Adoptia unui copil bolnav
Raspunsuri - Pagina 23
roxy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB_AC Tu ce crezi ca se alege de un copil cu retard grav internat ... asta cu sau fara parinti? Parintii ar avea un drept de vizita si de adus "portocale". Daca ei n-au finante sa faca terapie sa o duca intr-un loc in care inca s-ar mai incerca educarea si internarea ei.... uite iti spun eu ca nu se mai alege nimic. Sistemul a distrus-o nedandu-i terapie la varsta mica. Daca nu era nici unul adoptat... pai ii sugerasera nu ce se putea face in spirit romanesc? ... pai renunta la ambii copii si o ruda pana la nu-s ce grad aproba legislatia cerea adoptarea copilului mic si in fapt il crestea doar cu numele. " ---------------------- OspitalitateaGaiei |
dar se putea intampla tot in stilul romanesc, sa nu fie aprobata cererea de incredintare a celui mic rudei aceleia si sa fie dat spre crestere unei asistente maternale, si asa pierde si al doilea copil...pentru ca la noi orice e posibil deci si sa nu-ti tii promisiunea data.
Mariaa spune:
Cat de trist, ce poveste de viata tulburatoare :((
Chiar daca asta e problema cea mai mica aici, as ruga autoarea sa schimbe titlul subiectului, mai ales ca a fost mutat acum pe forumul de adoptii. Pentru cine cocheteaza acum cu ideea adoptiei lucrurile pot fi intelese mult prea usor gresit, mai ales ca vad ca se discuta ce ar fi fost daca se intampla sa fie bolnav copilul natural.
Adoptia NU este un cosmar! Ce i s-a intamplat Mihaelei este un cosmar!
Cumplit de trist si foarte usor de 'arbitrat' de pe tusa.
Din pacate nu pot sa vin cu vreo solutie/idee desi am rascitit subiectul de 'n' ori. Am incercat sa ma pun in situatie si recunosc ca nu mi-a iesit.
Nu ma vad departe de puiuta mea, mai ales stiind-o la greu, sub nici o forma. In aceiasi masura cred ca numai cei ce au trecut prin situatii cu adevarat limita pot accepta/tolera gesturi extreme ca acesta al Mihaelei pe care pana la urma nu o cunoastem cu adevarat.
Multa putere si intelepciune intregii familii!
mamica de Fluturas 
_
“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”
Emma este IUBIRE ******
un copil a crescut in inima mea 
****** am un inger pazitor 
diciu spune:
Copilul, daca este abandonat, ajunge intr-un centru de plasament pt cei cu dizabilitati, va fi in grija statului si este lesne de inteles in ce conditii va trai. S-a descris undeva prin paginile acestui subiect.
El nu va beneficia de nici un fel de ajutor de specialitate si va ajunge sa traiasca batjocorit si in conditii aspre. Nu-l mai poate ajuta nimeni.
Cam asta se intampla, pentru ca, citez pe soricica, "nu suntem un popor tolerant, nu suntem educati, nu avem bun simt si ajutor pentru semenii nostrii", mai ales pentru cei bolnavi, adaug eu.
AB_AC spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui roxy
dar se putea intampla tot in stilul romanesc, sa nu fie aprobata cererea de incredintare a celui mic rudei aceleia si sa fie dat spre crestere unei asistente maternale, si asa pierde si al doilea copil...pentru ca la noi orice e posibil deci si sa nu-ti tii promisiunea data. roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)  |
Absolut. Eu am repetat ce solutii "descurcarete" i se dadusera si pe care probabil ar fi incercat sa le urmeze asa cum face acum. In loc de decenta si ajutor statul prin oficialii sai la asta o indeamna, nu?
AB_AC spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui diciu Copilul, daca este abandonat, ajunge intr-un centru de plasament pt cei cu dizabilitati, va fi in grija statului si este lesne de inteles in ce conditii va trai. S-a descris undeva prin paginile acestui subiect. El nu va beneficia de nici un fel de ajutor de specialitate si va ajunge sa traiasca batjocorit si in conditii aspre. Nu-l mai poate ajuta nimeni. Cam asta se intampla, pentru ca, citez pe soricica, "nu suntem un popor tolerant, nu suntem educati, nu avem bun simt si ajutor pentru semenii nostrii", mai ales pentru cei bolnavi, adaug eu. diciu  "daca dragoste nu e...nimic nu e" |
Acum nu-i abandonat si tot in institutie sta. Care-i diferenta exact? Cu ce pot influenta niste parinti cu posibilitati modeste situatia copilului in institutie? La momentul acesta nu se mai incearca educarea copilei, e doar "tinuta" si atat cu parinti sau fara. Acestia au drept de vizitare si adus "portocale". Ce altceva ar putea face acum si nu pot face dupa? Tu crezi ca acum e in conditii mai bune? Cred ca e in conditii mizerabile orice ar face. Cum spunea careva totul depinde de "simtul civic" al cadrelor medicale.
diciu spune:
Da, e posibil sa fie asa.
Insa, ca si parinti au posibilitatea sa se asigure ca e ingrijita, ca traieste demn, poate pot obtine ajutor financiar de la oameni darnici si cu posibilitati sa ii asigure terapiile necesare pentru a-i ameliora starea. Chiar daca copilul traieste in lumea lui, ca mama, desi suferi, ti se lumineaza sufletul macar un pic sa vezi ca e fericit atat cat poate fi, ca e curat, ingrijit si si mai ales, ca nu sufera!
columbiana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui diciu Da, e posibil sa fie asa. Insa, ca si parinti au posibilitatea sa se asigure ca e ingrijita, ca traieste demn, poate pot obtine ajutor financiar de la oameni darnici si cu posibilitati sa ii asigure terapiile necesare pentru a-i ameliora starea. Chiar daca copilul traieste in lumea lui, ca mama, desi suferi, ti se lumineaza sufletul macar un pic sa vezi ca e fericit atat cat poate fi, ca e curat, ingrijit si si mai ales, ca nu sufera! diciu "daca dragoste nu e...nimic nu e" |
asta-i gluma sau alta solutie de genul celorlalte soltuii aberante? eventual sa inceapa mama sa bata din usa in usa cersind caritate?
lumea acestui copil este o lume violenta, pe care ingrijirea mamei n-o amelioreaza cu nimic; restul sunt texte literare fara baza reala.
Mariaa
pentru un mesaj intelept din partea unei mamici adoptive.http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
A_Iulia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui AB_AC
Adina nu stiu ce varsta avea copilul celor de care zici tu ca au emigrat asa cu un copil autist cu petitie la primul ministru. Au primit viza ca ce? Caz umanitar? Da-ne mai multe detalii despre cum au decurs lucrurile. Daca emigrezi ca sa-ti poti permite un tratament pentru copil e una. Daca emigrezi cu un diagnostic care-l duce intr-o institutie pentru bolnavi cu retard sever e alta. Sanatatea mintala nu e un tabu doar la romani. |
Copilul nu era autist, avea o afectiune mai rara. Nu se poate deplasa, a evoluat normal pana la 3 ani, apoi a inceput sa regreseze, handicapul este foarte grav. Nu pot da foarte multe detalii pentru ca nu stiu daca am permisiunea, insa au emigrat pe vremea cand nu se emigra deloc usor (totusi dupa revolutie, intr-o tara europeana, nordica). a avut ajutor din partea statului in a-si dota casa cu rampe de urcare pentru carut, copilul este inscris intr-un program special pentru copiii cu astfel de afectiuni, vin, iau copilul de acasa, il duc la calarie, ii fac program in cursul zilei, etc.
In mod normal nu ar fi avut drept la emigrare, dar cum stiau ca nu au NICI O SANSA aici in Romania cu un astfel de copil, au incercat orice, pana la petitii la primul ministru al tarii respective, care, de altfel, i-a si ajutat.
La cum a fost mediatizat cazul acesta eu cred ca ar avea mari sanse sa primeasca o viza de acelasi fel - sigur, cu conditia ca si parintii sa-si doreasca acest lucru.
diciu spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Ana Stroe
asta-i gluma sau alta solutie de genul celorlalte soltuii aberante? eventual sa inceapa mama sa bata din usa in usa cersind caritate? lumea acestui copil este o lume violenta, pe care ingrijirea mamei n-o amelioreaza cu nimic; restul sunt texte literare fara baza reala. Mariaa pentru un mesaj intelept din partea unei mamici adoptive.http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
Ceea ce am scris nu a fost deloc o gluma.
Aberant mi se pare sa iti abandonezi propriul copil, decat sa lupti pentru el prin orice mijloace ca sa ii fie mai bine.
asteryaro spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB_AC Sistemul a distrus-o nedandu-i terapie la varsta mica. |
Ac, in urma cu 10 ani in Romania stiu sigur ca nu se stia mai nimic despre terapii specifice copiilor autisti.
Nici acum nu se cunoaste mare lucru, din nefericire.
Medicii bajbaie, daca nu bajbaie - bombardeaza cu neuroleptice si sedative; terapeuti cu adevarat priceputi si dedicati aproape ca nu exista. Copiii devin mai bolnavi pe zi ce trece.
Sunt sigura ca in acesti ani M. s-a luptat cu tot ce inseamna autismul la fetita ei, si cand vine vorba de agresivitatea celui bolnav, aici nu mai este loc de intors
.Spun toate aceste lucruri in deplina cunostinta de cauza.
Mie mi-au trebuit aproape 24 de luni sa gasesc atitudinea potrivita, medicul potrivit, terapeutele. Si marele meu noroc a fost sa am acces la singura terapeuta cu adevarat profesionista si pasionata cu adevarat de munca ei, din Buzau, careia copilul meu si cu mine ii datoram viata, practic.
Totul tine de sansa.
Eu nu pledez pt. abandon, cred ca am mai spus-o, doar vreau sa spun ca nu toti suntem eroi innascuti.
Cristina si
Razvan (31.01.2006) (1),(2),(3),(4),(5),(6)
www.dropshots.com/asteryaro6" target="_blank">(7) MY HERO