ce sanse de reusita dati unei relatii de acest tip

vickyria spune:

va multumesc pentru raspunsurile voastre ; daca am ales ca scriu aici este pentru ca nu prea mai vad clar ( parca am ochelari de cal) :)

chiar daca poate parea ca o analiza rece , nu e deloc ; mi-au trebuit mai mult de 6 luni in care am oscilat intre frustrare si iubire ca sa o alcatuiesc ;inca nu s-a nascut cel mic , de aceea si incerc sa "limpezesc" situatia inainte de a fii prea tarziu
da, prietenul meu e de religie musulmana si tine foarte tare la religia lui ; nu e extremist , ba chiar ma suprinde uneori ca accepta anumite lucruri ( fara voal, doctor barbat ok, egalitate fata baiat ) ; cat despre a converti , i-am zis de la inceput ca nu vreau ; asa ca a acceptat faptul ca nu ma voi schimba ;acum accepta si petrecerea de craciun si pastele , dar binenteles nu merge la biserica si nu zice " hristos a inviat"
e foarte legat ff tare de familie si de aia si vrea sa se reintoarca acolo; am citit codul civil si adevarul e ca nascandu-se intr-o tara musulmana si avand religie musulmana nu ar putea niciodata parasi tara daca el nu vrea , iar in caz de divort el ii va avea deoarece eu sunt crestina
am incercat sa opresc relatia , dar el revine si incearca sa discute cu mine spunandu-mi ca el vrea o relatie pana la adanci batraneti fara divort si ca ma iubeste ( i-au trebuit mai mult de 5 ani ca sa pronunte cuvintele) , ca tot ce a facut pana acuma e pentru noi doi , ca o sa continuam sa calatorim si ca e dispus la orice in afara de religie
problema e tocmai datorita religiei se comporta asa si vrea sa traiasca intr-o tara musulmana ; nu accepta ma beau sau nici macar sa transport o sticla de alcool ( n-ar fii prea grav asta)
in plus mi-e greu sa il iert pentru faptul ce de ani de zile ma rog sa avem un copil si nu vroia ; cred sincer ca daca as fii avut copii nu am fii ajuns aici
asa insa ratiunea mea s-a "trezit" ; am trait in tari unde m-am imbracat cum am vrut ( desi a fost un pic razboi acasa) , am mancat ce am vrut , m-am dus la biserica cum am vrut , etc si desi am acceptat pana acum sa fac compromisuri ( mi-a fost destul de greu,dar ce nu faci ca sa-i fii pe plac omului drag) ; imi vine foarte greu sa-mi imaginez copiii nebotezati sau sa nu-i invat tatal nostru ( chiar daca nu merg zilnic la biserica )
adevarul e ca pe de o parte mi-e un pic frica sa fiu din nou singura si sa caut sa o iau de la capat ( ca nu mai sunt asa de tanara) , pe de alta parte nu vreau sa promit ca accept lucruri pe care nu sunt sigura ca voi putea sa le respect
acum de cate ori vorbim se termina cu acelasi refren : " mai gandeste-te , nu da cu piciorul la ceea ce este intre noi , unde vei mai intalni o relatie ca a noastra ; unde voi mai intalni o femeie ca tine; vreau sa fim impreuna mereu "
asa ca innebunesc singura osciland intre : - nu merita sa dau cu piciorul la ce avem si - de ce sa fac atatea sacrificii pentru o relatie in care nu prea mai cred

cand e langa mine nu mai reusesc sa gandesc ; cand plang ma tine si brate si incerca sa ma faca sa rad ; cand mi-e rau ar face orice sa imi treaca ; cand am dubii imi zice ca suntem doi si ca o sa reusim totul impreuna

va multumesc mult pentru intelegere si pentru opinii

ciarli spune:

Vicky, arabii sunt niste iubiti/amanti foarte pasionali, si numai cand scriu randurile astea si imi aduc aminte de un fost iubit, ma trec fiorii, cred ca e pe primul loc la mine. Cred ca asta te influenteaza foarte mult in deciziile pe care le iei. Cum ai putea sa rezisti unui barbat care iti spune ca "femeia trebuie tinuta in palme cu grija sa nu o scapi, precum picaturile de apa?" Te da pe spate, sau e mine m-a dat. Barbatii arabi iubesc altfel decat cei cu care suntem noi obisnuite.

Insa nu cred ca o femeie ortodoxa, crescuta in sec XI ar putea sa se adapteze foarte usor la viata intr-o familie araba. Sunt multe lururi dificil de inteles si acceptat pentru noi.

In concluzie eu nu cred ca vei gasi un raspuns aici. Tu il iubesti, probabil ca si el te iubeste. Dar ca sa fiti impreuna tu trebuie sa-l iubesti mai mult si sa renunti la mai multe si s-ar putea sa te frustrezi si sa nu mai fi fericita si sa nu-l mai faci nici pe el fericit.

Scuze daca am intrat unde nu-mi fierbe oala.

Luna1 spune:

Pentru mine asa ceva este ne-negociabil. Daca restul sunt relative in functie de dispozitia si natura fiecarei persoane, dragostea de copii si pierderea lor mie mi s-ar parea barbara.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

denizel spune:

Vickyria, daca ati fi hotarati sa nu faceti copii, cred ca barierele ar putea fi cumva escaladate.
Insa... este extrem-extrem de greu atunci cand parintii nu se pot pune de acord in legatura cu educatia religioasa a copilului.
Este rau in primul rand pentru copil, care va fi intotdeauna supus presiunilor.
Este foarte greu chiar si atunci cand ambii parinti sunt crestini, dar de confesiuni diferite.
Eu nu m-as inhama la asa ceva.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

columbiana spune:

Mie mi se pare dubios ca voi locuiti acum in Franta si el insista sa nasti copilul in tara musulmana; cu ce-l deranjeaza cetatenia franceza a copilului?
Eu n-as fi in stare sa-i fac copilului meu asta, sa-i tai optiunea de a alege cindva intre doua lumi, asa cum ai tu acum posibilitatea; cred ca-i esti datoare sa-l nasti in Franta;
daca peste ani vei avea o fata care nu va avea nici o sansa sa paraseasca o tara fundamentalista, cum vei trai ca mama nevoita s-o abandonezi acolo in caz de...?

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

a_alinta spune:

draga mea , in viata asta nu le poti avea pe toate. trebuie sa alegi.
din lista care o scrii tu , tu trebuie sa alegi ce poti intelege si ce poti accepta. daca da peste 50 la suta ai sanse de reusita daca nu, nimeni de pe nici un forum nu poate sa iti dea vrea sansa de reusita pentru o astfel de relatie..

ruxij spune:

Depinde de tine. Dar eu zic ca nu suna prea bine. Pasiunea trece, problemele astea mari de diferenta de a vedea lumea si viata raman. Nu te duce intr-o tara musulmana. Or mai fi barbati.

vickyria spune:

buna ziua si va multzumesc pentru raspunsurile voastre
datorita voua m-am simtit mai putin singura si mi s-au mai limpezit ideile
acum stiu ca anumite lucruri nu as putea sa le accept chiar daca avem 10 ani de viata comuna ; recunosc ca amandoi am facut greseli , dar din pacate timpul nu mai poate fii dar inapoi ;
e dur , dar acum ca am luat o decizie si am tras linia ( adica am luat in sf taurul de coarne) , ma simt mai linistita si impacata ; am terminat cu indecizia aia teribila care itzi macina nervii si viata de dimineatza pana seara

am decis sa raman in franta si sa o iau de la capat

pupici si sa auzim numai de bine
Vicky

dulcetica spune:

Te felicit pentru decizia ta,ca din punctul meu de vedere faceai o greseala ireparabila.Atentie,poate vine cu concesii,etc....tu trebuie sa fii constienta ca ce ti-a spus pina acum e real,e modul lui de a vedea viata!

CorinaDani spune:

vicky,

cinstit ar fi sa-i spui si partenerului tau care sunt motivele reale pe baza carora ai luat aceasta decizie - daca nu ai facut deja acest lucru, desigur.
poate in felul acesta va constientiza si el ce fel de partenera isi va alege pe viitor, respectiv o femeie dispusa sa faca atatea concesii/compromisuri/sacrificii asa cum ar fi trebuit sa faci tu.
daca nu, povestea se va repeta si vor avea din nou de suferit, el si viitoarea lui iubita...
succes si daca simti nevoia sa te mai destainui, te asteptam pe forum !



Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)