Comori de nov-dec 2004 (204)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 22

paxela spune:

1 Ior
1 Herastrau
noua ne este indiferent mai aproape ar fi Herastraul, dar venim oriunde, sa fie ora 9.30 -10 ???
hai fetele cine mai vine??

onitza spune:

Noi vorbisem cu soacra-mea sa vina de la CHisineu ca sa o ajute pe mama s stea impreuna cu el sapt viitoare la moreni si nu prea pot sa o intorc din drum, sa amanam ca...si-a facut si ea planurile. I-am spus lui mihai de sambata si nu prea a chicotat cu ideea, dar mai insist si eu cat pot sa plecam duminica, chiar mi-as dori sa ne vedem sambata, vad ce pot si eu. E ok si Hestrau far nicio problema, macatr sa fim in Bucuresti!

monica-elizabet spune:

vio...abia astept iti dai seama

pe toate

in tineretului iarasi e super...

Viovio spune:

Hai ca am reusit sa ma starng si eu de pe drumuri...
Abia astept sa raman acasa,ca poate ma mai odihnesc si eu.Uneori mi se pare ca nu fac decat sa alerg dintr-un loc in altul cat e ziua de lunga.
Eveline,daca sarcina cu Bya era pe jumatate ca asta de acum,asta sigur nu mai exista.Eu cu Bya n-am avut nici o problema.Am avut 3 job-uri din care unul de noapte,nu m-a durut niciodata nimic,nu am avut pofte,greturi sau alte minuni.Acum sunt mai rau decat o baba.Ma dor toate alea,incepand cu capul si terminand cu picioarele,imi e somn tot timpul,la serviciu ar trebuii sa imi mute astia pc-ul la toaleta (ca eu oricum acolo stau cel mai mult).Si nu mai departe de ieri mi s-a facut rau in tramvai.Stiu doar ca m-am sprijinit de geam cand "m-a luat cu calduri" si mi-am trezit apoi ca stateam pe scaun si cineva imi dadea apa.Ce s-a intamplat intre cele 2 momente...habar nu am
Onitza,multumim de aprecieri.Si eu ma intreb cand oare or fi crescut copii nostrii.Parca prea repede.
Otilia,eco asa a spus ca e baietel.babele de la serviciu imi spun ca sigur e fata...avand in vedere "semnele".Acum eu sper sa nu se fi inselat la eco (am facut doua 3/4D pana acum),ca nu stiu ce ma fac cu Bianca.IN principiu BB vine cam pe 10 octombrie.
Mirandolina,nu stiu de ce mai face lumea copii dar eu nu am avut scapare.Bianca si tati mi-au tocat refrenul cu un fratior sau o surioara cam un an.Si daca mai pui la socoteala eternele acuzatii cu esti egoista si te gandesti numai la tine...
Plus ca ,se pare eu nu va trebuii sa fac nimic dupa aceea .Bianca stie deja cind si ce trebuie sa manance,unde trebuie sa doarma,ce anume trebuie sa invete...
Paxela

Violeta, mami de printesa CRISTIANA BIANCA

miria_cristina spune:

SIMONA, VIO - Ma bucur enorm pentru voi!! Sa aveti sarcini usoare, rabdare, echilibru la mansarda si nitica autoironie prin buzunar, ca cine stie revolta hormonala cum va fi de data asta.
Eu stiu, ca daca la Dami am stat relativ linistita, acuma o luasem razna rau de tot. Saracul medic, la fiecare ecografie era bombardat si cu o lista de intrebari care mai de care mai stupide.

OTI - Are dreptate. Il iubesti pe bebe din tot sufletul, dar separat si altfel decat pe primul.
Eu pe Dami o vad asa mare acuma in comparatie cu bebe! Si-mi dau lacrimile cand realizez ce fata mare am si ce ingeras nevinovat si frumos mi-a mai dat Dumnezeu.
Cateodata merg langa patutul lui si simt ca nu mai am aer sa trag in piept de dragoste pentru el.
Deabia acuma am simtit perfect real ca iubirea doare. Da, doare fizic!
Ii am pe amandoi langa mine, atat de diferiti, dar totusi din carnea si sufletul meu si am senzatia ciudata, ca iubirea de care am parte se multiplica si-mi cere s-o multiplic, dandu-mi dependenta de copii si de sentinemtele pe care numai un nou-nascut ti le ofera.
Dami m-a facut sa mai vreau un copil, iar acum, Dami si bebe imi cresc, proportional cu numarul de argumente favorabile, dorinta de-a mai face unul. Si cred ca daca as mai avea unul acest fenomen s-ar repeta doar ca, pragmatic si sec intervine rationalul.
Pare absurd sau comic sau nebunesc ceea ce simt si cum interpretez, nu?

Tinandu-i pe amandoi in brate am constienta ca numai ei conteaza pe lumea asta. Iar restul ce mi se intampla in viata nu reprezinta decat motivatiile date de ei ca sa traiesc si sa-i cresc.

Sunt dependenta de copiii mei. Ii ating si-mi simt carnea si parca ma ating pe mine.

Sa fiti fericite! Si sa traiti fiecare simptom cu bucurie. Pentru ca fiecare simptom va vorbeste despre bebelusul care se zamisleste in burticile voastre. Daca voua va e rau, lui ii e bine si nimic nu conteaza mai mult decat binele pe care i-l oferiti inca de acolo, din carnea si iubirea voastra.

Otiliav spune:

Citat:

citat din mesajul lui miria_cristina

OTI - Are dreptate. Il iubesti pe bebe din tot sufletul, dar separat si altfel decat pe primul.
Eu pe Dami o vad asa mare acuma in comparatie cu bebe!

Si-mi dau lacrimile cand realizez ce fata mare am si ce ingeras nevinovat si frumos mi-a mai dat Dumnezeu.
Cateodata merg langa patutul lui si simt ca nu mai am aer sa trag in piept de dragoste pentru el.
Deabia acuma am simtit perfect real ca iubirea doare. Da, doare fizic!
Ii am pe amandoi langa mine, atat de diferiti, dar totusi din carnea si sufletul meu si am senzatia ciudata, ca iubirea de care am parte se multiplica si-mi cere s-o multiplic, dandu-mi dependenta de copii si de sentinemtele pe care numai un nou-nascut ti le ofera.
Dami m-a facut sa mai vreau un copil, iar acum, Dami si bebe imi cresc, proportional cu numarul de argumente favorabile, dorinta de-a mai face unul.

Si cred ca daca as mai avea unul acest fenomen s-ar repeta doar ca, pragmatic si sec intervine rationalul.
Pare absurd sau comic sau nebunesc ceea ce simt si cum interpretez, nu?

Tinandu-i pe amandoi in brate am constienta ca numai ei conteaza pe lumea asta. Iar restul ce mi se intampla in viata nu reprezinta decat motivatiile date de ei ca sa traiesc si sa-i cresc.

Sunt dependenta de copiii mei. Ii ating si-mi simt carnea si parca ma ating pe mine.

Sa fiti fericite! Si sa traiti fiecare simptom cu bucurie. Pentru ca fiecare simptom va vorbeste despre bebelusul care se zamisleste in burticile voastre. Daca voua va e rau, lui ii e bine si nimic nu conteaza mai mult decat binele pe care i-l oferiti inca de acolo, din carnea si iubirea voastra.

Cristina, mamica de George Casian (23 aprilie 2010)

si Maria Damiana (5 nov 2004)

http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
"Uita raul, iarta mult si rabda mult." Arhm. Mina Dobzeu

http://bucuriaarteisauartizanuldebucurii.blogspot.com/

Vai Cristina ce frumos ai scris despre dragostea de mama.
Eu pot spune ca la primul copil a fost multa curiozitate despre cum e sa fii mamica, cum e sa ai copilul tau. Si multe griji in noua postura, situatii noi care de multe ori m-au coplesit si am simtit povara lor chit ca era o banala iritatie la fund.
De abia la al doilea copil am savurat din plin maternitatea, am fost foarte relaxata si linistita, nu mi-am mai petrecut timp aiurea cautand grafice de dezvoltare si exagerand cu igiena lui bb. Am descoperit ca primele luni pot fi foarte frumoase desi aveam treziri noaptea.
Si sper ca acum sa reusesc sa fiu la fel de focusata pe bb.
V-am scris parca, am asa o dorinta de a semana cu Ana cand era mica, pentru ca primele luni cu ea mi se par atat de indepartate si cu putine amintiri, ma refer la momente de tandrete, de interactiune cu ea. Imi aduc aminte ce nechibzuit gandeam, de abia asteptam sa treaca primele trei luni sa scapam de colici. Nu stiu de ce eram mereu asa nerabdatoare sa trecem la o alta etapa de dezvoltare.

Mami de Ana Maria(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) si 36+