Copilul captiv (6)

Deus spune:

in final se pare ca toata lumea-i pe aceasi lungime de unda:-)
nimeni nu a spus sa mintim sau sa spunem adevarul ci doar sa-l infrumusetam si sa-l impodobim in niste povesti optimiste...plus fiecare le prezentam "adevarul" nostru! Adica, nu toate de aici vedem moartea, finalul,iadul, raiul sau reincarnarea la felnu toate vedem greutatile sau incercarile prin care ne trece viata la fel. Unele le vad mai prapastios si asa-si invata copilasii, altele le vad mai simplu si fara sa fie un capat de ata.
Sa va dau un exemplu, fratele meu pana acuma si-a construit cateva afaceri si a pierdut cateva. A schimbat masini si a avut 3 accidente grave. El vede toate astea degajat, nu se impotriveste la ce se intampla si nu sufera pentru bunurile materiale...cumnata mea se da de ceasul mortii. Fiecare transmite doua moduri diferite de a vedea "greutatile".


devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

conchita spune:

discutia o ia pe langa drum, dar poate ca de vina sunt cuvintele sau scaunul din care le citeste fiecare. eu nu sunt pro-minciuna, deci sar peste argumentul asta, ca ma simt pusa la zid pentru o chestie pe care nici macar nu o gandesc. era vorba ca adevarul este si subiectiv si nu vreau sa i-l impun cum il vad (moarte vs eternitate), va trebui sa il gaseasca singura. si ca nu-s pro-activa in dezvrajirea lumii, nu-s nerabdatoare sa sar si sa-i zic cand admira o floare, hop-top vezi ca se ofileste si moare. mai degraba caut frumosul, binele si dreptatea, asta mi-e felul, nu pot fi in opozitie cu mine ca sa satisfac o teorie in care nu cred despre cresterea copilului. in fond, cati copii, atatea mame. care e folosul sa sar la inaintare cu partea negativa despre toate? sa nu se poata bucura omul niciodata de frumusetea clipei pentru ca vine viitorul peste el. nu e deajuns puterea trecutului?

Deus spune:

Conchita gand la gand cu bucurie
azi esti catranita pe ceva?


Va doresc o noapte/zi buna

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

conchita spune:

pe limba mea romana.

si tu ce lupa speciala ai, made in empatia.

rrox3 spune:

Conchita n-am scris ca replica la ce ai postat tu
Aia cu florile am livrat-o, nu cand admira copilul florile, ci cand copilu' era preocupat de ideea de moarte si vroia sa afle tot.

Da' nu cred ca autorul cartii despre care scrie simali era chiar pe aratura. Nu cred ca lui ii trecea prin cap sa turnam toate relele in capul copilului, sa stie la ce sa se astepte. Cred ca se referea la cazuri extreme, la copiii feriti in totalitate de orice neplacere. In cazul asta, ii dau dreptate, fiindca pentru acei copii lumea normala e perfecta si le va fi greu sa raporteze lumea reala la ea.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Delia21 spune:

OFF TOPICConchi,sa nu fi suparata pe limba ta romana.Te exprimi asa de frumos....si pe inteles...uite asa...nu uit eu limba materna...si sunt tare manioasa cand am lapsusuri....Si de acord cu tine...decat cu drobu de sare...de asupra capului la fiecare pas....mai bine invati sa se bucure de frumusetea clipei,a prezentului!Doamne sovaielnica am fost ani ...si ani...si ani...la fiecare pas....calculam ca la sah....care sunt posibilele rezultate...DACA...Am renuntat...si cred ca e mai bine asa9Binenteles ca nu de tot)

nelia spune:

Vedeti ca iar vorbim impreuna, spunem acelasi lucru... dar ne intelegem separat. Nimeni nu a spus sa distrugem placerea copilului de a privirea floarea cu uite, da, e frumoasa, e divina, dar peste o saptamina va fi moarta! Ci ca el o priveste ce o priveste si cind o vede ca moare... are o intrebare: de ce? Poti sa optimizezi, poti sa o indulcesti si cu o tona de zahar, poti sa transformi totul intr-o poveste frumoasa, asa cum ar trebuie sa fie toate vietile lor si ale noastre, dar adevarul ramine unul singur: nimic nue vesnic pe lumea asta, toate vin si se duc! Venitul nu depinde de noi si nici cind ne ducem, dar ceea ce facem din momentul in care a venit (sau au venit copiii nostri) si pina ne ducem, si la rindul lor, pina se vor duce si ei, da! Pare mare filozofie, dar de fapt nu e... si ca, indiferent daca le-o spunem noi sau altii, de aflat tot o vor afla, asa ca prefer sa le-o spun eu si, cu masurile de precautie de rigoare, sa fiu cit se poate de sincera cu ei. Magia si vraja nu inseamna minciuna, inseamna un adevar la care se ajunge prin anumite trucuri, sint de acord cu trucurile, dar nu pentru a masca adevarul, ci pentru a-l prezenta intr-o forma mai frumoasa... si mai usor digerabila. Cind ai copii mici nu-ti dai seama de felul in care vor veni peste ai adevarurile, dar cind cresc un pic, cind incep sa citeasca singuri... afla ei si singuri. De fapt, asta si voiam sa spun, ca daca nu ne simtim in stare sa le spunem ce si cum, pentru ca ni se pare prea dur si prea nepotrivit sa o facem noi, cartile, mai ales daca sint cu atentie alese, pot face minuni. M-a intrebat Agata cum se fac copiii, mult timp am mers pe seminte... pe povesti, fara sa minte, dar nici nu am spus pina la capat, nici nu aveam cum, era prea mica si nu ar fi inteles... Cind a ajuns la faza, da, a pus tata saminta la mami, dar cuuum? I-am lasat o carte la indemina, a deschis-o, a citit si a inteles, a inteles ca sint mai multe metode prin care apare un copil pe lume, medicina a avansat si ajuta mamicile care vor copii si nu pot sa-i faca... Un singur lucru a mai vrut sa stie, a venit si m-a intrebat: si tu si tati ati facut la fel? Pai, ... sa vezi... Stiu ce efect poate sa aiba asupra unui copil la virsta de 8 ani un raspuns direct in privinta asta, o stiu pe ea... si nu aveam nici un chef sa stea cu ochiul pe noi. Si am gasit: iubito, asta e un lucru intim si il priveste pe fiecare in parte, imi pare rau ca nu pot sa-ti dau detalii, singurul lucru pe care trebuie sa-l stii, sa-l stiti, este ca am vrut sa veniti in viata noastra si va iubim din tot sufletul nostru. Nu e o minciuna ca nu i-am spus, ci doar o parte din adevar, pentru ca restul ne priveste pe noi si ea il va afla sau il va intelege cind va fi cazul. Si asa, in ceea ce o priveste pe ea, poate sa hotarasca cum va aduce copilasul pe lume.

Na, eu cam asta am vrut sa spun despre spusul adevarului... in sensul ca indiferent cum au venit, in nici un caz nu i-a adus barza, cum am stiut eu pina pe la 9 sau poate chiar 10 ani si nu am crezut-o pe verisoara mea cind mi-a spus ca e o prostie ceea ce spun.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

conchita spune:

asta nici daca as vrea s-o zic, n-as putea s-o pacalesc. mi-ar servi-o imediat pe-aia ca ea nu e baby bird, but baby human, ca stie diferenta. :-)) este imposibil s-o pacalesti cu ceva sau s-o incurci, am asistat la multe scene intre ea si familia exului, este pur si simplu imposibil. are memorie, inteligenta si e foarte desteapta. eu nici acum nu ma descurc la gradina zoologica fara harta si tot o mai iau pe alei gresite, desi am pierdut numarul de cate ori am mers. ma ratacesc constant si cand conduc! ea stie zoo pe dinafara, toate animalele, pasarile, reptilele, tot, plus pe unde-s localizate si cum ajungi la ele. idem la sea world! na, spune-i copilului astuia ca a adus-o barza. sau incearca s-o minti cu ceva. din incurcaturi eu ma scot cu nu stiu, hai sa aflam, tu ce crezi, hai sa cautam in carti (sa mai zic ca le stie si pe-alea pe dinafara, si are peste o suta?) sau pe computer, ii pasez mingea.

m-a intrebat azi ce e o mama rea si sa pretind ca sunt o mama rea (bad kitty din madagascar s-a transformat in bad lion, bad human, bad mommy), noi jucam asta cu pretinsul mereu. si i-am zis ca nu stiu sa pretind, ca o mama buna e cea care isi iubeste copilul si nu pot sa-mi imaginez altfel. dar i-am zis ei sa pretinda ca e bad mommy, sa vad de fapt ce e in creierasul ei destept, si mi-a zis ca nici ea nu stie. este incredibila ce ma mitraliaza cu intrebarile, e mai "rau" ca mine, si le creaza si isi imagineaza si inventeaza cuvinte, povesti, cantece...va povestesc niste faze mai tarziu, acum sunt intr-o mica pauza, pe fuga.

rrox, nelia, sorry pentru neintelegere, recunosc ca ma exasperase azi ideea ca voi ma banuiti de pro-minciuna. :-) Deus, Delia[/b].

maine ne ducem sa cautam aur in mina si la hiking pe munte, caram cartea cu pasari dupa noi. are la fiecare pagina sunetul de identificare al pasarii si incercam sa vedem daca le recunoastem. si microfonul, bineinteles, nu plecam nicaieri fara microfon! azi a dat un concert in toaleta unui magazin cand ne-am dus sa schimbam scutecul (oh, well, minunea a tinut 3 zile), radeau in hohote toate doamnele alea retrase in cusete: youuuu areee my sunshineeeeeee...e atata frumusete pura si inocenta in copilarie, imi vine sa plang de emotie. ce-am facut s-o merit! cu ea, poa sa se duca pe pustiu copilaria mea, nu-mi mai pasa, o retraiesc cu toti porii. suntem amandoua libere-libere-libere. iubirea elibereaza, nu?

escu spune:

Conchita pentru ultimele vorbe. Si eu am retrait totul, copilarie, adolescenta prin copiii mei, dar de data asta le-am trait asa cum mi le-am dorit si nu le-am avut. Rezultatul? Comunicam fara cuvinte. O binecuvantare.

nelia spune:

Conchita, de unde ai scos-o frate cu banuitul de minciuna? Nu m-am gindit nici o secunda ca ai putea fi pro pentru asa ceva. Iar daca tu esti asa, atunci si eu sint pentru ca eu sint maiastra-n povestiri, am zis ca intr-o zi, cind oi fi batrina si cuibul gol, ma asez si le pun pe hirtie... daca le-oi mai tine minte. Pe mine si acum fetele ma roaga sa le 'spun' o poveste, nu sa le-o citesc... ca eu incep de la 'A fost o data ca niciodata... ce poveste vreti sa ascultati? Scufita rosie... Asa, deci a fost odata ca niciodata o fetita care a primit in dar o scufita rosie si de atunci toata lumea o numea Scufita rosie... si ajung la o poveste pe care nici n-o aveam in gind cind eram la inceputul ei. Am ajutoare de baza, ce-i drept, ca eu inventez o fraza, fetele doua... si uite asa, reinventam povestile.

Pai, vezi ca si tu ai una acasa ca a mea? Vezi tu mai tirziu cum scoti camasa, cind vei sta noaptea sa-ti faci temele ca sa stii ce sa raspunzi la intrebari.

Eu cred ca depinde si de tipul de inteligenta al copilului. Nu toti copiii sint pasionati de genul asta de adevaruri, existentiale, au si ei intrebari, dar mai putine si se multumesc cu raspunsurile pe care le primesc... sau mai sint copii care nu intreaba, si le cauta singuri. Dar sigur au si ei adevarurile lor pe care e cauta, matematica, fizice, chimice... Stiu ce spun, ca m-a luat un copil odata cind am fost intr-o vizita si mi-a explicat in bucatarie nu stiu ce reactie a sarii in apa... de m-a de cap. Si el avea 4 ani si eu terminasem liceul.

Na, sau la mine, si Tudora e inteligenta, inteligenta aia logica pe care eu nu o am mai deloc, deja au remarcat-o educatoarele ca are mintea brici la mate... ea nu-si pierde timpul cu probleme existentiale daca nu pot fi calculate matematic, adica 1 si 1 fac 2... in rest, ah, da, asa stau lucrurile, foarte bine. Agata insa nu accepta asa usor logica... m-a intrebat pe la 3 ani si ceva de ce toata lumea crede asta, ca uite daca pui o mama si cu un tati la un loc nu fac intotdeauna doi, ci trei, apoi patru... deci in familie 1 si cu 1 egal cu 2... = citi copii vor parintii! Si tot cam atunci s-a pierdut in magazin, eu am vazut-o dupa vreo citeva minute timp in care mi-a stat inima... si m-am luat dupa ea sa vad ce face. S-a dus la metrou, a trecut pe sub bara, calma, nu era deloc speriata... am prins-o pe scari de minuta si am intrebat-o unde se duce? Iar ea: mami, stii nu te-am mai vazut si ma duceam acasa, am crezut ca tu ai plecat inainte. Pai, cum stii tu sa te duci acasa singura? Da, uite, iau metroul asta, apoi schimb la urmatoarea statie si il iau pe cel din fata, urc, o iau in dreapta, ies si merg tot inainte pe strada din fata... pina acasa. Pai, daca pe Tudora o las acum undeva, acolo sta... sint sigura ca o gasesc si a doua zi in acelasi loc. Dar Tudora e mica, lasa-ma pe mine, ca sint toate sansele sa ma gasesti acolo daca nu cunosc prea bine locurile, ca mie imi tremura vocea si daca ma iei prea repede unde e stinga si unde e dreapta... Si sint si eu inteligenta, dar excelez la altele.

No, cum ar zice ardeleanul, de unde am plecat si la ce am ajuns... dar sa stiti ca are legatura cu captivitatea, eu asa consider. Toate metodele de a aborda copilul care nu tin cont de felul lui de-a fi, de tipul de inteligenta, de personalitatea lui... toate duc la captivitate, la un comportament acceptabil si acceptat al copilului, dar nefiresc pentru el insusi. De aceea nu cred eu in metode de educatie minune, in supernanny si alte lucruri de genul acesta, generalizate, teoretizate si date parintilor sa le aplice. Copilul e unic si de la aceasta unicitate a lui trebuie pornit!

Si eu retraiesc copilaria mea prin copilaria lor, si desi si a mea mi s-a parut minunata, a lor e magnifica! Pentru mine...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU