copil 3 ani- manifestari

buna, vreau sa va cer parerea sa vad sunt eu nebuna sau nu mai pricep nimic ce e in jurul meu.Am mereu discutii contradictorii cu al meu sot, care atunci cand e bine e minunat totul, iar cand ceva nu mai merge deja restul e de vina , si vai cum de nu mai e totul ca inainte.
Al nostru scump copil mai mic, pana acum a fost o dulceata de copil, vorbeste de la 10 luni in propozitii, stie de toate, merge, alearga , se catara, vesel si jucaus.Toate bune si frumoase, nu s-a plans nimeni, nu a interesat pe nimeni cum de a reusit sa vorbeasca asa repede, sa mearga, sa toate...de parca tot ar fi fost facut de bageta magica si nu de mine, singura , zi de zi.Acum de cateva saptamani parca se schimba tot, cel mic e domnu Goe intruchipat, e mereu contra a ceea ce trebuie facut atunci, si nu asta ar fi problema, ci ca tipa, tipa din orice, de la o simpla atingere cand el nu vrea, fara ca tu sa stii ca el nu vrea, pana la orice lucru i se pare altfel decat vrea el , el tipa.I-am zis ca stie sa vorbeasca, poate spune lasa-ma in pace,... sunt suparat,...sau orice vrea sa zica ca nu e o problema, da nu sa tipe.De aici mereu scandal, mereu reprosuri, si care culmineaza cu replica celebra de acum "vezi ce faci cu copilul asta, ca uite ce devine..." de parca ar fi vina mea ca face asa, de parca as putea eu preintampina asta , si sa nu cumva sa se prosteasca copilul, adica sa involueze, si asta binenteles ca tot din vina mea, ca doar eu stau cu el.Pur si simplu m-am saturat sa-i tot spun ca e varsta , ca asa fac mai toti, ca sa ne asteptam si la alte manifestari ca trantit pe jos unde i se pune lui pata, ca va intepe sa faca contra cand nici nu te astepti, dar al meu, nu si nu, ca nu se poate asa ceva, ca sigur are ceva copilul, sa merg la doctori sa vad ce e cu el.Noi avem ceva probleme cu cel mare , dar nu are nici o legatura cu cel mic.Cel mic , care e acum in centru atentiei si a criticilor acum...nu se mai incadreaza brusc in limitele normalului trasat de taicasu.E usor de pe margini sa comentezi si sa ti se para asa sio pe dincolo, mai greu e sa dai si solutii de rezolvare...nu doar vezi ce faci cu el, ca uite cum ajunge...
Unde mai pui ca nici la wc nu vrea sa faca, doar pe el e mai bine cu toate ca stie sa faca si folosim wc cand il pun eu, nu cerut de el.Iar din toamna trebuie sa stie sa ceara sa mearga la baie cand are nevoie, ca il ajuta educatoarea, dar trebuie sa ceara, nu sa isi dea drumu pe el, ca nu sta acolo cred nimeni sa-l curete pe el, si e urat sa miroase dupa el.Nu mai stiu cum sa procedez, sunt dusa deacum de pe normal, si acum mai vine pe capul meu si reprosul cumca vezi ce faci cu copilul...de oparca as putea eu controla tot.Pur si simplu e peste puterile mele.

grati.ela spune:

Roxy al meu deabia la 2 ani si o luna a inceput sa vorbeasca, inca nu face la olita si tot tipa ca taiat...si stau dupa funduletul lui zi lumina. Lasa-l pe domnul sot in weekend cu flacaul sa petreaca ziua intreaga cu el si sa vada atunci ca nu e totul roz bombon!

CorinaDani spune:

stai linistita, e criza varstei de 3 ani

si fetita mea se apropie de varsta asta, bineinteles ca a inceput sa-si arate personalitatea, uneori mai tipa si ea, se opune oricarei incercari de negociere sau de convingere din partea noastra, are momente cand pur si simplu nu te mai intelegi cu ea...a, si ea a trecut prin faza in care nu mai voia sa faca kk la olita, voia neaparat in pampers, desi pana atunci facea la olita fara probleme...acum si-a revenit...

la nepotelul meu, care acum are 4 ani, in aceeasi perioada critica (3 ani) a functionat cu succes metoda recompensei/pedepsei : pe o tablita magnetica parintii ii lipeau in fiecare zi fetze zambitoare cand era ascultator si facea ce i se cerea, si fetze triste cand nu era cuminte sau facea prostioare. la trei fetze vesele primea o jucarie, la trei fetze triste i se lua (ascundea) jucaria preferata.
a functionat extraordinar de bine aceasta metoda, poate merita sa incerci si tu, cine stie...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Luna1 spune:

Roxy stii de la strumfi ca e normal. Acum in problema cu sotul eu zic asa: cel mai bine fa in asa fel in cat sa va viziteze sau sa intrati in contact cu inca un copil de varsta apropiata. De preferat care are aceleasi reactii ca al tau sau chiar mai rau. Sotul prietenei mele era cam la fel, credea ca fata lui facea crize ca e "needucata". E cand a vazut-o pe fie-mea in cateva randuri cum se manifesta cred ca a inceput sa se mire ce ingeras are el acasa.

Iar in privinta sotului meu am o alta prietena cu o fetita de varsta f apropiata care e si mai si ca fie-mea.

In concluzie daca sotul vede ca majoritatea se manifesta asa o sa inteleaga ca nu e vina ta ci e o etapa in dezvoltarea copilului care nu stie sa managerieze frustrarea pe care o are.

Cu wc nu te stresa f tare, cand se incalzeste lasa-l in chiloti, o sa mai aiba si accidente pana se prinde cum functioneaza instrumentul in dotare.



Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

anca_a spune:

Roxy, sfatul Lunei1 e foarte bun.
In plus eu i-as pune in brate o carte de psihologia copilului in care sa fie explicate aceste manifestari si i-as spune ca discutam dupa ce citeste cartea. Daca ar refuza, i-as interzice categoric sa mai faca observatii legate de comportamentul copilului.

Cygni spune:

roxy eu sunt convinsa ca tu esti o mama foarte buna. Alex are si el fazele lui, nu stie cum sa-si directioneze frustrarea, perfect normal la varsta lui. Nici unii adulti nu stiu de altfel. Problema mi se pare ca sta in felul cum abordeaza sotului tau situatia. Nu stiu cat se implica el in cresterea copiilor, dar poate ar fi bine sa-i dai sa citeasca ceva adecvat iar daca nu se omoara cu cititul, exemple similare pot fi cele mai graitoare dupa cum au sugerat si fetele. cel mai mare nu a trecut prin aceleasi manifestari? ca sa inteleaga ca e ceva trecator si firesc?

multa rabdare si explicatii ca sa exprime ce il deranjeaza in loc sa tipe. va fi bine, trebuie doar ca si sotul sa "traga" in aceeasi directie.

Miriluta spune:

Roxy sotul tau e cumva frate cu sotul meu? Copiii nostri cei mici sunt nascuti in aceeasi luna..
Si Henrik face la fel ca puiul tau, desi se poate exprima, prefera sa tipe sau sa se tavaleasca pe jos...mie mi se pare o faza normala, isi incearca limitele si experimenteaza. Nici Henrik nu vrea la WC, nici pipi si nici caca...asta e, mai asteptam. Insa si sotul meu face la fel ca al tau: cand copiii realizeaza ceva, parca s-a folosit bagheta magica. Cand fac ceva rau, eu sunt de vina ca eu petrec mai mult timp cu ei, eu trebuie sa ii supraveghez. Eu sunt foarte stricta cu programul copiiilor, insa uneori, in weekend, le dau voie sa se culce mai tarziu ca sa poata vedea un film de desene animat, si atunci incepe ''papi'' sa macane ca invat copiii sa se culce tarziu, ca ii dau ''mereu'' peste cap....Isi da cu parerea si cand sunt raciti si ii duc la medic, si cand ii duc la piscina si ies afara apoi cu parul ud..si cand se catara ca e ''periculos''....dar e foarte mandru cand copiii sunt laudati.
Si ''papi'' se implica destul de putin pentru ca lucreaza mai mult decat mine si de cele mai multe ori, criticile lui nu imi ofera si o alternativa.
Eu am invatat insa in timp sa ii dau argumente si il intreb cate carti despre cresterea copiiilor a citit, cat timp a facut facultatea de medicina (e inginer ) si il rog sa se informeze intai si apoi sa imi spuna parerea lui. Ii cer argumente solide la ceea ce afirma.
Intre timp a cam renuntat sa ma mai critice pe mine si spune mereu ''noi''.
Eu zic sa il iei un pic mai tare pe sotul tau, sa ii aduci argumente si sa ii soliciti o critica ''constructiva'' cu solutii alternative si sa se implice.

roxy spune:

buna din nou, multumesc pentru raspunsuri.In ceea ce priveste sotul daca incerc sa cer argumente nu numai critica, biuneteles ca nu mai are si timp sa se implice ca doar trebuie sa munceasca si treaba cu copii este a mea ca doar stau cu ei, nu ...ce altceva fac , toata ziua, logic, nu?
Cand e bine , e si el in peisaj, cand e rau , nu mai are timp ca e ocupat.Ca e specific varstei cum face cel mic i-am spus nu o data, dar bineteles ca e o scuza de-a mea sa nu caut adevarata motivatie a manifestarilor lui fiusu si nu cumva sa ma propcupe prea mult rezolvarea lor.Perfect motivant aceasta abordare nu credeti?
Cel mare nu a avut aceste manifestari , el era si este genu docil care face ce ii zici, dar nici asa nu a fost bine ca e prea fara initiativa si nu-i bine.Acum asta ca are initiative cat pentru toata casa si e exact genu lui , ala ce se aprinde repede , iar nu-i bine ca nu-l asculta si nu face cum zice taicasu....Cum o dai nu e bine.Nu intelege ca nu e un program , ca tot e el in domeniu, pe care il accesezi si face cum vrei tu.Pana si ala mai da rateuri sau mai face contra decum ii ceri.
Sa-l pun in legatura cu alti copii de varste apropiate si care sa mai faca si la fel , nu prea am.Am o singura cunostinta cu copii , iar aia sunt parca desprinsi din tablou, asa de cuminti stau cand e cineva in visita, egal ca rastoarna casa cand sunt doar ei.Si asta nu ma ajuta la nimic, din contra, apar dupa replicile ...vezi x cum sta si face cand ii spune taicasu ceva, al nostru de ce zice nu cand il pune el sa faca ceva, si asta il infurie si de aici e un pas.
Ce bine era cand erau mici, nu erau discutii de genu asta, deaqcu sa te tii, ca ei cresc si devin tot mai independenti.Nu ca ar fi ceva rau in asta, nicidecum, dar de, nu mai sunt robotul care executa ordinele.

witeflower spune:

De fapt unele dintre crizele caracteristice varstei de 2-3 ani sunt accentuate tocmai de dezacordul parintilor si de reprosurile pe care si le fac (crezand poate ca copilul nu aude sau nu e atent... - dar astia mici au un auz incredibil cand vine vorba despre ei!).

Asa ca ar fi de un real sprijin daca sotul ar fi de-acord sa se implice mai mult si mai direct in educatia copilului. Si, pentru ca sotii reactioneaza uneori ca niste copii , e nevoie uneori de mici trucuri pentru a-i motiva sa faca ceva.
Chestii cu care sa le gadili orgoliul - de genul: "Mai spune-i si tu,vezi ca de tine asculta mai bine!", sau "Hai sa discutam amandoi cu copilul, dar inainte sa discutam intre noi, sa fim pe o idee".

Iar daca sotul sustine ca e de mers la doctor cu copilul, propune-i sa mergeti mai intai voi, parintii, nu la doctor, ci la un psiholog pentru copii (puteti gasi la gradi sau la scoli).
Una e sa-i spui tu ca ceva e normal, alta e sa-i spuna psihologul. Mai mult, psihologul ar putea chiar si sa evalueze un pic reactiile copilului, fara sa-l streseze, ci jucandu-se cu el. Poate o opinie specializata l-ar lamuri pe sot. In plus, aveti amandoi ocazia sa afle lucruri noi despre copii, despre educatie, mici trucuri cu care sa potolesti copilul cand sare calul etc...

Lorikay spune:

Fiica-mea este fetita care l-a luat pe "nu" in brate. Spune "nu" indiferent de intrebarea sau solicitarea mea. Chiar daca vrea sa faca un lucru, intai spune "nu vreau" si apoi face. Cred ca e normal la varsta asta deoarece si parinti prietenelor ei se plang de asta.
Cat despre partea cu tipatul noi i-am spus ca daca nu vorbeste normal nu primeste nimic pentru ca nu putem intelege ce vrea si a mers. Mai scapa cateodata cate o smiorcaiala dar se corecteaza singura.
Deci spune-i sotului ca nu este o involutie ci o etapa normala a evolutiei copilului. Si, pana la urma, daca nu e multumit de metodele tale de a aduca acest copil sa o faca el.

ralucajosan spune:

Draga Roxy, desi Alexandra este mai micuta, nu are inca 2 ani, are deja manifestari de personalitate (asta ca sa le spunem frumos). Ceea ce am observat eu este faptul ca aceste manifestari apar in special atunci cand sunt eu de fata. Cand este doar cu bona, se comporta exemplar (fara crize, figuri sau "nu veau"). Si stiu asta pentru ca avem instalata camera si eu vad de la serviciu cum se comporta cand nu suntem de fata. Vreau sa/ti spun ca parca este alt copil, se joaca frumos, isi strange jucariile, isi aranjeaza hainutele ... ce mai copil de dat exemplu.
Cum ma vede pe mine incepe, aia nu/i bun, aia nu vrea ... Probabil se alinta. Am observat asta si la alti copii, in prezenta parintilor se comporta cu totul diferit.
In ceea ce il priveste pe sotul tau, din pacate nu e un fenomen unicat. Si la noi, sotul meu, desi are autoritate asupra Alexandrei, prefera sa nu se implice decat in treburile placute (jucat, plimbat, scos afara). Hranitul, culcatul, schimbatul sunt treburile mele exclusive ... Ce sa spun nici eu nu am pus piciorul in prag, poate si din cauza faptului ca el este mult mai tolerant in ceea ce o priveste pe micuta. Adica daca vrea sa manance, mananca, daca nu, nu (si ea nu vrea niciodata), daca vrea schimbata bine, daca nu, nu (si ea, bineinteles nu vrea), daca vrea sa doarma bine, daca nu iarasi bine si cam asa. De aceea prefer ca lucrurile astea sa le fac eu, ca sa fiu sigura ca sunt facute, altfel, ce vrea Alexandra cam aia se face.
Multi pupici si multa sanatate