Crestinismul si evolutia spirituala 8

Iasmin08 spune:

Mamabear si eu am constatat ca sunt atat de diferiti copilasii intre ei. Si acuma mi-am amintit de Pampers Man, ai dreptate ca e teribil de serios pentru ca zambeste putin. Si cu toate astea, cata blandete la el, in degetelul lui intins sa imi atinga fata (iti amintesti?)...
Si eu credeam inainte ca este harazit poate preotiei printul meu, pentur ca nu a plans niciodata la impartasanie, la botez deloc, nu plangea in Biserica... Si imi amintesc intr-un an cand a iesit Patriarhul (era atunci mitropolit) si oamenii s-au dus sa ia binecuvantare. Cu toata dragostea binecuvanta copiii, sa fie sanatosi samd, iar cand a pus mainile pa capul printului meu (amandoua mainile) a zis "Sa te faci mitropolit". Bine ca nu ar fi singura data cand a fost printul binecuvantat asa, au mai fost ocazii, ultima data chiar inainte de a veni la voi, la Bistrita, Ioachim Bacaoanul l-a binecuvantat: "Preot sa te faci". Acuma cred ca ei spun multor copii asa, nu e al meu ala rupt din soare... Dar sotzul meu dupa ce a citit cata responsabilitate are un preot, mai cu seama ca va fi judecat in functie de atatea lucruri, mai degraba ar vrea sa nu fie printul preot. Si il indeamna spre cu totul alte domenii (si ce se mai bucura el cand printul se joaca de-a micul chimist, iar mie imi vine sa mor ca-l vad ca-mi calca pe urme)...
Eh, noi sa fim sanatoase si indiferent ce ar creste, sa facem din ei crestini vrednici si oameni care sa fie capabili sa fie exemple.
Imi amintesc acum de o carte. La un parinte vazator cu duhul au venit doua mame. Una era ziarist si facuse un avort, iar prietena facuse ''atatea avorturi ca umpluse cu semne pentru fiecare avort, tot piciorul mesei pana sus". La fiecare avort facea un semn... Si spunea parintele ca ziarista mare pacat facuse pentru ca pruncul avortat de ea urma sa fie un mare sfant. Dar cealalta desi putea sa fi facut atatia copii, nu avea s aiasa un sfant dintre copiii ei. M-a zguduit povestea asta, am inceput apoi sa privesc altfel lucrurile referitoare la copii.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Mamabear, Katya, Ica, fetelor, stiti cumva de ce se trece prin Sfantul Altar atunci cand se sfinteste o Biserica? Am vazut ca toti se inghesuie, au aparut fel de fel de idei (daca treci prin 7 astfel de altare, gata esti mantuit), dar eu nu pricep exact de ce. Cu toata rusinea indraznesc sa intreb, nu va suparati pe mine. Ceva ceva parca as intui, dar nu sunt sigura (ptr ca e singura data cand o femeie poate intra in Sf Altar?)
Va pup, o seara buna!

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Dorothee spune:

Hristos a inviat!

Iasminuto
Buna dimineata tuturor!
azi m-am trezit pe la 5 si m-am apucat de spalat, curatenie. deschid geamul si aud pasarile si natura inviorata deja, la catva metri Oltul in toata maretia lui. acu rasaritul si cafeaua mea. de mult nu m-am sculat asa dimineata, de obicei ma trezeste soarele si copila care striga/intreaba: macam/mancam? pe la 7-8.
despre cum sunt copii nostri daca incep sa povestesc ma trimiteti fuguta la parinti laudarosi, eu si exagerez bineinteles, nu ma mai satur sa o privesc, sa o admir

nu stiu nici eu de ce se trece prin Sfantul Altar.

numai bine si dimineti cat mai frumoase va doresc!

mamabear spune:

Adevarat a inviat! Hristos a inviat!

Sfintirea sau resfintirea unei biserici este prilejul cu care credinciosii pot intra in Sfantul Altar, pentru a se inchina si a saruta Sfanta Masa, locul in care preotul face Sfanta Jertfa, unde Painea (prescurea) si vinul se transforma in Trupul si Sangele lui Hristos. Este un moment emotionant pentru un credincios, dar nu are nici o semnificatie ascunsa ,cel putin dpdv al Traditiei Biserici ; oamenii, ca de obicei, au adus tot felul de explicatii si superstitii (ca si cea cu "esti mantuit daca treci prin 7 altare" -- ar fi asa de simpluu, eu as fi deja mantuita).

Iasmin, de ieri am vrut sa scriu ca si eu sufar de "singuratate" uneori, chiar daca am o familie asa de numeroasa. Sotul e destul de mult plecat sau ocupat, copiii sunt cu joaca lor, iar eu simt acut nevoia de a sta la vorba cu un adult. Eu vorbesc cu sora mea (care-i in Iasi) si cu mama (care e in Suceava) cate o ora sau chiar mai mult, aproape zilnic . Cand am vorbit cu tine imi era rusine ca ti-am consumat atatea minute...

Va pup! revin, daca ma lasa seful.

Iasmin08 spune:

HRISTOS A INVIAT!

Neatza fetili.
Dorothee, te-ai trezit la 5?? Ei, hai, ca ne-ai intrecut pe toate. Io am avut o insomnie aseara, pentru prima data in multi ani (ultima trebuie sa fi fost asa de mult ca parca n-am avut niciodata). Da, si aici canta pasarelele desi a fost un frig de numa' numa'.
Mamabear, bre te-am visat asta noapte. Se facea ca l-ai lasat la mine pe Pampers Man ca aveai nu's ce treaba. Si pe urma ai venit pe seara sa il iei (dar eu il lasasem singurel in casa sa vin sa te intampin) si acuma ma gandeam ca de ce n-oi fi venit eu cu el in brate sa te intampin. Dar visul asta s-a intamplat din cauza ca am adormit gandindu-ma la voi.

Hai ca am gasit un site super tare: http://www.parohiamacin4.org/superstitii_credinte_desarte.htm
Are parerile unui parinte despre toate ''traditiile''- de fapt superstitiile babesti legate de biserica si rit.
Pe mine unele m-au distrat, multe nu le stiam, dar te previn in cazul in care esti pus in situatia sa dai peste un card de babe care stie ele mai bine.
Una mi s-a parut ok dar totusi ridica intrebari ptr mine. Se stie ca noi in Moldova avem o sumedenie de ritualuri legate de inmormantari. Noi consideram (in zona mea uc precadere) ca milosteniile facute pentru cel mort aduc usurare sufletului respectiv. De aceea infierarea celor 24 de coti de panza (ptr 24 de vami zice traditia populara, dar asta e doar o explicatie babeasca data ptr milostenia care se face) mi s-a parut usor extrema. Sau poate n-am inteles io bine. Va pup si mai revin

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Pentru inima noastra:

Pictorul terminase tabloul, care îl reprezenta pe Iisus în fata unei usi. Si-a chemat prietenii pentru a le auzi parerea. Toti au admirat tabloul, frumusetea si blandetea chipului lui Iisus, atitudinea lui solemna în fata usii întunecate. Toti erau încantati si aveau numai cuvinte de lauda, cand unul a spus:
–Maestre, mi se pare ca lipseste ceva usii. Ea n-are clanta, cum se poate intra?
Pictorul a raspuns:
–Usa, la care bate Isus, se deschide numai dinauntru...
****************************************************************

Un tanar monah a întrebat un pustnic întelept:
–Care este taina întelegerii cu toti oamenii?
Batranul pustnic l-a privit îndelung, s-a gandit o vreme în tacere si i-a raspuns:
–Sa daruiesti ceva, fiecarui om întalnit în cale...
–Sa dau de pomana?
–Sa daruiesti un zambet, o vorba buna, o paine...iubire, compasiune, întelegere...adica o farama din inima ta!


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Un om bogat avea doi servitori. Unul foarte rau, lenes, neloial, al doilea cinstit, harnic, loial, pios. Neavand urmasi, negustorul a lasat averea celor doi slujitori, în parti egale. Amandoi s-au apucat de negustorie. Cel rau prospera vazand cu ochii si facea bani si din piatra seaca. Al doilea, desi suflet mare, nu prospera deloc, dimpotriva iesea în paguba din negustoria facuta. Suparat foarte si mirat, cel din urma a mers la un calugar si l-a întrebat:
–Parinte, cum se face ca un om rau si necredincios prospera si este fericit, în timp ce credinciosii au atat de multe necazuri?
Batranul calugar era cunoscut pentru întelepciunea sa:
–Domnul da necredinciosilor fericirea pamanteasca trecatoare, singura, pe care ei o pot întelege. Dar daca dusmanilor sai, Dumnezeu le da atat de mult, imagineaza-ti, ce daruri are pentru prietenii sai!


Dupa cum ziceam, nimic nu este fara plata la Dumnezeu care iti rasplateste inapoi insutit si inmiit toata fapta buna. Pentru ca tot ce daruim celui gol, fara adapost, bolnav, flamand... Lui ii daruim. Si El niciodata nu ne ramane dator. Sa ne ajute Dumnezeu sa lucram fapta cea buna.
Imi amintesc de o poveste din Pateric. Era o manastire iar staretul manastirii avea mare dragoste de sarmani. Mereu veneau la poarta saraci si cerseau. Niciodata insa staretul nu ii lasa sa plece cu mana goala, mereu camara manastirii era plina de parca izvora din ea.. Si iata ca staretul s-a stins, iar noul staret a gasit ca prea mare risipa se face dand sarmanilor si ca mai bine lasa pentru cei din manastire cele de-ale gurii. Si asa au facut dar dupa o vreme au vazut ca nimic nu le mai ajungea. Oricat de mult era in camara, monahii se sculau de la masa flamanzi, mancarea era tot mai putina pe zi ce trecea. Si un monah batran, vazator cu duhul, a avut intr-o zi o vedenie. A vazut ca atunci cand venea cate un cersetor si cerea iar ei nu-i dadeau, un inger statea de paza si venea si lua din camara si ii dadea. Asa ca a stat de vorba cu ingerul iar acela i-a raspuns: "Trebuie ca staretul sa aiba doi prieteni ca sa se umple camara: Datul si Luatul." Si batranul a mers de i-a spus staretului si acela cunoscandu-si greseala s-a cait. A hotarat deci ca la fiecare care vine si cere sa i se dea nu o paine, ci doua. Si asa au facut. Au constatat in putina vreme ca de unde dadeau, camara se tot umplea, mereu era plina si niciodata nu se terminau bucatele in ea, monahii erau satui si manastirea binecuvantata. Iar la poarta numarul celor care cerseau nu se mai termina. Si au intrebat pe cel batran vazator cu duhul de ce nu se termina niciodata cele din camara mansatirii. Iar el le-a raspuns: "Vad ingerul ca la fiecare paine data de noi, vine si aduce altele 5 si umple camara". Se pare ca de atunci manastirea a inflorit si asa a ramas pana in zilele noastre. (De unde si obiceiul unor manastiri de a hrani si adaposti pelerinii, mai cu seama de hram)

O alta pilda ne spune despre un parinte batran care avea un ucenic. Batranul dadea de pomana oricui cerea si batea la usa lui. Intr-o zi a taiat ucenicul 10 paini, dar de fiecare data batea cineva la usa si cerea. Si iata ca vine un cersetor si bate si cere o bucatura de paine. Dar ucenicul vroia sa il trimita, stiind ca nu mai era paine. Batranul insa l-a trimis cu blandete pe ucenic la bucatarie: "Du-te si cauta, vezi, poate mai gasesti un colt cat de mic, sa nu il lasam pe acesta flamand, si eu ma voi ruga pentru noi". Mare a fost surpriza ucenicului cand pe masa din bucatarie a gasit o paine aburinda, de parca atunci era scoasa din cuptor. Si atunci a inteles ca mare era credinta batranului si ca painea aceea era daruita de Dumnezeu, caruia trebuie sa credem si in care trebuie sa ne incredem. Sa lasam Lui grijile noastre si El cu singuranta stie ce ne trebuie si ne va da.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

Fetelor, am gasit undeva acest "filmulet" tulburator, de fapt e o insiruire de fotografii. Cand l-am urmarit, mi-am dat seama (din nou), cat de binecuvantata sunt si cate lucruri am, dar si cat de putin Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ele, de parca mi s-ar cuveni sa le primesc. Nu mai zic de faptul ca tot mi se pare ca n-am ba una, ba alta, ca-mi mai trebuie "neaparat" nu stiu ce chestie.

Va invit sa priviti (chiar daca l-ati mai vazut merita sa-l vedeti din nou):

http://api.ning.com/files/OuTvguzWkbImiZlCwFHgIZTdWJ3Em4ZGxALN4F4AR1ORDh82gEZ82foDYCbx-s2gvOaqnoyHY*i83DVAkmDDl9i5PqkBJnYg/Thebestemailoftheyear.pps



Dupa ce priviti o imagine si cititi mesajul de dedesubt, dati clic stanga sau sageata dreapta. Spun asta ca sa nu mai fie cineva asa nepriceput ca mine si sa stea gura-casca si sa nu inteleaga de ce nu se schimba imaginea .

crinuta spune:

Asa este. Eu mereu ii spun lui Rayan ca sunt oameni care nu au ce manca, nu au unde dormi, ca sunt copii care nu stiu ce e aia dragostea parinteasca, pe care nu ii pupa nimeni, nu are nimeni grija de ei, etc. Ii spun ca sunt persoane care nu vad, nu pot merge, au o viata chinuita, si sa fie multumit cu ce are.

Acum a ajuns ca el sa imi dea mie exemple din astea, zilnic.
Daca ii zic ca trebuie sa cumparam nu stiu ce, sau ma plang de ceva, imi spune" si ce daca, sunt oameni care nu au ce sa manance, si tu te plangi"?

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

Second chance

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

columbiana spune:

Iasmine, mi-am amintit Patericul, pentru ca iar m-am intilnit cu pilde citite, aflate in memoriile mele dragi (si le am acasa, la mama);
si am citit si eu de curind o pilda frumoasa, intr-un ziar romanesc local:
un om credincios dar cu pacatul invidiei si al automaririi a murit si a ajuns in iad; acolo s-a tot rugat pina cind ingerul i-a spus: <te scot din iad, uite firul acesta, daca urci pe el te va duce sus, spre Rai>; omul a inceput sa urce, dar uitindu-se in jos a vazut ca in spatele lui se agatasere multi de firul lui, care pare ca se tot subtia; suparat omul a tot scuturat firul, sa se libereze de ceilalti pina firul s-a rupt si au cazut toti unde erau initial; omul i-a spus ingerului:<uite ce mi-au facut astia, din cauza lor am ajuns inapoi, adu-mi alt fir>; Ingerul i-a raspuns < firul acela era credinta ta, care se tot subtia din cauza invidiei si infumurarii tale; daca ai fi avut incredere in vorbele mele ai fi iesit si tu si i-ai fi scos si pe ceilalti cu credinta ta de acolo>;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759