Copilul captiv (4)
Raspunsuri - Pagina 28
Delia21 spune:
Sunt defecta azi.Nu ma simt asa decat rar....dar..sunt in butoi...Adica...ma simt depresiva....foarte trista,desi nu am motiv.Avui examenele,le-am trecut bine,cea mai mica nota 8,3..si un 100% la chimie,...eu care nu credeam ca...chimia nu e pentru oameni normali...;maine de dimineata fugim la Disney pana luni dimineata;sunt la doar 2-3 ore de mers cu masina...deci ma duc sa-mi distrez copilul si...mama...sa ne simtim cu toti copii.....deci am motive de bucurie....si totusi ma simt....in butoi...si nu stiu de ce.Si trebuie sa ies...dar nu stiu de ce am ajuns in butoi....incerec sa ma fac ca..n u vad butoiul..dar ma mint pe mine.Habar nu am....ce am...de ma simt asa.In loc sa ma bucur ca am terminat cu examenele...si ca e bine..si ca maine plec acolo unde asteapta fiu-miu sa ajungem de 3 luni.Oare e un chimical imbalans...oare ma apasa...fantomele trecutului....pe care am incercat de atatea ori sa le ard..si degeaba...fantomele revin...cand vor ele.Nu vreau sa fiu suparata la nesfarsit pe trecut,..pe parinti mei...i-am iertat in felul meu...am depasit momentele.....si totusi.Are careva o mana...sa ma ajute sa ies din butoi?.Adevarul e..ca tot timpul am vrut ...sa am un moment taria sa le spun exact und si cu ce au gresit...si cat de mult,...dumnezeule...cat de mult....dar nu am avut puterea sa-i ranesc.Vreau sa cred..ca au avut puterea fata de ei insisi .La 14 ani ai sora-mi...eu aveam 7.....a dat-o tata afara pe motiv ca e "c..."...pentru ca se tinea de mana cu un baiat....apoi...a ajuns sa stea prn internate in timpul scolii...dar in vacante mergea la "prieteni"...s i prieteni.Mamei i-a fost interzis...sa o vada si sa o ajute...iar ea ca adult a acceptat asta...dar ma trimitea pe mine...cu banuti sau mancare....la ea.Si am acceptat realitatea ca atare....dar m-a facut sa cred ...ca oamenii din jurul meu...sunt niste mostrii...fca femeile sunt slabe...ca mama si accepta orice.Ca lumea e plina de capcane...si rea....si imi era teama.Imi faceam griji pentru sora mea...o admiram si ma bucuram pe deoparte pentru ea ca nu mai este sub regimul de acasa....si o intrebam mereu cand ma poate lua definitiv la ea...caci acasa nebunii se certau intr-una...nopti nedormite...amenintari de toate felurile...de la amandoi.Nu mai sunt acolo.....am facut tot ce mi-a stat in putinta sa creez o atmosfera de liniste in jurul meu si de calm....si iadul acela,...spaimele..dezamagirile...sunt cu mine.Poate de asta am si vrut sa plec cat mai departe de casa...si cu toate astea...car cu mine...oriunde ma duc...un copil timorat...un copil...care nu a fost lasat sa le spuna parintilor:sunteti nedrepti...sunteti niste montrii....cum puteti lasa un copil de 14 ,...care este sora mea....in strada...cum poti accepta sa-ti jertfesti copil...pe motiv...ca nu vrei sa te rada lumea ca divortezi si esti femeie singura...Sa ma iertati!
Nelia,te rog mult sa ma ierti...ca intreb asa ceva...dar intreb din nestiinta...cum adica o molesta dar nu....ailalta.Ceva imi scapa.A molesta inseamna ...a bate...sau ce?referindu-ma la fetita cu parinti din liban.
Clori spune:
Delia,
Si pe mine m-a rascolit subiectul asta rau de tot. M-am recunoscut in mai multe povesti, am inceput sa-mi amintesc, sa-mi pun intrebari din nou, sa scot din nou la iveala totul... Si am simtit asa, un gol in suflet... Si nu am indraznit sa spun nimanui... Mi se parea ca, daca voi deschide gura, toate fantomele dinauntrul meu vor navali afara si nu voi mai putea sa le bag la loc si sa fac ordine cu ele niciodata!...
Apoi, mi-am revenit. Am inteles ca peste unele lucruri am trecut si nu mai are rost sa revin la vechile povesti, odata ce am demontat mecanismele de aparare create in copilarie, care ma faceau sa reactionez aiurea in anumite situatii. Iar ce nu este inca rezolvat, am sa le rezolv, incet, repede, in ritmul in care sunt pregatita sa le fac fata. Am inteles ca depresia a incercat sa ma apere, prin indiferenta, de lucrurile care erau prea dureroase pentru mine si am luat-o ca pe un ragaz de a-mi trage sufletul, de a-mi regasi puterea inainte de a porni din nou la drum.
Acum incerc sa ma bucur de fiecare zi, de fiecare floare intalnita in cale, incerc sa-mi umplu sufletul de lucrurile frumoase de pe lume... Ai incredere in tine! O sa treaca! Incearca sa te implici cu tot sufletul in programul pe care ti l-ai facut, sa traiesti bucuria impreuna cu copilul tau... Se intampla sa mai cazi cateodata. Important este sa stii sa te ridici si sa mergi mai departe! 
olympia spune:
Delia, ai facut niste conexiuni ca mergi cu mama la Disney si uite ca de fapt mama a gresit grav in trecut si tu nu i-ai spus si te apasa asta, acum parca nu te poti bucura cu totul de ziua ce va veni ca ti-o tulbura gandul asta...
Gandeste-te ca mergi la Disney in primul rand pentru copilul tau si ea e bunica lui si n-ai loc de fata cu el sa redeschizi rani adanci din trecut. Te bucuri cu si pentru el!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Clori spune:
Delia,
Am vazut ca ai editat si am recitit mesajul tau si mi-a sarit in ochi fraza asta:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Delia21 deci ma duc sa-mi distrez copilul si...mama...sa ne simtim cu toti copii.....deci am motive de bucurie....si totusi ma simt....in butoi...si nu stiu de ce. |
Poate ca asta a fost triggerul acestei stari: sa te intorci din nou intr-o copilarie care nu a fost fericita...
Am citit si ce-ai mai scris dupa ce ti-am raspuns eu... Confruntarea cu parintii la modul asta nu cred ca o sa-ti aduca ceea ce astepti. Mai degraba poate ar fi bine sa incerci sa te detasezi emotional de ei si sa stabilesti anumite limite in relatia cu ei acum, de la adult la adult. Incearca sa te desprinzi de starea de neputinta si vinovatie pe care le-ai simtit atunci cand parintii au dat-o afara pe sora ta. Incearca sa intelegi ca a fost doar un mecanism de aparare faptul ca ai ajuns sa „accepti” povestea asta pentru ca nu aveai cum sa faci sa o schimbi.
Nu stiu cat de mult de ajuta ceea ce ti-am scris...
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tanti Zavaidoc Lady J, terapeuta mea spunea la un moment dat ca personalitatea e innascuta, iar caracterul se formeaza. Am citit mai sus ca tu esti mai degraba de acord cu Freud, care spune ca doar temperamentul e innascut. Intrebarile mele ar fi: care e diferenta dintre personalitate si caracter si ce curent psihologic considera personalitatea innascuta? (din pacate, eu am terminat terapia si asta e una dintre intrebarile pe care am omis sa i le pun psiholoagei mele  ) |
Mai scriu o data, mai clar
Tanti Z, caracterul este parte din personalitate si da, se formeaza.
Nu stiu de ce terapeuta ta ti-a spus ca personalitatea este innascuta, cand tot ea ti-a spus ca caracterul(parte din personalitate) se formeaza...Daca ai ocazia intreaba-o la ce s-a referit.Poate se referea la temperament, si el parte din personalitate.
Oricum, daca esti interesata de psihologia personalitatii, de multele studii si teorii, iti pot da pe privat niste link-uri pentru a te informa. Din pacate se foloseste un limbaj de lemn, dar daca esti cat de cat familiarizata vei intelege.
Tema asta este vasta, foarte vasta.
Delia21 spune:
fetelor mersi tare mult
.Poate ca am ....corelat excursi,mersul acolo...cu copilaria...de cosmar...si de asta...in loc sa ma bucur....au aparut angoasele....cu lacrimi....Multumesc tare mult...dar e tare bine...cand iti intelegi reactiile...si nu te suspectezi ca esti nebuna....ca iti lipseste ceva...dar nu iti poti da seama ce....si trecutul...nu poate fi schimbat....ne apartine....oricum ar fi.Multumesc tare mult
flower-power spune:
Foarte interesant ce ai bolduit rox, dar si ce a bolduit nelia.
Delia, Clori
simali spune:
Mai Delia21, daca tu ai trecut oceanul ca sa scpi de mami si n-ai scapat, ce sperante ne mai dai noua, astea din Romania, care traim peste strada de tot si de toate? Si eu care ziceam ca un ocean rezolva macar o parte din probleme!
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
rrox3 spune:
Delia cum sa te suspectezi ca esti nebuna?! 
E absolut ingrozitor ce povestesti despre parintii tai si mi se pare inuman de greu pentru tine sa duci toate astea in sac si in acelasi timp sa mergi cu mama sa o distrezi 
Si eu cred ca ai nevoie de putina distanta, de detasare de mama.
Esti sigura ca vrei sa o distrezi? De ce nu mergi doar cu copilul? Ti-ar fi mult mai usor...
Ai fugit in partea cealalta a lumii, dar ti-ai luat unul dintre agresori cu tine...
Ai grija de tine. Nu-i datorezi nimic mamei, doar tie si copilului tau
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Asa... Simali Am doi verisori, crescuti in puf, nu au dati parintii nici cu un pai in ei si au avut absolut tot ce-si doreau inima, au fost dragalasiti, iubiti, pupati in fundicuri... ah, ce-i mai invidiam cind mergeam pe la ei, destul de des de altfel ca sa am timp a observ toate acestea. Si cu toate acestea, isi bat copiii, ridica tonul la ei, asa, palmute si tipete cind sint 'obraznici'... de multe ori m-am intrebat de unde le vine, ca ceea ce le-a transmit parintii a fost cu totul si cu totul altceva, unchiul si matusa mea fiind pentru mine modele de parinti, din aceia carora le dadeam cite o floare pe la inceput pentru faptul ca au stiut cum sa fie, ce sa faca intr-o mare de alti parinti care nu au stiut... Si nu sint singurii din |
Eu m-as abtine de la a crede una si alta, chiar si despre verisori pe care i-ai admirat in copilarie pentru ca nu ai niciodata de unde sa sti tu ce este in casa omului. Tu crezi ca verisorii mei stiau ceva despre abuzurile din casa noastra? In familie parintii nostri pozau drept cuplul perfect.
Si mai e ceva in plus, deloc de neglijat: unii copii primesc de la parintii lor mult prea mult din ceea ce VOR si mult prea putin din ceea ce au cu adevarat NEVOIE. Si acesti copii sunt privati de iubire si ca adulti vor fii dezechilibrati in relatiile cu copiii lor.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice