nu reziste mai mult de 2 ore fara sa urineze; initial il scoteam tot din 2 in 2 ore dar apoi mi-am dat seama ca ii e greu sa urce si sa coboare 3 etaje de atatea ori pe zi si mi-am zis: la naiba, sa faca atat cat vrea, o sa spal la nesfarsit si daca miroase casa mi se rupe, cui nu-i convine sa nu vina la noi, Manole e mai important!! A inceput sa slabeasca groaznic si de pe la sfarsitul lui februarie a facut incontinenta urinara, i-am pus scutece de adulti petrecute peste talie, mi se rupea inima cand ii schimbam scutecul roshu-roshu, toata urina era sange si avea un miros infiorator de la ureea crescuta. Am zis ca atat timp cat mananca si bea apa si nu are dureri mari (vetul mi-a zis ca-mi voi da seama cand vor incepe) eu nu-l eutanasiez. Ultimele 2 saptamani a zacut fara sa se mai poata ridica, il auzeam gemand noaptea si ma duceam sa-i trag castronul cu apa sub bot, ca nu avea putere sa se intinda pana la el. Ultimele zile tot ce manca voma si incepusera durerile. L-am chemat pe vet acasa sa-i curme suferinta, a zis si el ca e cel mai bun lucru pe care-l pot face (aveam nevoie de confirari, ma simteam ca o criminala, dar nu-l mai puteam vedea pe Manu al meu in asa hal, era numai oase- ca si tine, vikinga, i-am facut niste poze asa, le-am descarcat dar nu m-am mai putut uita niciodata la ele, nici nu stiu daca le voi putea privi vreodata), capul lui impunator (il puteti vedea in albumul din semnatura) se ascutise, se tzuguiase, ii erau iesite toate oasele craniului si ochii infundati in orbite.
Cu o seara inainte sa chem vetul am stat langa el si i-am mangaiat trupul amarat si i-am zis cat il iubesc si a doua zi dimineata l-am mangaiat pana a murit apoi l-am dus si l-am ingropat intr-o gradina frumoasa, cu jucariile lui si lesa si paturica. Plang acum in timp ce va scriu dar macar am povestit partea asta neagra, o tineam prea adanc in suflet si acum parca ma simt mai usurata ca am rememorat-o cu voi.
De atunci sotzul meu se gandeste numai la amintirile frumoase cu Manu, eu tot ma intreb la nesfarsit:"oare a stiut pana-n ultima clipa ca l-am iubit? oare nu s-a simtit dat la o parte dupa nasterea fetei, desi am incercat sa nu-l fac sa se simta indepartat, dar in primele luni a fost inevitabil...oare am facut tot ce se putea pentru el?" Rational stiu ca am facut totul, ecografii, tratamente, am cheltuit exact cat era nevoie, chiar daca stateam groaznic cu banii, pentru el am rupt mereu si mai ales Ghiury facea totul pe datorie, intotdeauna zicea sa-i duc banii doar cand ii am...Dar tot nu pot sa uit cat de trist a fost mai tot timpul in ultimele 2 luni, cum nu reuseam sa-l inveselesc, cum nu a mai dat nici din varful cozii, ce privire imbatranita brusc avea...el care 9 ani a fost un copil...Nu stiu cand o sa inceteze sa ma doara amintirea ultimei parti din viata lui.
Dar gata, am relatat-o, urmatoarea postare aici va consta intr-o intamplare amuzanta si poate asa, incet incet, o sa trec in subconstient ultimele zile ale lui, o sa scap de senzatia de apasare si tristete iremediabila pe care o am cand imi amintesc...

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

Laura25 spune:

Va multumesc tuturor pt vorbele frumoase!
Copii s-au resemnat, mai spun ca le e dor de el, povestesc tuturor despre el, ca a murit si sufletelul lui e in cer, in Raiul pisicilor si ca tati l-a inmormantat langa un trandafir, dar nu mai plang. Ei spun din cand in cand sa luam un pisoi nou si sa-l cheme tot Mushu, dar vrem sa mai asteptam un pic. Tati e cel mai marcat de eveniment si nu e inca pregatit. Poate in toamna.
Deus, multumim pt oferta! Dar gasim si pe aici destui pisoi care au nevoie de casutza, nu are rost sa chinuim unul cu transport de la CJ pana aici.

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

szivarvany spune:

Ilinca,

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

GabyHila spune:

Vik imi pare rau tare!! m-am smiorcait toata aici de am trezit-o si pe Joy!!!

va pupam pe toti si va dorim sa va gasiti liniste!!!

vikinga spune:

Vai Ilinca ce frumos a fost Manole! M-am topit dupa el, exact bunatatea si linistea asta o avea si Cooper al meu in ochisorii lui, aduceau aminoi la ochi si privire si multe alte lucruri se aseamna ain povestea lor. Poza 27 m-a dat gata!Dragul de el prin ce a trebuit sa treaca si el..si tu... I-am povestit si mamei de Manole si i-a fost si ei mila de suferinta lui si de faptul ca ii era jena ca facea pe el, of saracutul..asa si Cooper era tare simtit de fel si imediat dupa transfuzie in prima noapte a facut pe el ( care o fi explicatia medicala?) si asa ce vinovat s-a simtit..of of. Pt noi nu conta decit ca e in viata si el isi facea griji ca nu cumva sa ne dezamageasca.Gaby multumesc, tu l-ai vazut aici la noi si stii cit de frumos si blind si bun era. Parca lui Bogdan ii era frica de el un pic:), ori incurc?Comic e ca toate fetele, femeile il placeau pe Cooper imediat si mergeau direct fara teama spre el si-l mingiiau pe crestet, in schimb ce multi barbati se simteau un picut intimidati initial, multi, mult timp si dupa tineau o distanta considerabila. Cu toate ca nu a muscat niciodata in cei 10 ani jumate pe nimeni, nici macar nu a dat sa o faca asa ca atentionare.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

GabyHila spune:

Buna dimineata,

Hai sa incerc eu sa povestesc despre cainii Vikingei!!
Prima data cand am ajuns pe insula, era numai Aldo si Laura facea jogging intre dune cu Ricky. Care mergea el ce mergea si se ascundea obosit dupa cate o duna. Tare ne-am amuzat noi de piticanie ca era mic rau si afurisit deasupra. Adica nu ii intra oricine in gratii. Exact ca o domnisoara batrana

Deja a doua oara l-am gasit si pe Cooper. Un staffordshire terrier bestial cu o culoare de cupru. Bogdan mai fricos a facut el cativa pasi inapoi si a pastrat respectul. Ne-a mirosit, a privit inspre Laura pentru aprob: ii cunoastem?????? si gata nu a mai fost probleme.

Rockila bosketarila era mult mai putin vizibil dar isi facea si el simtita prezenta. El era alarma si Cooper cainele de paza:))

Laura sunt sigura ca s-a bucurat de toata familia!! M-a impresionat cum a reactionat Aldo!!!
pupam obrajii inlacrimati!!! ne e dor de voi!!

Ilinca_M. spune:

Ce chestie...ma tot intrebam cine e Laura din povestire:)). Vikinga, tu esti Laura? Ce chestie...si eu sunt Laura.
Asa si Manole, nu numai ca n-a muscat niciodata dar nici macar n-a marait vreun om. S-a intamplat de 2 ori in cei 9 ani sa latre la usa, si anume intr-o noapte de Paste si intr-o noapte de Craciun. In ambele nopti ceva oameni betzi au lovit in usa noastra, o data eram treaza si l-am vazut pe Manole sarind efectiv pe usa cu un latrat ingrozitor. A doua oara doar l-am auzit. Asta e specficul rasei, nu reactioneaza decat in situatii de pericol clar, si atunci i s-o fi parut lui ca trebuie sa ne apere. In rest n-a latrat niciodata in casa. Si avea o voceeeee...de latra in casa s-ar fi cutremurat blocul.
Acum 2 zile am trecut pe langa tomberoane si era acolo un familion de tigani, un tiganus la vreo 12 ani a venit sa-mi arate ce catel are el (un pui mic-mic). Si o tiganca mai batrana zice:"da' unde ti-i cainele ala mare?" (eu stiam ca Manole e celebru in oras, da' nici chiar asa:)))) Am zis ca a murit la care baiatul cu catelul, shocat:"cee?! o murit cainele ala blandu'?!"
Asta era Manu..."ala blandu'"...Inainte de Manu am avut un pekinez, de cand aveam 12 ani. Il chema...Picky (apropo de Ricky:))). Era o bestie ngrozitoare, mic si viteaz si cu o ura aproape impotriva a tot ce misca, oameni, caini etc:))). Eu fiind mica si inconstanta in actiunile fata de el cand l-am luat, m-a considerat ca pe un soi de sora care trebuie pusa la punct, eventual anihilata. Pe parintii mei ii iubea foarte mult si-i asculta, pe mine...ma iubea cu nabadai. M-a muscat pana am avut eu vreo 17 ani (diverse motive: am trecut pe langa osul lui, i-am atins jucaria din gresala etc:)))
L-am iubit enorm si am fost distrusa cand a murit la 12 ani neimpliniti (putini, pentru un pekinez; a murit neasteptat, tocmai terminase un tratament, doctorul a zis ca gata, e bine (nu era the good Ghiury) si a doua zi seara a fost mai rau si a murit). Atunci l-am luat pe Manole la o luna jumate. In primele saptamani mi s-a parut ca Manu e cam tampit/bleg, obisnuita fiind cu agitatia si reactiile rapide ale lui Picky. Cam in 2 luni mi-am dat seama cat de special e si am stiut ca el va fi pentru mine The Dog...

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

vikinga spune:

Cite coincidente! De as fi in Romania te-as invita imediat sa mergem intr-un colt de parc pe o banca sa ne plingem bine cateii nostri cei frumosi, dupa care am vorbi si de alea bune. Si dintre alea bune ar trebui sa incepem cu faptul ca pt talia lor au ajuns la o virsta onorabila amindoi, au fost iubiti, au dormit unde au vrut, au avut o viata de printi:) I-am zis si sotului de Picky:)), incredibil nu alta! Ricky al nostru s-a calamat acum de cind cu Cooper prin preajma ori poate si pt ca are carii si-l dor, cred, dintii daca musca, ca in rest a capsat tot ce a prins in preajma, tot familionul , prieteni, e cunoscut in restaurante, de atunci cind ne asezam la masa chelnerii luau comanda de la 2 m ca stiau ca aveam mini bestia sub masa si-i agata de pantofi:) Numai eu am cazut la pace cu el, am zis ce mama naibii nu m-a muscat pe mine un ciine de lupta si-s capsata de un pokemon de 7kg:) si am reusit sa-l educ cit de cit. L-am invatat limbi straine, intelege romaneste, da labuta, ehei baiat de pension bun de insurat e acum, nu alta:)Si numai magarii facea pe strada la plimbare, numai in belele il baga pe Cooper, ca al' mic stirnea toti lupii nemtesti si alti ciini mari si cel mare nah trebuia si el sa-si tina reputatia cumva. Si cind se porneau astia de categorie mare sa latre din toti plaminii, sa miriie si sa se infoaie, asta micu se facea si mai mic si se baga pe dupa carut si pe urma il vedeai ca e mindru foc ca e din echipa lui Cooper, cind porneam se baga in spatele lui si mergea si el cu codita in sus in spatele lui Cooper, nevoie mare! Dar ehei astea-s timpurile alea bune, de citeva luni nu a mai iesit nici Ricky din gradina decit asa vreo 5 minute si trebuia sa-l aduc acasa in brate. Si asta-i cea mai mare ofensa pt Ricky, se zbate si se zburleste sa-l las jos. Ar veni tiris si asa rusine de a fi in brate nu ar indura, el are suflet de cel putin rotweiller ceva.Chiar era amuzant cu ei doi, pe linga alte locuri si colturi de cuibarit aveau in bucatarie, locul preferat pe timpul zilei, si doua cosuri moi, pufoase, imbracate cu cearsafuri curate, un cos mic si unul mare. Ei cum credeti ca dormeau de obicei:) Clar ca Ricky in cosul mare si Cooper se cuibarea ca un pudel in cosuletul mic de-l gaseam imprastiat peste tot pe jos cind il lua somnul, acolo vroia Cooper si lui Ricky cosul cel mare i se parea absolut normal, cum altfel! Cooper era sclifosit la mincare, Ricky cel mai mare fomist posibil! Cooper intotdeauna nu minca tot si asta micu' astepta cu limba scoasa sa-i termine portia si culmea e ca-l si miriia daca cumva Cooper avea asa o zi cu pofte si minca tot, adica hei restul e al meu! Cooper mai pieligos si friguros de fel, daca-l lua frigul il dadea jos pe Ricky din cos, oricare ar fi fost, mare mic, cald sa fie, ca sa se aseze el rapid pe locul incalzit de Ricky si asta micu miriia el nervos trezit din somn pufnind pe nari dar pleca, stia ca toare erau posibile in fata lui Cooper cel calm, toate pina la cel mai pufos si calduros loc. Dimineata se pupau, unul ciugulea urechile celuilalt si ala pupat, indiferent care, se simtea luat peste picior si miriia, ca nu cumva sa se uite ca e mare macho si nu sta la pupat:) Lesinai de ris! Ricky era cel mai pupacios de fel, ca astia mici is si inimosi asa de fel, cel mare mai lenos asa din fire. Si culmea iubirii era ca atunci cind Ricky il ciugulea si-l pupa pe Cooper pe la urechi si botic, Cooper miriia infiorator (cica), se auzea in toata casa de la inceput veneam toti intr-un suflet ca nu cumva "bestia" sa infulece pokemonul! Dar cum Ricky e surd de tot, nu auzea miriitul si-si vedea de puricat si pupacitul lui in voie, bucuros si fericit nevoie mare de la valul de iubire, de pina si Cooper capitula si-l lasa in plata lui.Incredibil in sufletelul asta mic de Ricky ce curaj a avut in el sa-si infringa teama fata de Cooper. Cind l-am adus pe Cooper in casa, cind s-a trezit cu asa ciine pe teritoriul lui a oscilat intre speriat, nevrozat, miriit, dat ochii peste cap, abia de mai avea aer, ziceai ca trebuia sa vin cu sarurile ca la o femeie guraliva si nevricoasa.Primele luni a fost greu cu ei, amindoi batrinei si fara chef de companie ori concurenta si pe urma de necrezut ce pereche au facut!Gaby, abia astept sa va revad!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

vikinga spune:

Si de fapt si incredibil cum Cooper, care nu-i prea agrea pe astia mici, tocmai pt ca erau prea galagiosi si rapizi pt el, a reusit el sa doarma cu nasul in blana unui boschetar mic si nevricos:) Da da, ii pirasc;), cam de un an, toleranta si increderea intre ei era atit de maxima incit imparteau frateste fara probleme cosul cel mare si pufos. Am atitia dintre cei care au scris la subiectul asta al meu de suflet, pe care i-as invita cu drag pe lista mea de prieteni, insa nu mai pot invita ci doar accepta invitatii.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.