viata culturala in Romania si alte tari

Cum vedeti viata culturala in tara in care traiti? Ce va place, ce nu va place?
Oferta? Calitatea? Costul?

Prin viata culturala ma refer la: teatru, concerte de orice fel, cluburi de muzica, expozitii, muzee, balet, muzica si dans contemporana... lista e deschisa.

-- C

iulianm spune:

Eu am sa scriu de zona unde locuiesc acum, pt ca de celelalte locatii unde am petrecut timp sunt destui care au scris si probabil vor mai scrie.

“Satul” in care locuiesc (care nu are ciulini si nici nu e situat in AZ ) numara cam 70,000 locuitori. Asta pentru comparatii.

Exista opera, filarmonica, balet, teatru. Opera e construita in stil deschis, deci sezonul e scurt, doar doua luni pe an. Biletele se vind rapid, deja la momentul asta unele sectiuni sunt "sold out". In afara spectacolelor “pe viu”, mai au si seria “The Met: Live in HD” la care sala e plina…din diverse motive .

Preturile (la toate spectacolele) mi se par acceptabile si accesibile, cererea e mai mare ca oferta. Alte locatii pt concerte clasice ar fi in biserici si la muzee.

Concerte de alt fel nu prea avem (rock, pop, jazz, etc.), astea se organizeaza fie in orasul vecin (cam la o ora distanta, si care are aproape un milion de locuitori), fie la cazinouri. Spectacolele gen Broadway tot acolo au loc.

Muzee: cam vreo 15, de toate pentru toata lumea, inclusiv cel pentru copii.

Festivaluri de arta: vreo patru majore, la scara nationala (unul international), la care vin turisti din toata tara, plus altele mai mici/regionale.

Galerii: aproape de 300 de galerii de arta, adevarul ca aici orasul intr-adevar exceleaza. Pictura, sculptura, fotografie, tesaturi, pottery/olarie. Parti din oras sunt efectiv ca un muzeu in aer liber. E considerat a treia piata de arta din US.

Ca arhitectura, orasul are interdictie la inaltime si la stil (noi si Jerusalem-ul!). Se aproba doua nivele pt cladiri (doar Capitol are turn inalt), iar stilurile acceptate sunt doua, Pueblo si Territorial (cu variatiuni, bineinteles).

Deci la capitolul classic/traditional nu am ce sa-i reprosez. Daca imi vine insa pofta de ceva mai langsam, nu gasesc nici club de muzica, nici de comedie.

Imi place, din punctul meu de vedere toate mentionate mai sus sunt accesibile, ar fi loc de oferta mai bogata, si calitativ e loc de imbunatatiri.

Daca e sa suspin (cultural) dupa un loc…cred ca am ramas cu nostalgia New Orleans-ului.

P.S. Balerrina, interesant subiectul.

balerrina spune:

Multumesc Iulianm . Ideea nu imi apartine, aschiuza cred ca a mentionat ca subiectul pare interesant.

Am sa povesc despre unul din 'satele' in care am locuit, am sa ii las pe cei care au locuit mai multi ani in Chicago sa povesteasca despre el.

Oras universitar, cam 80 000 de locuitori fara studenti, 120 000 cu studenti. In general activitaitle culturale sunt organizate in jurul universitatii.

Am vazut spectacole de calitate, concerte, balet, care vin acolo in tur, Cluburile sun putine si toate sunt in general pentru studenti.

Am fost dezamagita de teatru in general pentru ca multe piese erau montate de departamentul de teatru de la universitate (care nu mi s-a parut stralucit). Am fost la cateva piese dar am fost dezamagita. Am preferat sa merg in Chicago de fiecare data cand am vrut sa vad o piesa de teatru.


-- C.

aschiutza spune:

Hehe, multzumesc de subiect!

Eu pot sa vin cu comparatii gen Bucuresti (peste 2 milioane, capitala de tara) - Dresden (oras mare, 500000 locuitori, centru cultural recunoscut dar provincie) - Braunschweig (300000 locuitori, provincie tipic germana).

Teatru si opera

Teatrul din Bucuresti mi-i s-a parut net superior, desi am fost de mai multe ori la teatrul de stat din Dresden. Am avut insa sansa sa vad in Bucuresti crema cremii in privinta actorilor: Albulescu, Beligan, Colea Rautu, Dan Puric....si atitia si atitia altii. Mergeam la teatru ca student si de trei ori pe saptamina. In Bucuresti exista alternativa. De la regii si joc clasic, continuind linia lui Stanislavski (cine a vazut Azilul de noapte acu vreo 10 ani la National stie de ce vorbesc) pina la inscenari "moderne" a la comedia de l'arte de la Notarra sau inscenari mai spre Grotowski sau Brecht la Sala atelier si la Bulandra. Regizorii au de unde alege artisti care sa se adapteze cu regia facuta.

Teatrul german (cel de provincie, din pacate nu am avut sansa sa vad Teatrul din Berlin) sunt sub semnul auster al lui "mea culpa" si al lui Brecht. Ceea ce nu se adapteaza cu orice trupa de artisti. Am vazut un Rege Lear a la Brecht, unde nu am putut sa imi dau seama decit dupa haina roz care e fata buna la suflet. Artistii nu s-au impacat cu scena goala, si se vede clar cind un artist nu isi gaseste locul pe scena si nu stie ce sa faca cu miinile si isi exagereaza jocul ca sa umple golul din jur si golul din inima. Sunt de parere ca la astfel de artisti o scena mai adaptata le poate oferii ajutor sa intre in rol. Scena goala doar arata foarte clar unde ii sunt unui actor partile nefinisate. In aceeasi piesa rolul principal a fost jucat de Dieter Mann, un actor de la teatrul din Berlin care a stiut sa stapineasca scena si cu suflet de tragedian (mi-a adus aminte de Albulescu). Fara exagerari, fara sa tipe, a fost cu doua capete deasupra celorlalti. Daca as fii regizor, m-as uita mai intii cu ce actori am de pus o piesa in scena si apoi as face un concept. Geaba incerci tu ca regizor sa te dai mare cu conceptiile tale, daca nu ii pui pe actori in lumina...

Opera germana: mi-i s-a parut superioara celei din Bucuresti. Ok, am fost la Opera Semper din Dresden, care e renumita, dar am fost si la cea din Braunschweig. In afara de punerea in scena, unde numai un Macbeth m-a convins, vorbesc mai mult despre jocul scenic si voci. Din pacate in Bucuresti cintaretii ori aveau voce buna ori aveau joc de scena. Nu am prins nici o opera pe vremea mea de student (acu 15-10 ani) cu un tenor cu voce buna si puternica. Toti erau saracii pusi in umbra de toate celelalte voci, dar din pacate undele dintre cele mai renumite parti si highlight in opera sunt ariile tenorilor. Deasemnea orchestra din Bucuresti nu m-a convins si am avut marea neplacere sa vad balet cu muzica inregistrata, de a ucis jumatate din efect ca auzeai toate loviturile poantelor pe dusumeaua scenei.

Acu despre punerea in scena: in timp ce la teatrele din Bucuresti gasesti dievrse inscenari de la opulent la fantazist sau la minimalist, la opera din Bucuresti de obicei sunt puneri clasice in scena, opulente ( a se aduc aminte, acu 15-10 ani ;) ). La teatrul si opera germana in majoritatea cazurilor se merge pe o scena minimalista. Culori predominante: alb / negru cu un pic de rosu /roz la personajul principal ca sa il identifici . Se folosesc ecrane multimedia (am doar doua exemple in care mi-a placut, unul fiind un Macbeth, unde se arata rolul mediei intr-o dictatura). Artistii sunt lasati "singuri" pe scena si sa se descurce. Costumele fie aduc aminte de uniforme naziste, fie sunt foarte austere, fara fantezie. Am vazut un Flaut fermecat in care toti erau imbracati la costum bussiness, ceea ce a ucis toata atmosfera de basm.

Nu imi place cind un regizor nu ma lasa sa mai gindesc singura si incearca sa scoata cu tot dinadinsul, sa faca sa tipe din toate partile mesajul piesei. Si mai rau e cind mesajul piesei este amestecat cu cine stie ce alta filozofie straina si care altereaza total ce a vrut scriitorul sa spuna. Moda regizorului dictator cu ego ma enerveaza profund. Eu vreau sa vad o piesa / opera scrisa de cineva anume, vreau sa vad parerea lui, sa o gindesc singura, nu sa o primesc ca pe o guma mestecata de altii, vreau sa vad un joc convingator din partea artistilor. Imi place cind regizorul ofera scriitorului / compozitorului si artistilor sa isi implineasca menirea, ca o eminenta cenusie, un geniu ascuns in culise...

Na, ca m-am intins ca o placinta. Revin alta data cu celelalte aspecte ale vietii culturale , asta daca nu plictisesc

------------------
Still looking for pieces of heaven...

Sabina spune:

Eu am stat 6 luni in germania la Oldenburg si m-am mai plimbat la evenimente culturale si prin alte orase.

la teatru nu prea sunt dusa nici la bucuresti, asa ca nu ma pronunt.
Cat despre concerte.

Opera:

pana si in Oldenburg au o opera foarte buna. Am vazut acolo de cavetva ori Le Grand macabre de Ligeti si Peter Grimes de Britten cantate superb. Si monatet intersant. Britten clasic, Ligeti cam vulgarel, dar coerent.
la noi....montarile sunt naive rau. Numa la vreun festival enescu se mai dau pe brazda. Si acolo la oedip, ca in rest..
Vocuile bune pleaca repede repede afara. mai raman in circumnstante diverse, avem o mezzo cu 2 copii si sot dirijor, le merge bine..a ramas. dar in general pleaca. De aia nu suna ca pe vremuri.

Am mai fost la opera la Bayreuth, dar aici nu se pune. Am vazut tot festivalul, o raritate, dar eram la un workshop care dadea bilete. le-am obtinut cu greu pe ultimele doua din cekle 7 care se monteaza anual, dar pana la urma perseverenta de la 22 de ani si-a spus cuvvamtul:)
Acolo e alta lume. Acustica e intr-adevar un fenomen aboslut.

Muzica clasica

In Oldenburg un pic mort. mai de amatori. Insa la bremen artisti de prima mana, ceclia bartoli spre exemplu, cu un concert superb. la hamburg Gherghiev....se intamapla enorm in orasele un pic mai importante. mai vin si in cele mici in turenu cate unii, e adevarat. Insa fata de Bucuresti nu am avut ce alege.
Aici vin periodic mari artisti, taman a fost Elizabet Leonskaia cu ambele concerte de Brahms. Ii avem si noi pe-ai nostri. care nu vor sa plece. Numai daca zic Alexandru Tomescu si e de-ajuns. E acum la varf pe plan mondial.
la festivalul Enescu i-am vazut iarasi pe cei mai mari dirijori si solisti. Timp de 3 saptamani de somitati si in concertele camerale (cvartetul Alban Berg, Peter Schreier, Christian Zacharias, Salvatore Accardo, Radu Lupu, Murray Perahia...ce sa mai enumar? toti vin) si la simfonice. Baremboim, Eschenbach, Seiji Osawa, Ricardo Mutti.....la noi acasa, din 2 in 2 ani.
Stam bine.


Muzica contemporana.
In Germania e mare efervescenta. In cel mai mic orasel si se organizeaza festivaluri de 2, 3 zile, portete de compozitori. Se compune mult, nu f bine mereu, dar dintr-un festival din asta tot te alegi cu o piesa buna contemporana. Si e public in sala.Si se fac proiecte inedite.

la Bucuresti se compune frumos si se si canta . Dar interpretii nu sunt asa seriosi. Iar public e tare putin.


Arta vizuala.
Eh, aici occidentul cam castiga...din fericire se intampla si aici foarte multe in ultima vreme, dar nu mai sunt eu la curent, ultimele luni am stat pe tusa.







Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

aschiuta, si la Bayreuth in Tetralogie Freya era bussines si dadea faxuri:D

dar mie mi-a placut. Bine, eram in Festspielhaus constienta ca e o sansa pt care as putea fi linsata, nu indrazneam sa comentez:))



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

In ceea ce priveste oprtunitatile pentru copii...sunte, destul de mult in urma. Ofertele serioase de la noi sunt fie extre, de scumpe, fei necesita sa iti inscrii copilul la liceul de muzica.
mai exista calea particulara, sigur, sunt multi cei care dau lectii si o fac bine.

dar ca infrastructura, educatia muzicala la noi e....slaba cel putin.

Pot sa compar cum se preda in scoli.
Am facut un pic de practica si aici si in germania.
Desi nu stiam bine limba, am lucrat excelent cu copiii de 10 ani.
dar aveau tot felul de instrumente in sala de muzica....de percutie mai ales, in afara de pian. Si aveau curaj sa se exprime si sa improvizeze. sa cante, sa zornaie, sa faca tot ce le ceream (improvizau pe Haiku scris de ei:) si exprimau f frumos ex=senta versurilor)

Aici lectiile sunt plicticoase, fara pic de sare si piper...niste fise idioate de completat si gata. (ok, probabil ca sunt fise si la nemti, nu neg, dar poti sa-ti faci lectia creativ. Poate ca sunt profesori inimosi si aici, pe mine asa m-a terminat ce-am vazut la practica in Ro incat am jurat ca eu la scoala nu voi preda muzica niciodata)

Acum vad ca tinerii profesori incearca si aici sa faca lectiile dragalase...dar sa vedem cat ii tine.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

iulianm spune:

Bine ca ai scris de Peter Grimes, la noi vara asta noutatile stagiunii constau in Albert Herring de Britten (comedie insa) si Life is a Dream de Lewis Spratlan (zic ei in premiera mondiala). Eu sint in dubii daca sa merg la astea doua.

aschiutza spune:

Nu....te.....invidiez.....deloc......

Sper sa apuc si eu o data sa prind in tara festivalul Enescu (ca am pe cineva sa ma ajute sa vad macar acolo ceva) si festivalul de la Bayreuth

------------------
Still looking for pieces of heaven...

aschiutza spune:

Ce pacat ca subiectul s-a impotmolit... Asa e cind ajunge de la generale la zona artelor, ufff ...

------------------
Still looking for pieces of heaven...

balerrina spune:

Asa e, daca era pe subiecte generale cred ca ar fi contributit mai multi.

Ce festivaluri de film sunt pe unde locuiti?

-- C.