Crestinismul si evolutia spirituala 7

conchita spune:

e ca si cum ai avea o mama naturala, dar ai fi crescut de o mama adoptiva. si la 18 ani, cand esti copt, vine mama naturala si-ti spune, eu te-am facut, pe mine sa ma iubesti, te rog sa uiti de mama adoptiva si de fratii si surorile tale din familia adoptiva, o sa-ti arat eu ce inseamna dragostea.

doar sa-mi dea sa beau droguri ca sa uit, altfel nu vad cum. de-aia inteleg cum asta e blasfemie pentru unii, iar pentru mine doar speculatia mintii omenesti. nu concep sa gasesti justificare la nedreptate, or Dumnezeu nu e nedrept. singura situatie in care as accepta asemenea calvar pe vecie ar fi daca m-ar lasa in iad, dar pe restul in rai. altfel, emigrarea scrie pe fruntea mea, cu buna stiinta. refuz sa cred intr-un Dumnezeu nedrept si crud, cam ca acela care s-a jucat cu inima lui Iov, incercand sa vada daca-l iubeste pe El mai mult decat pe propriul copil.

or Dumnezeu credeti ca ne vrea iresponsabili? avem datorie fata de parintii si copiii nostri, de-acum pentru eternitate. cu asta cum ramane?

cat despre scriitorul care a scris o vorba si 10 nebuni au reinterpretat-o sau omul de stiinta care a crezut sincer ca fetusul asa si pe dincolo, iar un milion de mame s-au apucat sa avorteze: mai mare aiureala ca asta nu am auzit. fiecare e responsabil pentru faptele sale! scriitorul nu a distrus milioane de suflete, omul de stiinta nu a omorat milioane de copii avortati! asta suna a acarul paun si denigreaza liberul arbitru. si-n cazul asta, nu ajunge nimeni in rai pe merit, caci toti am spus vorbe necugetate inca de la primele vorbe: ma-ma, ta-ta, care nu fusera nicidecum Iisus, Dumnezeu, Doamn-ne, etc. da, fiecare trebuie sa fim cu intelepciune si sa avem grija la ce spunem, dar nu ma convinge nimeni ca criminalul in serie e degrevat de vina sau o imparte cu scriitorul de romane thriller. pai asa si in Biblie e plin de scene care pot influenta nebunii in sens negativ! vor fi pedepsiti oamenii care au scris Biblia pentru toti fanaticii care au comis crime in numele ei??? adica, sa avem rezon.

imi cer scuze, dar acelasi rationament merge si cu Staniloaie et comp. cine stie sigur-sigur, mai ales ca se mai si contrazic intre ei, ca ei au vazut "dincolo" si au interpretat corect? daca e pe-asa, sper sa-l gasesc pe undeva pe Camus, sa-i dau un hug, sa plang pe umarul sau si sa-i zic "fratioare drag, mult adevar ai grait".

patou spune:

cred ca-i vorba de Avram. Recunosc ca si pentru mine e un pasaj greu de digerat, si ca mai am multe de invatat inainte de a-l intelege. Totusi cred ca atunci cand il cunosti pe Domnul, esti sigur ca "toate lucrurile lucreaza spre binele tau" si ii acorzi incredere neconditionata. ceva in sensul diferentei de perspective, noi avem o perspectiva limitata temporala pe cand Dumnezeu are o perspectiva vesnica.
Cu liberul arbitru, cumspuneam inainte sunt de acord cu tine.

conchita spune:

sa-mi spuna cineva aici negru pe alb ca e mama si ar accepta fara cracnire ca ea sa mearga in rai, iar copiii ei, din diferite rezonuri, in iad. chiar daca, dupa faptele lor, asa ar fi drept. nu discut despre copii, discut despre mama. daca acceptati asa ceva, apai actiunea logica si fireasca ar fi sa le impachetam boccelutele de pe cand ii nastem, sa-i punem in cosulet si sa le dam drumul pe rau in jos ca in Cartea Junglei, s-o gasi o lupoaica miloasa sa-i aiba in grija.

dragostea de Dumnezeu nu o exclude pe cea de mama si fiica. nu pomenesc de tati si fii, pentru ca similaritatea e mai apropiata cu femeile care "dau nastere", nu din alt motiv.

ca si crinuta, cred ca si din iad te poti izbavi sau ca dragostea celor din rai te pot mantui, de aceea ingerii continua sa se roage, desi ar avea alte treburi mai placute de facut, cum ar fi aia sa ramana egoisti cu Iisus, ca oricum Il cunosc. iar daca se roaga ingerii pentru un copil pierdut, cu atat mai mult mama e chemata la sacrificiu de sine, dupa modelul exact al lui Iisus, nu dupa cel al necuratului. vai, mamabear, nu stii tu de la cine imi vin gandurile astea si chiar ma astept sa regreti sincer pentru ofensa incredibil de vanitoasa ca eu vorbesc in numele satanei, iar tu in numele lui Dumnezeu. pana la proba contrarie, vorbim amandoua in nume personal, cum este fair si decent sa se intample. hai sa-i lasam pe mai-mari fara vinile noastre aruncate in capul lor. eu sunt responsabila pentru ce spun, nimeni altcineva, nici satana, nici scriitorul. in cel mai rau caz, poate PMS-ul, dar si pe-ala tot Dumnezeu mi l-a dat.

Iasmin08 spune:

Conchi, m-ai pierdut. Ai scris prea multe vorbe pentru cat pot eu intelege la ora asta. Reaminteste-mi ce-a zis Camus? Ca parca scria literatura (sau nu?).
Dumnezeu nu ne cere sa uitam de copii, de parinti, samd. Nu zice nicaieri sa nu ii mai iubim sau ca nu ii vom vedea in Rai. Sau nu mai stiu io despre ce vorbesc.
Eu cred ca pentru a bea o sticla trebuie sa iei cate o inghititura, pentru a citi o carte trebuie sa citesti mai intai pagina cu pagina. La fel e si cu credinta: din aproape in aproape, nu se poate pricepe sau inghiti totul deodata chiar daca avem capacitatea de a intelege, chiar daca avem atata putere. De aceea eu in principiu (desi stiu ca mamabear are dreptate) nu pun problema asa. Pentru ca oamenii se pot sminti tare usor. Pentru a fi intelese, trebuie multa dragoste, dar stii cat de multa? Multa multa, sa prisoseasca totul. Dumnezeu vine cu dragoste si cu mare finete la sufletul omului. Si abia dupa ce i-a atins coarda sensibilitatii omul simte inauntru adevarul. Altfel nu, mecanic nu!
Am sa va dau un exemplu de dragoste de care as vrea sa fiu eu plina.
Zice ca un parinte roman a venit la parintele Selafiil cu o masina plina de carti din Romania (carti duhovnicesti). Si era o bucurie pe parintele... Si orb cum era parintele Selafiil zice deodata: "Dar s-a innoptat? Daca nu, mai asteptati, ca pe urma vad ceilalti calugari si se vor sminti".
Cam asa zic si eu si incerc si eu sa fiu aici. decat cu dreptate sa zic ceva care sa taie in carne vie, mai bine evit anumite lucruri. In plus, eu nu uit ca suntem aici crestine de mai multe feluri: ortodoxe, catolice, protestante. Si nu as vrea in ruptul capului sa jignesc pe cineva din neatentie.
Mai bine va cer iertare si ma retrag. Poate maine vad mai clar. Acuma insa m-am intristat, sincer va zic....

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

kariguld spune:

Adevarat a inviat!

eu recunosc ca nu pot tine pasul cu voi la discutii
parerea mea, doar a mea, este ca omul isi alege de pe acum locul unde va merge. dupa felul cum traieste si credinta pe care o are in Dumnezeu. dupa cat de mult se dedica slujirii Domnului.
insa, respect orice parere si credinta are altcineva! nu as condamna sau judeca pe cineva care gandeste diferit de mine in acest sens, doamne fereste.
credinta fiecaruia e personala si vine din inima lui, din fiinta lui.

o seara binecuvantata la fiecare!

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

conchita spune:

da, corect, multumesc de corectie.

am o problema cu "binele meu". deci imi omor copilul pentru binele meu?!! n-am auzit oroare mai mare si o tot auzim zilnic de la mamele care avorteaza pentru ca "nu e momentul bun pentru ele" sa aiba copil, o fost doar placut sa aiba sex. si Dumnezeu aproba, ba chiar mi-o cere, ca lui Avraam?? si-n cazul asta de ce sa fie pedepsit cu iadul omul de stiinta care, prin vorbele lui, cica ar fi provocat milioane de avorturi? ceva nu se pupa, de aceea nu cred. Dumnezeu e atat de bun, ca-mi dau lacrimile. undeva s-a intamplat o fisura si-o conspiratie si-o denaturare sau o greseala de translatie. e singura explicatie logica pe care o gasesc.

nenica, io inteleg credinta, dar nu inteleg orbirea. si cred ca pacat mai mare nu exista. pentru ca orbul se lasa dus in prapastie de chior si nu e deloc amuzant.

patou spune:

Conchita, iarasi eu :)
depinde ce varsta au copiii, daca sunt micuti problema e simpla, cred ca merg in rai. Dar la un moment dat devin adulti si atunci ce facem ii tinem legati de noi ca sa ne asiguram ca nu pacatuiesc si nu ajung in iad?
daca Dumnezeu nu ar pedepsi nedreptatea ar mai fi oare un Dumnezeu perfect? In El nu exista intuneric ci doar lumina.

conchita spune:

cu ce anume? ca nu-mi iese din cap ce zise, cica eu vorbesc ghidata de necuratul!
pun intrebari, pur si simplu, discut cele spuse, sunt un om ca oricare altul. sau trebuie sa cred in dogma, mai degraba decat in Dumnezeu?



mi-e imi spui de intristare? nu ma asteptam sa fiu deja aruncata in cazanul cu smoala. pe crestine, oricare ar fi ele, cautarea adevarului si indoielile n-ar trebui sa le ofenseze personal. raspunsul crestin nu e "vai, vorbeste necuratul prin tine", ci "sa te lumineze Dumnezeu". adica nu o judecata, ci o rugaciune, daca chiar asa am zis ceva blasfemic, dar nu cred ca am zis. dogma nu e Dumnezeu.

kariguld spune:

conchita, noi suntem responsabile de copii nostrii pana la o anumita varsta, pana cand ei pricep bine diferenta dintre bine si rau. pana cand ajung sa constientizeze ca ei trebuie sa faca ceva pentru sufletul lor, in domeniul spiritual.

inca un aspect pe care cred ca multi il confunda, responsabilitatea faptelor lor pusa pe seama lui dumnezeu. sa ma explic (cel putin incerc) adesea oamenii fac una si alta, de ex avorteaza, apoi cauta vinovati de faptele lor venind cu enj de explicatii una mai idioata ca alta. undev ascrie in biblie ca dumnezeu a pus in noi chiar si gandul vesniciei, deci inteleg io cu mintea asta a mea ca avem de la El discernamat si intelepciune sa facem alegeri responsabile si sa raspundem de ceea ce facem, bine sau rau. io mor cand aud cum oamenii dau vina pe una si alta dupa ce ei insisi fac alegeri in deplina cunostinta de cauza.
Dumnezeu nu este nedrept si nici iresponsabil in privinta noastra, el este drept si corect si asteapta de la noi sa ne asumam responsabilitatea faptelor nostre, nu sa le punem in carca Lui.

nu stiu daca m-am explicat bine....

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

Iasmin08 spune:

ConchitaIo nu am vazut asa ceva, scuze, s-au scris multe. N-am vazut ca e scris in vreun raspuns ca din tine vorbeste capetenia demonilor. Si nu despre asta ziceam eu ca are dreptate mamabear. Are dreptate in sensul ca trebuie sa iubim pe Dumnezeu mai mult. Si ca asta nu exclude sa ne iubim copii, parintii etc. Dar daca ne iubim copii, parintii, cu ce suntem noi mai buni ca cei care merita iadul? Ca si aceia la fel fac. Eu ti-am zis in ce cred ca are dreptate (sau nu?, o fi si asta, ca am talent sa nu fiu explicita)

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori