Copilul captiv (5)

olympia spune:

Eeeee si daca si stii ca vei fi oricum intrerupta (tu din scris, eu din pictat) nu o data ci de repetate ori...azi, maine, ani la rand, mereu si mereu ... si se duce naibii toata tarasenia ... mai te apuci?


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

olympia spune:

Adrianka, daca zice de "palmute" trimite-o la plimbare fara regrete, e defecta, n-are cum sa te ajute!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

simali spune:

Foarte posibil, Roxana. De-aia ne si ducem constiinciosi toti la terapie si tot ce ne da terapeuta sa facem acasa noi respectam cu sfintenie. Sunt greseli pe care le facem inconstient si numai cineva din afara putea sa ne atraga atentia asupra lor. Sotul meu se mai revolta, nu este mereu de acord, vrea sa faca altfel, la care tipa raspunde impasibila "daca vreti sa incercati altceva nu uitati ca o faceti pe banii si pe spinarea copilului dumneavoastra". Pac!

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Adrianka ce fel de terapeuta este psiholoaga ta? Cred ca tu astepti de la ea o abordare umanista si ea merge pe comportamental...
In ce context exact ti-a vorbit despre palme date copilului? Le-a sugerat ea pur si simplu?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

conchita spune:

daaaa, dupa ce adoarme. :-)) mai tarziu, mai vad cum e.

acum pe bune, de cand am citit-o pe Simali cu ani in urma, io o vad asa ca prototipul de mama, mi-as fi dorit-o sa fie a mea, in amestec cu Daniela_b si alte cateva mame de pe-aici. pe mine Simali m-ar fi stimulat enorm exact cu stilul ei, nimic altceva. pana la urma revin la vorba mea geniala, e chestie de intamplare, daca parintii si copiii sunt personalitati compatibile. iar daca nu sunt, e clar ca nu exista vinovati.

ilia_99 spune:

iaca, conchita, pina sa-ti raspund eu, trecura simptomele, ca pleca exul, hat departe. da, alea sunt si la mine, dureri de cap, ameteala, senzatie de sufocare, you name it, i've got it! nu trece cu pastile, neam! trece dupa ce ard in mine toate dezvaluirile si ma asez cu ele.
ultimul episod pe care l-am traversat a avut la baza o dezvaluire care m-a facut sa ma infurii serios pe mine. sa va povestesc, ca simt nevoia
la 24 de ani - dupa divort - mi-am cumparat apartamentul meu. cu credit. intr-o luna l-am gasit, am dat avansul, au fost gata actele si l-am luat. l-am amenajat frumos si minunat si-mi era un drag nebun sa vin acasa la mine. m-am mutat acolo cu fii-mea. dupa ceva timp se muta si actualul cu noi, dupa care hotarim sa ne mutam impreuna in casa lui, vila, deh, mai mult spatiu, curte pt copil, bla, bla.. dupa inca un an si ceva se naste primul baiat si decidem sa cumparam ap in care stam acum. bloc nou, frumos, proaspat construit, tot confortul. eu decid ca e o afacere grozava sa-mi vind apartamentul meu si sa iau unul in blocul cel nou. vezi, bloc din '86 versus 2006, suprafata mare, finisaje frumoase, super deal, ce sa mai... pe tot parcursul negocierilor ma racaia un gind "si daca nu e bine? daca ma despart de el si am nevoie de mai multe camere, n-ar fi mai bine sa-l pastrez pe cel vechi?" toate alugate cu rationalizari "nu, n-o sa fie cazul, nu te desparti de el, e copilul, el vrea familie, fa mutarea, iti ramin si bani, inchizi si creditul". si o fac! anul trecut incep sa-mi dau cu pumnii in cap ca de ce mi-am vindut eu ap meu frumos. si sapt trecuta, in terapie, ii spun terapeutei, nu fosta, actuala. ea ma intreaba "daca il aveai acum, plecai? DA. si stiai ca esti genul care-si face bagajul si pleaca in loc sa tolereze o situatie nedreapta? Da. Probabil ca de aia l-ai vindut, ti-ai ars toate corabiile inainte de razboi, ca sa fii sigura ca ramai in relatia asta, daca n-ai unde sa te duci."
Si cad... Si cad.. Si ajung acasa, ma uit la copii si mai cad... si a doua zi nu sunt in stare de nimic, ma doare capul, ametesc, vomit, hiperventilez, ca nu-mi iesea din cap ce capcana grozava imi intinsesem singura...

needles to say... nici domnul n-ar fi facut toate grozaviile de anul trecut daca as mai fi avut apartamentul. i-ar fi fost frica, fiindca stie si el ca ma ridic si plec.

simali.. ai fost haioasa! eu aici gresesc mai abitir, ca n-am atita rabdare.. si stiu ca tb sa corectez, da' nu-mi iese mereu..
aseara fii-mea decide sa plece singura la antrenament, cu tramvaiul. o statie, dupa care mers pe jos 5 minute. eu zic da, cu juma' de gura... a mai fost o data singura cu tramvaiul duminica trecuta, citeva statii. si pleaca. trec 5 minute si ies furtuna pe usa, ca nu vedeam decit scenarii negre. o gasesc in statie si o iau in masina s-o duc eu. la care ea imi zice: "n-ai incredere in mine, de ce ai venit?" si eu inventez pe loc o minciuna cum ca mi-a fost teama ca intirzie, ca vine greu tramvaiul si uite ce tirziu e... dar n-am stiut ce sa-i spun, ca varianta "se ia cineva de tine si patesti ceva" pare o fantezie pt ea si n-o accepta. iar eu nu vreau s-o invete the hard way, cum am invatat-o eu, dupa ce am scsapat din 2 tentative de viol.
si totusi traiesc cu senzatia ca am gresit, daca ea simte ca n-am incredere in ea. ca nu-i vorba ca nu e in stare sa nimereasca drumul, sigur ca poate, dar... daca pateste ceva? cum ii explic angoasele mele si cum s-o fac sa inteleaga ca nu e vorba despre ea, ci despre ceilalti oameni de pe strada?

dupa ce vine acasa imi pov cum vrea sa-l faca gelos pe baiatul de care e indragostita, sic! si-mi arata un biletel compus de ea, care, chipurile, era de la un alt baiat. eu ma ofer sa i-l transcriu, ca se vedea ca e scrisul ei. mie mi s-a parut o gluma nevinovata si amuzanta. sare sotul - ca ne deranjeaza la ceilalti defectele noastre - si-mi spune ca-i alterez valorile fetei. ca n-ar tb s-o invat sa minta, ca nu asa tb sa se poarte cu cei din jur, sa-i minta si sa-i insele.... SAY WHAT?

v-am dat exemplele astea, fiindca pe masura ce descopar lucruri despre mine, incep sa-mi pun intrebari detaliate despre.. tot!

buli, ce spui tu se bazeaza pe rationalizari, or, dupa cum se vede si din ex pe care l-am dat mai sus cu ap, rationalizari gasim mereu sa ne justificam actiunile, dar in spatele lor e mereu un mecanism psihologic, pe care nu-l stim, de obicei si care ne "ajuta" sa facem alegeri proaste, uneori. tu crezi ca eu nu l-am "evaluat" pe actualul si n-am facut comparatii si n-am fost atenta sa nu fie ca fostul? ba da si nu are lucrurile care m-au deranjat la fostul, dar are altele, care acum imi par mult mai grave. daca merg pe rationalizari, urmatorul nu le va avea pe astea, dar va avea altele. solutia - la mine, cel putin - nu e sa gindesc, ci sa-mi dau voie sa simt. si sa-mi continui descoperirile despre mine, in terapie, ca data viitoare sa simt si sa ma port autentic si sa aleg in functie de asta. si nu e vorba doar de partenerul de viata, ci de alegeri, in general.

rrox3 spune:

Conchita curiozitatea si pasiunea pentru cunoastere nu ti-au fost date de mama care te-a facut/lasat sa te simti proasta. Le ai fiindca esti inteligenta. Le-ai fi avut oricum. Atat doar ca nu te-ai mai fi simtit conditionata de ele ca sa placi si sa fi acceptata.

La Vladut nu a fost nici un comportament ce trebuia corectat, a fost o emotie puternica exprimata. Copiii trebuie incurajati sa-si exprime emotiile, nu sa nu intrerupa cu emotiile lor.

Tu cea de acum ti-ai fi dorit-o pe Simali mama fiindca asa functionezi tu acum, rational. Tu cea mica sunt convinsa ca ti-ai fi dorit o mama pentru care emotionalitatea sa nu fie rara avis.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Rrox,
Da' m-ai derutat cu ce i-ai spus Adriankai, vis-a-vis de "palmute", tu ce ai inteles?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

ADRIANKA spune:

Nu stiu exact ce fel de specializare are, mi-a fost recomandata de o fosta colega de serviciu, ca pe ea a ajutat-o si gata, cand m-am hotarat sa merg, ea a fost prima in minte, fiind si recomandata...

Faza cu palmutele mi-a zis-o prima data in contextul in care eu ii zisesem ca ma simt super vinovata pentru ce facusem cu cel mic, am tipat la el si l-am impins si ca inteleg ceva triggere m-au facut sa-mi pierd controlul. Si ea a zis ca nu e ok, mi-a dat sfaturi cum sa depasesc criza mea, cu time-out si respirat profund, dar a adaugat ca, de exemplu, cand nu vrea sa il schimb nici de pampers si nici de haine, si eu sunt in intarziere la serviciu si nici nu asculta de vorba blanda si buna si de nimic, o palmuta peste fund cica nu-i strica.

Am fost in situatia asta, numai ca eu nu i-am dat palmute, ci am facut ce am scris mai sus, am tipat, injurat si l-am impins...Probabil ea a zis ca e de preferat o palmuta decat ce am facut eu. Dar eu cred ca nu e de preferat nimic din cele doua...Si de fapt de asta merg la ea sa lamuresc de unde imi vin pornirile astea aiurea si fata de sot si fata de copil, cand in mod normal, cand nu imi pierd controlul sunt total impotriva abuzului, gandesc ca copilul se "trateaza" numai cu dragostea noastra, cu intelegere si cu empatie.

buli spune:

pai nu chiar, ilia.
pentru ca de exemplu, in situatia cu apartamentul eu l-as fi pastrat mort-copt pe al meu.
desi n-am fost niciodata lasata in drum fara resurse, nu admit sa nu am o plasa de salvare si prin asta inteleg cont in banca, bani in buzunar mereu si cheia de la casa+masina.
imi da siguranta si constiinta ca pot face ce vreau, pot pleca, pot ALEGE - exact in momentul asta mi-am dat seama ca asta e o problema pt mine, sa fiu in situatii cu o singura iesire. fac asta instinctiv, nu fiindca analizez.
conchita,
stiu ca si tu ai zis acelasi lucru, dar mi s-a parut ca ulterior discutia a lunecat foarte mult spre aratatul inspre altii.

ps - evident ca-s pe-aici fiindca sint in tema
am avut insa un fel de noroc sau de lasitate, nu stiu cum sa-i spun exact, pina la 30 de ani n-am facut chestii majore in viata, sigurul lucru cu adevarat notabil a fost ca m-am reparat pe unde am putut si cum m-am priceput.
deciziile importante le-am luat incepind cu 25 de ani si inca pina la 30 am tatonat si mi-am permis mie sa experimentez si sa trag invataminte.


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@