Despre deontologie intr-un spital de stat

MihaelaCrts spune:

Beren, multumesc pentru sfat, dar de la bun inceput intentia mea nu a fost sa ii fac individei vreun rau, ci pur si simplu sa ii atentionez pe ceilalti parinti si bunici sa stie la ce sa se astepte daca, Doamne fereste, vor trebui sa isi lase copilul in acea sectie din spital.
Am postat problema respectiva si pe pagina mea Facebook:
http://www.facebook.com/#!/notes/mihaela-cartis/despre-deontologie-intr-un-spital-de-stat/397507472864
si, cand am avut placuta surpriza sa primesc raspuns de la managerul Spitalului Grigore Alexandresc, am postat si raspunsul lui, pentru ca imi place sa fiu un om corect.
http://www.facebook.com/#!/notes/mihaela-cartis/managerul-spitalului-grigore-alexandrescu-a-raspuns-sesizarii-mele-deontologie-i/397536437864

beren spune:

Foarte bine ca ai primit un raspuns relativ constructiv in sensul problemei sesizate.

Nu este vorba "sa-i faci rau" medicului, ci de faptul ca cei care incalca normele de baza ale profesiei lor ar trebui sa nu mai aiba drept de practica. Altfel, vor continua sa abuzeze pacienti, copii, la un nivel care poate fi considerat criminal.

maru spune:

mie raspunsul mi se pare total neprofesional, incalcand multe norme de QRM, si Pacient Privacy.
Pe mine nu m-ar incalzi exemple (neprofesional de altfel sa barfesti alt pacient) ci as vrea sa vad masuri prin care se schimba comportamentul doctoritei. Nu era vorba de stat in salon cu iranieni, ori alta natie, ci de o doctorita isterica si necooperanta.
Asta e parerea mea!

karfe spune:

Am fost si eu acum 4 ani internata acolo la D-l prof.Coriolan Ulmeanu,si acesta d-na doctor era mana lui dreapta.Tot ce relateaza
Mihaela am patit si eu.Mancam pe banca afara in 5 min,pe fuga, o data pe zi,nu aveam voie sa mananc in salon,am stat 4 zile pe un scaun,nu aveam voie sa ma asez pe patetc.I-am spus sotului ca ma interneaza pe mine dupa ce ies de acolo.
Dar ce este important aa iesit copilul sanatos,dupa o amigdalita pultacee,otita,congestie pulmonara etc.

Nota 10 in schimb ptr.prof.

XIO spune:

Toata lumea se plange ca la noi doctorii de genul asta inca profeseaza. Pai normal ca o fac daca atunci cand ai ocazia sa faci o plangere nu o faci . Si care motivul? Ca nu vrei sa-i faci "rau" doctoritei?

***Fur is for petting**

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/

www.adoptiicaini.ro
www.adoptiipisici.ro

profesoressa spune:

Am fost si eu acolo cu copilul. Exact asa a fost si atunci.

Era micut si i-am adus cateva jucarii si pernuta lui; au urlat la mine... (desi salonul era gri si nici o jucarie sau o pata de culoare nu l-ar fi inveselit acolo). Nu incapea ghiozdanelul lui in noptiera meschina... au urlat iar... (sa fac orice cu el, dar sa nu il vada doamna doctor). Stateam langa un calorifer mizerabil care dogorea si mi-am dat halatul jos, ramanand intr-un tricou si niste pantaloni de pijama... evident, iar urlete (esti la hotel?!). Patul copilului nu avea nicio bara de protectie, iar amandoi incapeam cu greu. Dupa multe ore, am vrut sa ma duc la toaleta si mi-am dat seama ca nu pot lasa un copil de un an acolo, in patul acela inalt. Ce sa fac? M-am rugat de o asistenta care, pentru o suma modica, a acceptat sa se uite un pic la el :) La un moment dat, dupa ce asteptasem multe ore sa intre copilul in operatie si nimeni nu imi spunea cat mai dureaza (iar copilul urla de foame), a venit o asistenta care, fara sa-mi spuna un cuvant, mi l-a luat din brate. Am intrebat "unde il duceti?", dar nu mi-a raspuns. M-am dus dupa ea. A intrat cu el in sala de operatie, mi-au inchis usa in nas, am ramas acolo cu inima stransa... Nu am inteles de ce nu mi-a vorbit nimeni si de ce l-au luat atat de brutal.

In rest, "interogatoriul" si atmosfera de teroare au fost aceleasi. Marturisesc ca nu m-au afectat prea tare, cred ca eram foarte ingrijorata...

Ce m-a scos din minti a fost o asistenta de o prostie si o brutalitate rar intalinite: copilul meu s-a trezit din anestezie si, firesc pentru un copil atat de mic, a tras de branula. Eu l-am tinut cat am putut, dar pana la urma tot a reusit sa scoata firul. Am chemat asistenta sa i-o puna la loc si ea mi-a zguduit copilul si a urlat la el sa nu se mai miste. M-am uitat stupefiata la ea si i-am spus ca un copil de varsta lui este curios, se misca, trage, asta e... Ea a facut si mai urat. Dar am iertat-o pentru ca m-a convins ca suferea de prostie mai mult decat de rautate.

Si inca ceva: povestea cu halatul si papucii! La internare m-au trimis la vestiar sa imi pun pijama, halat, papuci. Ies de acolo, toata in alb si roz :) (nu radeti de mine, nu port doar roz!) :D In fine, ies eu de acolo pufoasa si curata, si ma invita sa trec printr-un santier labirintic plin de moloz, utilaje, muncitori si tot ce mai trebuie... Sigur o iau pe aici?! Da, nu aveti pe unde prin alta parte! Pai si de ce m-am imbracat asa? Nu pot macar sa imi pun adidasii? Nu, vai de mine, daca va vede vreun docor ca umblati in adidasi prin curtea spitalului??? Dar e santier!!! Nu conteaza, faceti cum va spun, asa sunt regulile spitalului. Si asa am tot umblat, ridicola ca o savarina, pana am ajuns plina de praf in foarte "sterilul" salon. Unde nimeni nu a avut voie sa intre sa imi aduca si mie o sticla de apa sau ceva de mancare, ca sa nu se faca mizerie :D Doar nu era sa intre in adidasi :D

Rad eu, dar nu prea e de ras...

profesoressa spune:

Si am uitat ceva: nu am vazut toata noaptea nicio asistenta, desi era mare nevoie de ele. A trebuit sa stau cu copilul meu in brate (ca altfel ar fi cazut din pat) si sa il ajut pe copilul mare de alaturi sa faca pipi. Bietul de el urla ingrozitor... L-a speriat si pe al meu, evident. I-am schimbat bandajele si l-am linistit dupa mult timp, in care cred ca l-a auzit tot spitalul. Nu a aparut NIMENI.
Aceluiasi copil mare pe care l-am ajutat noaptea i-au facut anestezie inainte de operatie - tot asa, fara sa spuna ca ii fac anestezie, fara sa dea un sfat sau o explicatie. I-au facut injectia si au plecat fara un cuvant. Copilul, inalt si solid, a dat sa se ridice din pat. Cum mama nu stia ca i-au facut anestezie, l-a lasat sa se ridice... Dar bietul copil a cazut intre paturi, unde am reusit sa il prind doar cat sa nu se loveasca la cap. Mama s-a speriat, nu stia ce are. O asistenta a aparut si s-a rastit la ea de parca ar fi fost vina ei pentru ce se intamplase :(
Am vrut atat de mult sa uit si chiar credeam ca reusisem. Dar acum imi vin in minte atatea...

Claudi@ spune:

Mai , eu una raman interzisa in fata monitorului, cum mai nu luati atitudine!? De ce lasati cu voi sterse pe jos, de ce nu urlati , faceti plangeri? Nu stiu ce, dar faceti oameni buni ceva!!!!
Stati si va uitati cum sunteti jigniti si dupa veniti si va plangeti pe forum, pai la ce va ajuta, ca nemernicii tot acolo raman!
La mine acum 2 zile o casierita la Aldi mi-a smucit carutul sa traga de el aproape de tejghea sa arunce lucrurile in el, Ca na trebuie repede; si nu a vazut ca micutul meu de un an era in carut, am urlat la ea de au vazut-o dracii, si sunt sigura ca data viitoare se va uita de 2 ori inainte sa faca asa ceva.
La medic , daca nu-mi convine ceva , merg si comentez, pai dar eu nu-s bataia de joc a nimanui, are draci, sa mearga domne acasa. Asa am facut in Ro si asa fac si aici. Mama mereu comenta ca am gura prea mare si nu o sa ajung nicaieri ca doar capul plecat deschide usi

profesoressa spune:

@ Claudi@: eu nu am gura mare, dar niciodata nu m-am lasat calcat in picioare... nici in facultate, nici la serviciu, nici in supermarket, pe strada sau mai stiu eu unde... dar, e clar, cand mi-e teama pentru copilul meu, lucrurile se schimba. intru in starea aceea de "fac orice, numai sa iesim bine de aici". si cred ca exact pe asta se bazeaza atitudinea impertinenta a doctorilor si a asistentelor...

Claudi@ spune:

Eu cateodata uit ca e vorba de Romania, citesc si nu-mi vine sa cred, ma oftic ca-s neputincioasa. Este peste puterea mea de intelegere, cum pot fi atat de neoameni?
Imi imaginez cum plangea fetita cea mica sa-i fie sunata mama si nimeni o facea si ma intristez, chiar asa frica ne este de ei? Eu nu as vrea sa fiu in pielea fetitei dar nici a mamicii, sa aflu ca puiul meu sufera asa mult undeva unde ar trebui sa i se aline durerile, pacat ! Oare de ce nu se poate si in Ro cum este in afara?
Al meu copil merge cu placere la medic, chiar el mai zice ca-l doare burtica si ca ar trebui sa mergem, cu toate ca nu are nimic, oare daca eram in Ro ar mai fi zis la fel?