Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (57)
Raspunsuri - Pagina 9
Lili_g spune:
Doctorul doctorilor
( Din volumul Taina iubirii. Povesti pentru copiii mari si mici (Editura Egumenita, 2006).Danion Vasile
De cand mamica lui murise, copilul isi dorea din ce in ce mai mult sa se faca doctor. Mama avusese o boala ciudata si murise in cateva zile, fara ca nimeni sa se fi asteptat la asa ceva. Doctorul din satul lor fusese plecat pentru o vreme, si nimeni nu isi daduse seama ca starea mamei era atat de grava incat avea neaparata nevoie de medic. De fapt toti asteptau intoarcerea doctorului, in care aveau mare incredere, pentru ca era vestit in tot tinutul. Dar doctorul a ajuns prea tarziu, cu cateva minute inainte ca femeia sa moara. Murise insa linistita, pentru ca fusese spovedita si impartasita.
Ani de zile copilul se gandise sa devina doctor. Pana cand, intr-o noapte, a avut un vis.
***
Strabatuse alaturi de un barbat un drum lung prin desert. La un moment dat au intrat intr-un sat. Mergand prin sat, vedeau tot felul de bolnavi, de schiopi, de ciungi, de orbi, de surzi. Erau prea obositi ca sa plece mai departe, asa ca s-au hotarat sa ramana peste noapte in sat. Cand au intrat intr-o casa de oaspeti, gazda le-a spus: "Satul nostru il asteapt#259; pe Marele Doctor. Ati auzit ceva, se apropie de noi?"
Musafirii nu dadusera niciun raspuns. Copilul tacu, gandindu-se ca daca ar spune ca nu stie nimic de vreun mare doctor ar fi putut sa il întristeze pe cel care ii primise cu atata bunavointa la el in gazda.
Dimineata, cand sa isi ia ramas bun, calatorii ii vazura pe cei patru copii ai gazdei. Cele trei fete se jucau pe iarba, dar copilul cel mai mare, un baiat frumos, statea pe un scaun.
- E orb, le explica gazda, nu vede nimic.
- Imi pare rau, tare rau, spuse copilul.
Ii era tare mila de baiatul orb, asa cs spuse:
- Of, daca as putea, i-as da eu unul din ochii mei.
Strainul care il insotea il intreba in soapta:
- Esti sigur?
Copilul intreba:
- Da, sunt sigur, dar.
- Fie cum vrei tu, spuse Strainul. Il atinse usor pe fata si copilul isi dadu seama ca nu mai vede bine. Dupa cateva clipe, copilul vru sa deschida ochii, dar isi dadu seama ca ochiul stang avea pleoapele lipite. Privind cu dreptul, il vedea pe copilul care înainte fusese orb sarind de bucurie.
- Vad, vad, vad., striga acesta.
- Esti sigur ca vrei ca ochiul tau sa ramana la el? - îl întreba Strainul.
- Ce sa zic. Da, vreau, spuse copilul cu hotarare.
- Sa mergem atunci, spuse Strainul. Si pornira la drum.
La iesirea din sat, vazura o casa darapanata. In fata ei era un copil care se straduia sa bea apa din galeata aflata pe marginea fantanii, dar îi era foarte greu, pentru ca nu avea maini. Copilul îl privi in ochi pe Strain, si spuse cu voce tare:
- Daca aa putea, i-as da una din mainile mele.
- Da-i-o pe care vrei, ii spuse Strainul. Copilul intinse mana stanga. Strainul il trase de ea, si mana se desprinse din umar, fara mare greutate.
- Eu o iau inainte, spuse copilul, nu vreau sa stie ca e de la mine.
Copilul facu cativa pasi, apoi se ascunse dupa un copac. Il v#259;zu pe Strain cum apropie mana de copil, si mana se lipi imediat. Copilul o misca, nevenindu-i sa creada ochilor.
Strainul isi continua drumul. Copilul veni langa el si spuse:
- Dac#259; as putea, mi-as da si viata pentru ceilalti.
- Cand te-am intalnit, mi-ai spus ca iti doresti sa devii doctor. De asta am venit prin acest sat. Altfel. Uite, pentru ca ai spus asta, ne vom schimba drumul. Plecam in alta parte. Dar va fi mult mai greu decat pana acum. Nu avem decat putina hrana la noi si avem de mers vreme de patruzeci de zile.
- Mergem, mergem. Cu tine imi este bine oriunde as fi.
Si au plecat. Si au mers departe, departe. Au urcat stanci, au mers prin ploaie, le-a fost foame, le-a fost sete, dar mergeau inainte. Cand copilul simtea ca nu mai poate, il privea pe Strain si sufletul sau se umplea de putere.
Au mers pana cand au ajuns intr-un sat cu case mari, bine ingrijite. Au batut la prima poarta:
- Ziua buna, oameni buni, ne dati si noua ceva de mancare? - intreba Strainul.
Nimeni nu ii raspunse, insa.
- Ce e cu ei, nu aud? intreba copilul.
- Ba da, aud. Dar nu sunt primitori de straini.
- De ce? Pana acum ne-au primit toti, chiar si cei saraci. Iar acestia, care cred ca au de toate.
- Acestia au inima bolnava, spuse Strainul. Nu iubesc, nu stiu sa iubeasca.
- Ii pot ajuta? Ce s#259; fac pentru ei?. Daca le-as da inima mea, as muri, nu-i asa? - intreba copilul. Si nu as putea ajuta decat un singur om. Eu as vrea sa-i ajut pe mul#355;i, zise copilul, privindu-l pe Strain.
- Da-i fiecaruia o bucatica din inima ta.
- Cat de mare?
- Vei sim#355;i tu, unii vor avea nevoie de o bucata mai mare, altii de alta mai mica.
- Bine, zise copilul. Asa am sa fac.
Copilul intra in curte, timid. Primul veni spre el un barbat cu o fata aspra care ducea o scara in spate. Inainte sa ii spuna ceva copilului, acesta ii arunca in piept o bucatica din inima lui. Barbatul se schimba, brusc, la fata. Privirea ii deveni senina.
- Avem oaspeti, oaspeti de seama, striga catre cei din casa. Bine ati venit la noi, le spuse musafirilor.
Copilul se intoarse spre Strain si ii zambi.
- Bine v-am gasit, spuse Strainul.
- Nu #351;tiu ce s-a intamplat, v-am vazut la poarta de cand a#355;i venit, dar eram prins cu treburile, zise gazda.
Sotia ii privea pe fereastra, mirata. Copilul se apropie de ea si ii arunca o bucatica din inima lui. Femeia vazu cum copilul arunca ceva inspre ea, dar nu isi dadu bine seama ce s-a intamplat. Simtea doar o caldura in piept. Si iesi sa ii primeasca pe oaspeti.
Copilul il întreba pe Strain:
- Mai sunt multi pe care i-as putea ajuta? Simt o dorinta din ce în ce mai mare de a da o parte din inima mea si altora.
- Nu vrei sa mananci mai intai? Ti-e foame, doar.
- Mancam dupa aceea, spuse copilul.
- Du-te singur, ii spuse Strainul. Stii ce ai de f#259;cut. in satul acesta aproape toti sufera de aceeasi boal#259;. Putini au inima sanatoasa. Tu ii poti ajuta si pe ceilalti sa iubeasca.
Copilul pleca. Merse din casa in casa. Peste tot era intampinat cu raceala. Dar, cand pleca, oamenii nu voiau sa se mai desparta de el. Ceva insa se intampla. Pe masura ce ajuta mai multi oameni, el imbatranea. Spre seara, arata deja ca un batran de saptezeci de ani. Mergea din ce in ce mai greu. Ajunse la prima casa din sat, la casa la care il lasase pe Strain. Intra, vazu multi oameni la masa, dar Strainul plecase. Incerca sa intre in vorba cu gazdele, dar acestea nu il recunoscura. I-a intrebat:
- Stiti cumva, a trecut pe-aici un om strain de aceste locuri?
- Da, a trecut de dimineata. A plecat apoi repede, s-o fi dus sa il caute pe copilul cu care venise. A lasat insa o scrisoare, a spus sa o dam celui care va intreba de el, zise barbatul, întinzand scrisoarea batranului. Acesta lua scrisoarea, privindu-l pe barbat in ochi. Barbatul tresari, i se paru ca a mai vazut acei ochi, dar nu isi dadu seama cand anume.
Batranul începu s#259; citeasca:
"Copile, ai vrut sa ajuti bolnavii si te-am ajutat. Ai dat mana ta, ochiul tau altora. Acum le-ai primit inapoi". Batranul isi dadu seama ca incepuse sa vada si cu al doilea ochi si mana stanga i se misca de parca nu i-ar fi lipsit niciodata. "Ai vrut ins#259; mai mult, asa ca te-am adus la oamenii care au cele mai mari suferinte. La cei sanato#351;i la trup, dar cu inima bolnava. Si i-ai ajutat. Daruind, ai dobandit. Priveste spre pieptul tau. Inima e la locul ei, dar e mai mare. Cu cat ai dat mai mult, cu atat a crescut mai mult. Pentru ca pe Mine M-ai primit în ea. Puterea Mea este puterea iubirii, puterea care biruie orice boala si orice neputinta. Puterea iubirii biruie moartea, pentru ca Eu am biruit moartea. Alege, deci, ce fel de bolnavi vrei sa ajuti, pe cei bolnavi la trup sau pe cei bolnavi la suflet. Orice ai alege, Eu voi fi cu tine. Si iti vei da seama ca nu am plecat de langa tine, pentru ca Ma vei simti în inima ta."
Batranul plangea, si abia mai putea citi din cauza lacrimilor. Plangea, si simtea cum inima ii arde in piept.
***
Copilul se scula din somn brusc. In camera era foarte frig, focul din soba se stinsese. Dar inima ii batea in piept cu putere. Si isi aminti visul. Privi apoi spre icoana si recunoscu chipul Strainului.
Ani de zile l-a tot framantat visul acela. L-a framantat pana ce a ajuns preot. L-a framantat si dupa aceea, pana cand a ajuns la batranete. Si, in toata viata lui, a simtit ca inima i-a ramas plina de iubire pentru ceilalti. Pentru ca Il primise in ea pe Cel ce este Iubire
cami_antonia spune:
FELICITARI ALINA!
BINE AI VENIT PE LUME IUSTINA! SA FII SANATOASA!
SPUNETI O RUGACIUNE PENTRU ALINA - operata pe creier SI ADRIAN - sa aibe putere sa o ingrijeasca
DOAMNE AJUTA!
DONEAZA 2 EURO LA SMS 879 PANA LA SFARSITUL ANULUI PENTRU ALINA DONESCU
povestea ei la www.alinadonescuumanitar.blogspot.com
ramonacopil spune:
Lili_g Nu stiu de unde ai luat istorioara dar e superba.
http://www.youtube.com/watch?v=imOL1gImZb8&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=LXsTQhESjeg&feature=related
Cu dedicatie pt tine si pentru toate celelalte fete de pe forum si pt bebicii lor actuali si viitori. Sper sa va placa
caciantoni spune:
HRISTOS A INVIAT!
dragutelor si ciprian......sinaxarul de azi......
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie16.htm
caciantoni spune:
lili - emotionanat povestioara pe care ne-ai trimis-o......Bunul Dumnezeu sa te rasplateasca......
vvvvv spune:
ALINA, ITI DORESC DIN TOT SUFLETUL, SA ITI TRAIASCA PRINTESA,SA FIE SANATOASA, SA VA BUCURATI DE AMANDOUA MINUNI, SA AJUNGETI CU BINE ACASA, SI CAT DE CURAND ASTEPTAM VESTI DE LA VOI!
A TRECUT TARE REPEDE, PARCA MAI IERI ANUNTAI DOUA LINIUTE, APOI NE-AM INTALNIT SI AVEAI UN PIC DE BURICA SI ACUM TII IN BRATE A DOUA MINUNE A TA!DOAMNE AJUTA!
KARLA, tu esti tare data peste cap, , ma rog pentru sufletul tau sa se linisteasca 
si sa ai realizari in demersurile pe care le faci!
lili_g ce postezi imi merge la suflet!
29+
SLAVA BUNULUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
SI AI GRIJA DE NOI , AJUTA-NE SA NE NASTEM SANATOSI!
vvvvv spune:
noi am fost ieri a doua oara la genetician si suntem bine !
Multumim Bunului Dumnezeu, Maicutei si tututror Sfintilor!
Multumim tuturor celor care s-au rugat pentru noi, sa vi se intoarca ajutorul inzecit!29+
SLAVA BUNULUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
SI AI GRIJA DE NOI , AJUTA-NE SA NE NASTEM SANATOSI!
Lili_g spune:
Avva Arsenie Papacioc - Despre "monahismul" temnitelor comuniste
- Parinte, sfintia voastra ati trecut o viata prin manastire, cum vedeti monahismul actual?
- Nu prea aveti dreptul sa puneti aceasta întrebare. Pentru ca se subintelege ca a fost candva cum a fost si acuma-s numai slabiciuni. Asa se interpreteaza. In realitate tot ce-a fost sau o sa fie, in prezent le-avem pe toate! Adica, monahismul e tot monahism. Depinde de ins. Aceleasi voturi calugaresti, aceleasi slabiciuni si virtuti care au existat intotdeauna. Insa, daca lumea nu vede minuni, crede ca au slabit lucrurile. N-au slabit. Sfintii Apostoli au fost cum au fost, grozavi, dar n-a fost niciunul ca celalalt. Mai mult decat atat, Petru a facut o greseala: s-a lepadat de Hristos desi a fost avertizat mai inainte. Dar s-a cait strajnic, hai sa zic asa ... ŕ la Petru, ca apostol care iubea, nu fals. Si a fost iertat. Si a ajuns ce a ajuns! Si Iuda daca s-ar fi cait ar fi fost iertat. Pentru c#259; iubirea lui Dumnezeu este foarte mare, dincolo de marginile intelegerii. Dar pe ceva, pe o cainta, pe o parere de rau adanca, ca sa-ti vezi micimea. Si fara discutie ca ar fi fost si Iuda iertat, dar era bagat prea adanc dracul in el si s-a spanzurat. Vedeti ce vremuri sunt acum, ca a aparut „evanghelia lui Iuda“? Iuda cel ce s-a spanzurat a ajuns „evanghelist”! Daca s-ar fi pocait poate ca ajungea... De asta s-a intrupat Mantuitorul, s-a facut om. Ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta de a ne indumnezei dupa har. Si de a ne ierta vrajmasii, de a trai in lumina crestina, in lumina lui Hristos. Pentru ca omul pretuieste cat pretuieste Omul-Hristos! Prin restaurare. Sfantul Grigorie de Nissa, marele traitor, frate cu Vasile cel Mare, a spus ca despre aceasta fiinta grozava, omul, Dumnezeu mai are inca taine de descoperit. Infricosator. Ingerii nu pot sa inteleaga lucrurile acestea inca. Sunt taine divine.
- As vrea sa va intreb, parinte, ati pomenit de ingeri, de ce spuneau parintii din Pateric ca e mai pretios sa-ti vezi pacatele decat sa-i vezi pe ingeri?
- Draga, pentru ca nu ne ajuta cu nimic sa-l vedem, poate sa fie un drac. Va gandi#355;i la lucrul asta? Ca cele mai multe intamplari, mai ales în monahism, unde-i mai adanca trairea, sunt cu venirea unui diavolul în chip de inger de lumina. Bunaoara, cum spune in Pateric, un drac a venit la un monah. Zice: „Inchina-te mie ca eu sunt Hristos!” Monahul insa l-a surprins: „Pai eu la Hristos ma inchin dintotdeauna, cine esti tu?” Si l-a descoperit si diavolul a disparut. Daca eu ma inchin lui Hristos, nu pot sa nu ma inchin, de ce-mi ceri lucrul asta? Dumnezeu nu-mi cere! Ma lasa sa traiesc in credinta mea. Pentru ca prin credinta vine puterea, nu prin vedenii, ca acestea pot fi de la diavolul. Alt diavol s-a dus la un monah si l-a sculat noaptea: „Scoala mai la rugaciune, scoala la rugaciune!” El, saracul, in naivitatea si in cumintenia lui: „O, m-a sculat ingerul!” Si s-a sculat la rugaciune. Dup#259; rugaciune s-a culcat. Diavolul a inceput iar: „Scoala la rugaciune, scoala la rugaciune!” Prinsese dracul curaj dar fara a avea strategie. In sfarsit, tot asa, dupa o zi-doua l-a intrebat parintele lui: „Ce-i cu tine de slabesti asa?” „Pai ma scoala ingerul la rugaciune”, a zis „vine in toata noaptea, cu mireasma, cu aripi ingeresti, cu de toate.”
- Cu inselare.
- Cu inselare. Si atunci este bine sa nu fii deschis, sa nu mai dai voie la inselari din astea ca ai v#259;zut, ca... Sa nu vezi! Sa te vezi pe tine, fiule! Asta vrea Dumnezeu. Te cuno#351;ti prea pu#355;in. Ca Dumnezeu ne-a creat, cum spuneam, cu mari posibilitati divine, dar ne-a creat liberi. Nu ne forteaza nici o roata dintata sa mergem dupa El. Sa mergem liberi. „Eu am spus ce aveti de facut si v-am dat-o si pe Maica Domnului”. Maica Domnului, dragii mei, care-i o noua lume, care-i Stapana Cerului si a pamantului, e foarte suparata pe cei care nu-i cer nimic. Maica Domnului care atata putere are, toata stapanirea, si o uraste dracul in tot felul!
- De ce o uraste in chip special pe Maica Domnului? Ca apare des in scrierile parintilor...
- Pentru ca-i Stapana Cerului si a Pamantului, pentru ca iubeste, pentru ca a trait ca om ca si noi, cu foame si cu dureri omenesti, cate n-a suferit! Chiar s-a pus o intrebare, justificata, dar raspunsul era cunoscut: cine a suferit mai mult? Maica Domnului sau Mantuitorul? Sigur ca Mantuitorul, pentru ca era Dumnezeu! Dar adancul durerii din inima, sa-si vada copilul jupuit, ea care stia cum L-a zamislit, l-a trait Maica Domnului. Sigur ca Dumnezeu, ce sa mai vorbim, a luat-o la El! Cum sa n-aiba acum putere Maicuta? Noi, ne facem o mica rugaciune, cinstita sa zic, si avem apoi indrazneala, o nadejde ascunsa in noi, ca ne-am facut datoria. Nu ne indoim de lucrul asta... D-apoi Stapana Cerului! Ea care a si dovedit ca are o iubire dincolo de inchipuirea omeneasca! Noi gresim ca masuram lucrurile cu intelegerile noastre marginite, omenesti, si asa le masuram cu metrul, sau cu centimetrul, sau cu milimetrul. Dincolo nu mai exista dimensiunea asta. Ca si vesnicia. Nu mai este timp, e vesnicie! Nu mai exist#259; nimic, decat permanenta.
- Va rugam sa ne explicati, parinte, o alta vorba din Pateric. Spune avva Ammona ca daca nu te darami pe tine de tot nu te poti zidi din nou.
- Pai sa darami omul cel vechi, ca sa poti sa-ti pui temelie noua. Adica sa darami omul vechi din tine, caderea lui Adam care s-a imprimat in noi, si de care scapam prin botez. Daca ai fost betiv sa nu mai bei, darami betia ta, darami vechimea care te-a stapanit. Astfel ai daramat din tine tot si esti un om nou dup#259; Hristos, dupa invatatura crestina. Asta ne intereseaza, nu aparitiile ingeresti cs acestea sunt cele mai u#351;or de descoperit si cele mai alungate de biserica ... Pe mine, pentru ca am facut multa inchisoare si am fost si in pustie cu parintele Cleopa, m-a întrebat multa lume: „nu s-au facut minuni in inchisori?” Zic: „ba s-au facut!” „Care?” „Nici una!” - Aceasta a fost marea minune, ca nu s-a facut nici o minune? - Da! Asta e marea minune! La Aiud, izolat cum eram, au vrut sa ma omoare, m-au bagat la racitor. Ca la frigorifer. Groaznic, groaznic. Si socoteala era, constatata si verificat#259; dupa cum au socotit ei, ca la trei zile mureai. M-au bagat trei zile ... n-am avut nimic, m-au bagat cinci ... n-am avut nimic. Ma costa! Dar n-am murit. M-au bagat sapte zile ... n-am murit nici atunci. Va inchipuiti, asta nu e o minune? Eram si dezbracat... in sfarsit, groaznic, groaznic. Si totusi eram viu si, imi cer scuze, aveam o curiozitate de copil, sa vad cum iese sufletul, cum o fi trecerea asta dincolo, de care eram foarte constient. Dar n-am murit... Si ne-au tinut acolo, vai de mine, 14 ani am f#259;cut! Multi in zarca, acolo. Am fost si in celularul mare de la Aiud. Eram bagat cu Rugul Aprins. I-au condamnat pe toti. Pe parintele Staniloae, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, astia erau cu câte 5-6 ani, pe parintele Sofian. Pe mine cu 40 de ani...
- Atat a fost condamnarea?
- 40 de ani. M-am distrat dar m-a costat. Pe-acolo pe unde te duceai: „Ce-ai f#259;cut, ma?”. „N-am f#259;cut nimic, ma!”, eu de colo. „Ma, daca nu faceai nimic iti dadea 10-15 ani, da nu 40!” In sfarsit...ne-am eliberat tot in ’64 cand nu se mai putea, dar as fi stat si azi acolo, daca vroia Bunul Dumnezeu. Vreau sa va spun ca a fost atat de intens traita viata acolo ... firul de viata din tine, incat nu ca am ramas cu o amintire, a ramas ca o puternica imprimare crestin#259; in mine.
- Ati trait ca in manastire acolo.
- Ce manastire? Manastiea e .. bei sampanie, mananci cozonaci. Acolo o farama, cat o unghie de paine era grozav de mult. - Nevointa mai aspra decat a parintilor egipteni de pe vremuri din Pateric. - Nu pot sa fac comparatie, va spun ce a fost. Nu ne-au scos unghiile, dar erau liberi sa faca orice. E foarte greu sa tot povestesti lucrurile astea, stii, care au fost tr#259;ite. Atunci ma miram, ma pipaiam: „Doamne, exist?” Existam. Cand m-a scos din ultima incercare, din camerele frigorifere, m-au bagat intr-o celula singur. Nu era nimic, nimic, nimic. Dusumeaua care era acolo si aia era inegrita #351;i geamurile cu zabrelele alea grozave. Si m-am asezat pe jos acolo. Langa mine un cocolos, cam atata, de mamaliga, verde, mucegaita, stricata. Am mancat-o ca pe un pandispan! N-am avut nimic. Dar nu mai f#259;ceam socoteli, nu mai comparam lucrurile, traiam intensul vie#355;ii. Nu comparam lucrurile, pentru ca atunci cand te frigi, nu te mai intereseaz#259; decat sa uzi arsura aia sau s-o tratezi. Nu te mai intereseaza ca te dor picioarele sau te doare inima. Traiai foarte intens viata. Am fost intrebat unde a fost mai greu, in pustie sau in puscarie? Eu tr#259;isem si una si alta. Ma, zic eu, in pustie, lupta e cu dracul si dracul se temea de Dumnezeu. Avantaj, ca nu isi permitea orice. Avem si noi un inger, nu-i chiar asa. Relatia cu ingerul nu e demonstrativa, ca astazi cu propaganda. E cu traire. Cu spirit de finete. O adancime. Adica bucuria asta a trairii cu Dumnezeu nu poti s-o descrii. E extraordinara. #350;i tot omul poate sa o aiba. Deci acolo, in pustie, luptam cu ragaz. La puscarie insa astia nu credeau in Dumnezeu si te omorau, nu se uitau. Te dusmaneau ca pe un mare criminal, pentru ca asta era educatia pe care le-o faceau astia. „Talharilor dac#259; nu va astamparati, va bagam in locul lor”. Aia, saracii, pentru o parlita si imputita de leafa, te omorau. Am avut marele dezavantaj ca primul gardian era un ungur. Foarte rau. Ungurul nu stia multe. Si eu am avut multe conflicte cu ungurii, stiti. N-are de lucru intr-o zi si-mi spune: „Te vor face patriarh!” „Daca ma fac patriarh nu te gandesti ce-o s#259; fac eu cu voi?” i-am raspuns.
- S#259; va momeasca?
- E, nu ma momea ca nu ma gandeam eu ca ma face patriarh. Dar vorbea pentru ca eu aveam un nume printre calugari, printre ceilalti. „Asta e capetenie!”, stiti. Odata, cand s-a tinut o conferinta acolo de catre detinutii vanduti, erau doua mii de oameni poate, au inceput sa vorbeasca de Evul Mediu. #350;i eu, mai mititel asa cum ma vedeti, m-am ridicat, eram pe la mijloc pe acolo, pe niste banci. „Asculta, ma, cine esti dumneata sa vorbesti de Evul Mediu care a fost teocentrist? Ce stii tu despre Evul Mediu?” l-am infruntat pe ala. Sigur ca m-ar fi omorat, dar m-am ratacit prin multime, cu mii de oameni pe acolo. Da, aveau tradatorii lor, asta a fost o minune ca nu s-au atins de mine.
- Parinte, noi romanii ne-am degradat si din cauza comunismului?
- Nu ne-am degradat, draga. To#355;i prigonitorii lui Hristos au int#259;rit Biserica, credinta in Hristos. Eu am trait in plin comunism...
- Si si inainte de el, si si dupa el ati trait...
- Si dupa...
- Trei regimuri politice ati vazut: cel de dinainte de comunism, cel din timpul comunismului si cel de dup#259; comunism...
- A daramat valorile... Nu puteai face comparatii. Si s-a ajuns la grozava cadere: sa te vinzi! Si s-au vandut atatia insi...M-au inregistrat la televiziune în legatura cu dosarele...
- Da, e mare cearta in legatura cu dosarele episcopilor...
- Si m-am suparat si am zis: „pui de naparci...”, dar n-am schimbat tonul deloc! „Daca a trecut razmerita, sunteti acum fiii lui Avraam? De 60 de ani biserica e anchetata!”. Ca spun: „da, parinte, dar spovediti...” „Ce v-ati spovedit voi sa va spun eu pacatele?! Avem noi legile noastre, ii scoatem din preotie, de ce va bagati voi?” Chiar ieri au venit de la Catavencu, si nu mi-a placut sa fiu inregistrat. Pe mine sa ma bagati in titlurile voastre cum ca moldovenii bat metanii si neveste?! Preotii moldoveni! Spune: „preotul ala care si-a batut nevasta, dar nu spune moldovenii toti, nu toti preotii, nu generaliza!” E evident ca ei sunt impotriva bisericii si unde se face un act neinsemnat, cat de mic, angajeaza intreaga biserica: „a, uite, lucrare draceasca sau cum vreti sa îi spuneti.” Acestea sunt lucruri fata de care trebuie luata pozitie, da...
- Si ce ar trebui facut, parinte?
- Domne, pune-te tu la punct! Asta-i raspunsul cel mai bun la intrebarea asta, pe care o pune tot omul cu nitica constiinta. Puneti viata la punct. Intra în omul nou.
- Nu cauta greselile celuilalt...
- Nici vorba. Nici n-ai nimica pentru ca iti lipseste dragostea. Si daca mergi pe linia de credinta autentica, atunci vezi bine ca si pe ala il tine tot Dumnezeu. Ca zice Mantuitorul: „Nu se misca fir de par fara Voia Mea!”. Deci nici fir de iarba, nici frunza, nici gand, El ne guverneaz#259; pentru c#259; El ne-a creat! Stie ce ai gandit, stie tot ce ai f#259;cut! Deci pune-te la punct! Si daca e#351;ti un soare ascuns in lume, incalzesti lumea, spui ce trebuie. Dar fara discutie. Ca ma intreaba lumea sa ii spun un cuvânt: „Domne, sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi”.
-Cum adica?
-Sa mori pacatului! Nu primesc asta! Mai bine mor! Ei se a#351;teapta sa va spuna: „domne, eu, m-am uitat peste un mort”, asta nu se poate... Asta poate sa o faca, nu eu, oricine poate s#259; o fac#259;, dac#259; are putere divina! Dar omul smerit, este intrebat un parinte de catre fiul duhovnicesc: „ce e smerenia, parinte?” „A te vedea pe tine sub toata faptura, fiule.” Sub toata faptura...”Si viermele e o faptura?” „A te vedea si sub vierme!”
-Dar cum poti sa ajungi la asa masura?
-Uite, de ce a zis asa parintele ala: pentru ca viermele nu sta pe loc, isi cauta viata. Cauta viata, ca sa traiasca, sa apuce, sa guste. Si spune Mantuitorul: „Fiti intelepti ca serpii”. De ce, domne, chiar sarpele l-a luat ca model de intelepciune?
-Ca noi dispretuim sarpele...Ni se pare o taratura!
-Da, de ce? Uite de ce. Pentru ca sarpele daca il tai in zeci de bucati nu moare! Dar daca il lovesti in cap moare. Capul nostru e Hristos, sa ne pazim Capul! Sa-l pazim pe Hristos in noi, Care-i Capul nostru! De aia a spus asa: „fiti intelepti ca serpii”, ca daca Il lovesti pe Hristos, atunci e pacatul cel mare si esti lipsit de viata, de harul lui Dumnezeu si esti la dispozitia duhurilor rele, esti unu la numar pentru registrul satanei. Uite o vorba, zice: „a murit fara lumanare, parinte”. „Mai, lumanarea nici nu ajuta, nici nu acuza”, dar are o semnificatie: e folosita ideea de jertfa. Ca ea sa lumineze trebuie sa consume fitilul si ceara. Deci, conditia ca ea sa lumineze este sa se jertfeasca! Renunta la parerea ta, renunta la oboseala! Va sa zica, nu se poate fara jertfa! Lumea nu conteaz#259; pe lucrul asta pentru ca nu il vede. Satana daca te vede pe tine ca ai o oarecare rasarire la Rasaritul cel de Sus, atunci isi da seama ca e primejdie pentru el si pune pe altul sa te provoace, ca sa te darame de pe pozitia ta. D-apoi daca tu ai forta aceea, ca nu e chiar asa usor, ca grozav este un om induhovnicit, arde pe satana, nu se apropie, dar totusi satana este foarte liber. El e un tolerat, nu e o putere, dar e liber! E liber, dar e necesar! M-au intrebat, chiar am gasit citind ceva scris de mine, si sunt intrebat: „Cum sa scapam de satana?” „Mai”, am raspuns eu, „ce ne facem fara satana?!” Ca el ma trezeste la lupta, fara sa-si dea seama. M-au întrebat intr-o carte: „ce e dracul?”, „Domne, toti dracii sunt ai dracului!” In concluzie, ca nu mai e timp, sincer va spun ca un frate, ca eu peste cativa ani implinesc o suta de ani. Nu datorez scolilor pe unde m-am zbatut sa adun si eu cuvinte de folos, cat mi-au folosit suferintele! Atunci am v#259;zut de ce Dumnezeu il tine pe dracul: ca sa poti sa ai, într-o forma ascunsa, sabia in mana. Ca nu esti luptator bun daca sabia iti tremura in mana! Nu-i permis acest lucru, cu sabia in mana. Se poate orice in Hristos, orice... Nu permit sa fie cineva intristat. Asta e cel mai mare castig al satanei. O stare de veselie si de incredere! Dar dup#259; smerenie. Da, suferinta... ca spune Mantuitorul, in legatura si cu monahismul: „cine nu se leapada de lume adica si crede mai mult in mama si in tata decat in Mine, nu e vrednic de Mine!” Si dac#259; ai plecat din lume, leapada-te si de tine! Dar zice: „ia Crucea si urmeaza-Mi Mie”, ia suferinta, nu se poate fara suferinta. Si lupta in monahism cu vointa, sa nu mai ai vointa libera, asta-i cea mai grozava biruinta, a ascultarii. Dar nu se poate fara Cruce, nu se poate fara jertfa. Cand Mantuitorul, pe lacul Ghenizaret... ce va spun acum spunea în Noul Testament Apostolilor: „Luati-o pe aici!”, „Nu, mergem pe drumul celalalt, pe malul celalalt”, in timpul asta au venit valuri, „Doamne, Doamne, scoala ca pierim!”, „Va si vedeati in fundul marii cu Mine cu tot adica, putin credinciosilor; n-am spus eu bine sa o luati pe aici? Am spus bine, dar vreti fara valuri? Vreti fara incercari?” Ati plecat la Techirghiol si deodata v-ati trezit intr-o chilie de calugar? Nu, trebuie sa mergi sa scoti un bilet de drum precis, unde te duci. Ca l-a intrebat pe unu: „Domna, da-mi un bilet” „Dar unde va duceti?” „Dar ce te intereseaza pe dumneata unde ma duc eu?”, a zis el. Trebuie sa stii unde mergi dar nu vei putea ajunge fara Cruce! Nu umbla dup#259; ea, dar daca vine suferinta, n-o lep#259;da! Hristos n-a dorit Crucea, dar daca a venit, a primit-o! Si n-a lepadat-o! L-a jupuit, a cazut sub ea, dar n-a lepadat-o! Daca nu faci lucrul asta la m#259;sura ta, pentru ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti sa duci tu, iti da la masura ta, ca suntem guvernati, repet, de El, intru totul! Sincer va spun, ca am suferit! Nu facultati, nu mai conteaza nimic: suferinta, asta conteaza! A deschis multe, multe usi ascunse. Si face o relatie traita, nu rationala, cu Cerul, cu Maicuta Domnului, care daca ati sti cat de mult e lang#259; noi, cat de mult ne iubeste, da, si, va repet, e suparata pe cei care nu cer nimic! O mare greseala! Deci, suferin#355;a mi-a linistit sufletul. Uite sa va spun o intamplare de film, asa, ce-am patit: ne-a dus la Vaslui lega#355;i în lan#355;uri #351;i ne-au dat jos din tren, v#259; închipui#355;i... eram mul#355;i, vreo 30, si eu m-am dus la closetul garii, acolo, si cand m-am intors de acolo, venise un camion si ii luase pe toti, si eu am ramas in lanturi, de unul singur, acolo, in gara Vaslui. Am iesit pe strada. Si nu mergeam pe trotuar sa nu creada lumea ca sunt evadat. Ma inchinam: „unde e inchisoarea, unde e inchisoarea?” ziceam. Eu sufeream pentru Hristos, nu eram un hot, nu eram un talhar. Iata c#259; suferinta, dragii mei, daca as vrea sa recunosc ceva, asta-i un lucru suta la suta descoperit, suferinta te invata tot! M-a întrebat bunaoara parintele orbu, il stiti...
-...Teofil...
-...Teofil... Ne cunoastem de 60 de ani. „Te mantuiesti parinte?”. „Parinte, zic, prea dura intrebarea. Dar iata r#259;spunsul: Nu ma mantuiesc!”. „Cum asa, parinte Arsenie?”. „Pai, parinte, cum sa ma mantuiesc eu?! Nu ne mantuim noi, ca ne asezam noi asa, ne formam oin raiuri cum ne place?! La urma urmei, avem cateva gagalici de minuni, de fapte bune. Harul lui Dumnezeu te mantuie, care nu vine decat la omul smerit! Sunt smerit eu? Ca daca fac pe smerit, e smerit mandruletul, stii?” Trebuie sa ma smeresc intai si pe urma sa am si eu o nadejde oarecare...am, dar pe ce sa o am? Adica incep sa numar foile care sunt nesubliniate de dracul sau prea subliniate? Suntem la dispozitia lui Dumnezeu fara insa sa ne treaca un gand prin minte ca „eu m#259; mantuiesc”. Am si eu o nadejde oarecare ca am fost un baiat cu mana pe sabie, fara sa imi tremure mana, dar de ce sa imi masor eu faptele astea bune. Ca sa ma intelegeti, la noi in biserica si mai ales in monahism, nu este primul imparatul sau patriarhul, ci smerenia e in frunte! Dac#259; esti smerit, oriunde ai fi, iîn familie, in manastire, esti primul!
Lili_g spune:
Va imbratisez pe toate cu drag.
Victorita si pe bebele
Ioanact spune:
Doamne Ajuta!
Am intrat pe fuga ca s-a trezit Justina si tb sa o alaptez.
De azi la 12:30 suntem acasa.
Va multumesc mult pt cuvintele adresate.
Aici aveti cateva poze cu Justina si cu inca o mamica, tatal si Ioana, minunea lor. (cu ea am stat in salon)
Voi reveni cu povestea nasterii.
POZE RECENTE
ALINA 
de 
IOANA (11 Ianuarie 2008) + Justina(14 Aprilie 2010)
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!