Copilul captiv (3)

conchita spune:

olympia, nu, nu asta a fost cazul mamei mele. era buna de la natura, nu era deloc falsa, era super autentica in emotii si actiuni. cand voia sa ma imbratiseze, apai ma imbratisa. cand credea ca merit bataie, ma batea. nu impopotona nici o actiune cu o masca, pentru ca nu era capabila. ironia face ca a lucrat multa vreme in asistenta sociala si toata copilaria mi-am petrecut-o colindand cu ea prin orfelinate si prin casele oamenilor. si se revolta la culme cand vedea copii abuzati, maltratati, neglijati. apoi, de ce sa ma caleasca pe mine, dar nu pe fratele meu? in amintirile renascute de curand, apare ea si fratele meu ca doi complici - fratele meu adunandu-ma de pe-afara de la joaca, exultand si razand si topaind cand imi spunea ce m-asteapta acasa din cauza ca x si y, iar eu recunoscatoare ca ziua aia scap de bataia lui, ca a mamei nu era asa dura. si ajunsa acasa, cum conspirau ca unul, tu tine-o, io o bat. f..ck! sorry.

rrox3 spune:

nelia poate sensul vietii tatalui tau a fost sa te aduca pe tine pe lume, ca sa poti la randul tau sa rupi lantul si sa faci saltul la generatia de parinti AP. Poate a fost sa o faca pe mama ta sa se simta iubita la un moment dat, poate au fost surorile tale, poate bucuria adusa mamei lui cand s-a nascut, poate aducerea unui zambet pe fata unui om suparat, poate... Nu cred nici macar intr-un singur sens, cred ca-s multe. Sinuciderea nu-nseamna decat disperare, certitudinea ca nu exista iesire, pierderea sensului existentei din perspectiva ingusta prin care se poate uita un om ajuns pe marginea prapastiei... Si de multe ori nu inseamna decat un accident. E greu de dus de catre ceilalti, dar, la urma urmei, e o decizie personala si atat. Si nu anuleaza viata de pana la sinucidere.

Si anii "irositi", nu-s irositi deloc, te-au adus unde esti acum si cine esti acum.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

ladyJ, am spus ca ar fi impotriva naturii sa cred asta. Iubirea pentru pui este instinctiva, animalica, faptul ca ea nu se manifesta nu tine de om, de el ca individ rupt de mediul care il inconjoara. Cind acet instinct a fost distrus sau nu functioneaza ca atare, ceva s-a intimplat cu acel individ, ceva care a fost contra naturii lui. Simplist, dar asta e la prima vedere.

Acel ceva poate sa fie o boala psihica, ceva care poate fi controlat cu medicamente... O trauma foarte mare sau orice alt motiv putem pune aici. Dar noi vorbim aici despre parinti obisnuiti, care au fost crescuti asa cum s-au putut in familii obisnuite (nu ma refer la situatiile fetelor care au crescut fara parinti), care aveau servici, au muncit pentru case, pentru ei si pentru copiii lor, care si-au dat copiii la bunici gindindu-se ca asa le va fi mai bine.

Deci, nu vorbim despre oameni bolnavi, ci despre parintii Romaniei anilor '50-'80. Si nu numai, vezi soacra si sotul Conchiteti... Vezi citi sint? Erau toti acesti parinti bolnavi? Unul care isi omoara copilul, il infometeaza, il abandoneaza, il violeaza etc. - acestia sint cazuri si trebuie tratate ca atare. Dar ceilalti? Nu-i putem pune pe toti in inchisoare sau in ospiciu, nu-i putem declara pe toti reci ca stincile si fara sentimente fata de copiii lor. Numai ei stiu cit de greu le-a fost totusi sa faca fata vietii pe care au fost nevoiti sa o duca. Acesti parinti care fac copii, ii cresc, fac eforturi pentru ei si cu toate acestea ii bat de-i invinetesc sau pe unul il bat si pe altul il pupa, ii dau cu capul de pereti pentru o nota mica... cite fete nu au povestit lucruri asemanatoare, batai pornite de la lucruri de nimic, de genul acesta, ca facutul dezordinii in casa... Toti nu si-au iubit copiii???? Atunci in ce lume am trait sau traim? Pentru ca si astazi sint parinti care inca isi mai pocnesc zdravan copiii si-i pedepsesc pentru fleacuri, tot cu scop educativ. Si acei profesori, invatatori, educatori etc. - nici ei nu au avut nici un fel de sentiment pentru copiii pe care ii educau? Mi-e greu sa cred, sincer imi este foarte greu sa cred. Nu-i prea simplu sa gindim asa?

De aceea am spus ca nu cred ca nu ne-au iubit, ci mai degraba imi vine sa cred ca pur si simplu nu au stiut altfel cum sa o faca, adica au facut si ei ce au putut, si cu viata lor, si cu iubirea fata de copiii lor... Admit si faptul ca mi se pare mai uman sa cred asta, decit sa pun biciul pe ei si sa spun categoric nu, acele sute, mii... sau citi or fi in realitate, de parinti nu si-au iubit deloc copiii si de aceea s-au purtat asa.

Iau din nou exemplul meu, pentru ca nu am ajuns la aceasta concluzie decit mult timp dupa ce am devenit mama. Eu ma observ pe mine: sint o mama moderna, relativ, ii iubesc din tot sufletul, mai mult decit pe mine insami, i-am dorit cu toata fiinta mea, mi-as da la propriu viata pentru ei... Si? Crezi ca nu gresesc sau nu am gresit fata de ei niciodata? Crezi ca unele din greseli nu sint exact ca cele facute de ai mei (nu ma refer la bataie), desi stiu foarte bine cit m-au afectat? Da, mi le corectez, ma educ, invat sa fiu parinte pentru ca am deschidere, dar si pentru ca am la ce sa ma raportez, traim in era informatiei, societatea mi-o cere, infiereaza actele care acum ceva timp, pe vremea parintilor nostri erau acceptate si considerate normale, aproape toata lumea facea asa... de la educator la profesor.

In plus, eu am asa in mine o slabiciune fata de copii, nu as putea sa le fac rau, sa-i las sa sufere, nu suport sa-i vad plingind, chiar daca ar putea fi numite mofturi... copilul meu plinge de i se face rau si eu sa-l numesc moft motivul pentru care o face??? Dar gresesc, si toti parintii daca ar lua o lupa si ar pune-o pe ei la modul sincer, dar biciuitor de sincer, si o foaie de hirtie pe care ar scrie pe doua coloane: astazi am facut bine, astazi nu am facut bine... stii ce soc pot avea si cei mai iubitori parinti? Eu l-am avut, eu am facut-o acum citiva ani... si coloana cu lucruri bune era scurta, cea cu lucruri mai putin bune sau chiar rele era lunguta, si asta in conditiile in care eu, mama moderna in era informatiei si a deschiderii spre copii... credeam ca i-am iubit toata ziua si m-am purtat minunat cu ei.

De aceea cred ca se poate sa ne fi iubit, dar nu in modul in care aveam noi nevoie sa fim iubiti, nu intotdeauna... Si ca s-au lasat prea mult influentati si chiar controlati de exterior, in detrimentul interiorului.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

olympia spune:

Conchita atunci inseamna ca faceai tu ceva ce ei considerau gresit. Nu stiu ce, o tampenie poate , o copilarie, dar pe care mama ta se simtea datoare s-o corecteze.
Te incapatanai sa nu asimilezi nu stiu ce mare lectie de supunere fata de autoritatea materna sau chiar a fratelui mai mare. Erai oaia neagra a familiei si tapul ispasitor pentru ca perseverai in ceva altfel decat ti se preda/cerea de catre ei. Ce semnificatie avea acest "altfel" pentru ei, nu stiu dar mie imi suna foarte cunoscut. Parca o aud pe fie-mea povestind de la scoala ca X IAR (!!!) a sarit, tipat, rasturnat etc... si Doamna l-a mustrat. Pe vremea mea si Doamnele "mustrau" stiti voi cum...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

nelia spune:

Conchita, am inteles. Bineinteles ca ideea ta e mult mai complexa, eu nu intelesesem exact ceea ce spui tu, dar cred ca au fost mesaje in urma care mi-au scapat. Propunerea mea, mult mai simpla, venea exact in acest sens, pentru ca mi-am dat seama ca sint fete care au nevoie de mult mai mult ajutor. E minunat ceea ce vrei tu sa faci si conteaza pe ajutorul meu, indiferent de ce natura ar fi ala.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

olympia spune:

Pai fratele tau invatase lectia "calit" de tata, cred ca mama il vedea un fel de inlocuitor al ei, cumva aproape adult, responsabil si el cu educatia ta!
Marturisesc cu jena ca si eu imi adunam fratele cam inghiontindu-l, ca si eu ma credeam "mama" (era aceeasi diferenta de varsta ca la voi), asta nu-l scutea de pedepse acasa daca depasea ora permisa. Se temeau ca azi intarzie 10 minute , dar maine poate o ora sau dispare mai mult. Multe batai de-astea tampite exprimau frica adultilor de ceva si mai rau. Ca atunci cand fuge copilul de langa tine si mai-mai sa-l calce masina si nu stii daca sa-l pupi sau sa-l omori in bataie ca sa nu mai repete figura. Na, ca tocmai am explicat cum e cu bataia "spre binele copilului"

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

nelia spune:

Rox, of, daca ai sti de cite ori am intors pe toate partile aceste intrebari si aceste raspunsuri!!!! Da, sensurile vietii lui sint multe, pentru altii, si chiar si acelora le-a facut rau prin actiunile lui dupa ce dependenta de alcool a luat totul la tot... dar pentru el? Pentru el insusi, fiinta umana care intimplator a fost tatal meu? Care s-a nascut si care ar fi murit la un moment dat???? Pot sa-l iert, l-am si iertat de altfel de mult timp pentru tot ce mi-a facut mie, traind in aceeasi casa cu el, am vrut sa-l iert, am putut si am facut-o... dar nu pot, nici daca as vrea, sa-l iert pentru ce si-a facut lui, inclusiv prin raul facut noua, familiei lui prin actiunile lui. Si daca ar fi unic, un caz izolat... dar sint atit de multi in lumea asta, atit de multi! Asa ca m-am considerat indreptatita sa spun ca sint multi oameni care s-au nascut doar ca sa moara, pentru ca nu pretuiesc cu adevarat ceea ce ar trebui sa fie intre: VIATA! Si isi fac rau si lor, si celor din jurul lor, pe care ii iubesc in felul lor, dar nu in felul in care acestia au nevoie de iubire. Iar cind totul ajunge la copii... uite, numai in trei capitole cite tragedii se petrec numai datorita acestui lucru. Si atunci cum sa spun ca fiecare existenta are un scop, e o rotita? O fi, dar daca aceasta rotita invirte un mecanism care face rau, care perpetueaza raul... atunci... nu mai spun, ca e o cruzime.

Na, ca nici eu nu-s chiar impacata cu soarta.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

olympia spune:

Ultimul mesaj azi si ies: un blog colectiv n-ar fi oare o solutie?
Conchita, RRox, Nelia, fetelor, ce ziceti? Acolo s-ar putea folosi alte nickuri... si asa poate s-ar goli mai repede sacii cu bolovani...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Deus spune:

am observat, in jurul meu, cei mai multi copii captivi provin din familii care in anii 60-90 au dus-o financiar f greu. Nu toate, sunt exceptii asa cum nu toti oamenii bogati si-au crescut bine copii. Cred ca oamenii saraci, cum au fost si ai mei , nu au stiut cum sa faca fata nevoilor plus daca suntem atente observam cum parintii nostri au intrat in niste casnicii ratate si pe vremea aceea nu se divorta ca si acum de usor.
Din cauza saraciei ajungeau sa creada ca daca ai un acoperis si ceva mancare plus doua carpe este suficient. Nu-i mai interesa si aspectul sufletesc fiindca de grija banilor nu se mai gandeau ca au ei un suflet sau ca noi avem nevoi emotionale. La noi in familie - tata mai are 3 surori. Tata si 2 dintre au fost sarace, si-au cam chinuit copii si toti verisorii suntem copii captivi. Una dintre surori s-a maritat cu un om cu o situatie buna si ea la randul ei a primit un job bun. Efectiv povestea verisoarei mele este parca rupta din alt film, parintii ei au avut timp si pentru sufletul ei.

din pacate banii, lipsa lor, cred ca au contribuit foarte mult la ceea ce am trait noi. Nu le gasesc o scuza, o spun ca o constatare.
Ai mei de cand o duc mai bine financiar sunt alti oameni parca cineva le-a facut lobotomie:-)


devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Deus spune:

trust in me:-) Conchita deja lucreaza la ceva grozav! rabdare dragelor

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.