Minciuna sau deformarea realitatii?

ceela spune:

Bee, aici mi-ai fost de mai mare ajutor. Fizic sunt dezvoltati bine, atunci si noi am crezut ca mama a avut dreptate, nu sunt probleme grave, nu cred daca e vorba de lipsa de unei preocupari a parintilor care sa iasa din normal, cat faptul ca-i trateaza ca pe niste copii mici, mult mai mici. Intrebarile mele aproape si-au gasit raspunsul.
Mama minte, nu deformeaza realitatea, e doar alt tip de om care asteapta ca timpul sa-i rezolve prblemele, care in fapt nu sunt grave.
Pana la urma sunt multi copii care ajung la logoped si dupa 6 ani, si totul se rezolva, sunt copii pe care invatatoarea ii invata sa tina creionul in mana, de socializat, pana la urma tot or sa iasa in lume. E doar un alt stil de a lupta cu viata, unele persoane o fac in ritm mai lent.
Asa o sa facem, o sa iesim seara cu copiii, si chiar daca nu ii scoate la plimbare ne mai oprim la ei la poarta, din ce in ce zabovim mai mult, pana vor prinde copiii gustul de joaca, de copii.
E greu sa-i spui unei mame sa-si duca copilul la logoped, poate si ea se gandeste si doar mai amana momentul.
Au fost mamici aici care mi-au raspuns direct, ca nu le-ar fi placut ca cineva sa le spuna ca nu vorbeste copilul, sau sa dea detalii de cat timp e copilul bolnav. Si ele m-au ajutat, dar nu mi-au raspuns cat timp ar fi fost dispuse sa astepte. Adica exista un moment limita, cand daca tu nu actionezi iti trebuie un impuls din afara?

Carmenbr spune:

Ceela, in State copiii merg la logoped de obicei in jur de 6 ani daca au probleme de pronuntie nu foarte mari. Li se cere sa fie inteligibili 85% la varsta de 5-6 ani ca sa nu beneficieze de logoped. Doar daca nu ii poti intelege in mai mult de 85% din ceea ce vorbesc, se vede un logoped. Nu pare a fi cazul copiilor din poveste.
Copiii in primul an de gradinita sunt bolnavi non-stop. Se spune ca sunt normale 12 viroze pe an, deci cam una pe luna, asa cum ziceam non-stop. Al doilea an de gradinita e mai bine si abia in al treilea an poti sa zici ca se duce mai mult la gradinita decat sta acasa. Povestea e valabila indiferent ca se incepe gradinita la 2 ani sau la 5 ani, tot se imbolnavesc, pentru ca sistemul imunitar nu e format si da de virusi.
A minti inseamna a nu spune adevarul, realitatea, deci a deforma realitatea. Cand spui "mama minte, nu deformeaza realitatea" de fapt te contrazici.

Incet-incet ajungeti la vorba mea "v-am zis eu" (glumesc acum, nu va aprindeti). Pana la urma a fost de fapt o mica barfa, o furtuna intr-un pahar cu apa. E o femeie de la tara care priveste altfel lucrurile si care mai mult ca sigur stie ca e barfita si minte ca sa scape de gura voastra. Copiii au nevoie de gradinita si atat. Deja nu mai e vorba de psihiatru, minuni. Slava domnului. Nu am inteles niciodata de ce trebuia sa verificati voi daca chiar fac copiii ceea ce spune ea ca fac, parea ca o concurenta acolo, nu cumva copiii ei sa faca ceva si ai vostri nu si trebuiau verificati.

pitzinuca spune:

ceela - mie tot imi par parintii departe de copii, si imi pare ca s-au degrevat de ei.
tu ai putea sa nu dormi noaptea cu copilul tau aproape, sa nu ii sui tu o pove de noapte buna, sa nu asculti ce iti povesteste el, sa nu il pupicesti, sa nu il invelesti, sa nu stii tu ce face? daca e racit, daca tuseste, daca face febra, daca are un vis urat si eu nu sunt acolo sa il linistesc? poate sunt eu mai control freak, dar cred ca parintii si copilul trebuie sa stea cat mai aproape. relatia nu mi se pare avantajoasa nici pt copii, nici pt parinti.
tatalui poate i se pare normal - inteleg ca a fost crescut de bunici, dar asta pentru a mama lor a murit! nu era in viata la 3 case mai incolo.
mama merge la gemeni de la 9 la 17 - am incheiat citatul - ca la servici.
copiii merg in we cateodata, de la 3 case departare la parinti...
mie mi se pare ciudat ca tie nu ti se pare anormal, au posibilitatea sa stea impreuna, de ce nu o fac? (bee la tine e alta treaba, stati in aceeasi casa)

si ceela nu te indeparta de subiect. faptul ca mama minte asa cum ai descris tu, nu e de neglijat. faptul ca ii indoapa cu antibiotic si ca minte ca sa il procure, iarasi e un lucru grav. ea tebuie ajutata. ea are o durere, a suferit ceva, inca odata, nicio mama nu face rau copilului ei cu buna stiinta.

daca tot ai pornit pe drumul asta, nu te opri acum. dar, incearca sa te imprietenesti mai bine cu ea, eu cred ca ea are nevoie de o prietena.

eu , cu (DPN 20.08.2010), andi (24.06.2003) si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

edit ca nu prea imi merge spatiul.

ceela spune:

Carmen, m-am uitat la pozele tale si am gasit o scrisoare catre Mos Craciun. Cine a scris-o? Nu cumva Eric tot la 5,4 ani?iti amintesti cumva la ce varsta copilul tau doar mazgalea pe o foaie, ceva de genul schimb culoarea si continui sa mazgalesc peste? daca se intelege 85% din ceea ce vorbesc, poate ca da, dar nu conteaza si ce vorbesc?

roxy spune:

e posibil ca bunicii sa aiba asa un control asupra mamei, am inteles ca sunt parintii mamei, sper sa nu gresesc, astfel incat sa ii fi luat cum se zice copii? Sa proiecteze bunicii asupra nepotilor perceptia ca de fapt ei sunt parintii, mai ales ca sunt tineri, si in putere? Este o idee ce mi-a incoltit in minte, daca nu e asa, nu o bagati in seama.Spun asta pentru ca am mai intalnit cazuri in care bunicii dupa ce tanara mama naste se declara atot stiutor si in loc sa o faca sa stie si mama ceea ce trebuie sau sa inteleaga ca noul copil e de fapt nepot si nu copilul lor, se baga cu forta in viata tinerei familii si ii acapareaza.Nu e si cazul asta? Spun asta si ca ai precizat ca inainte de nastere mama era o fire vesela, apoi ii placea sa iasa cu copii la plimbare, si incet incet s-a retras.Deci nu e asa ea, din fire, ci ceva a facut-o sa se schimbe.Asta trebuie vazut.
Oare nu i s-a impus la inceput sa lase copii la bunici, si apoi cu timpul, sunt 5 ani deacum, i se pare normal sa stea copii la ei si nu acasa .Oare sotul ei nu a fost din ala comod, sa nu fie deranjat de plansetele micutilor, stim cu toii ce galagie pot face cand sunt mici, si nici cand cresc nu e mai liniste, deci mult mai comod sa fie in vecini decat acasa, sa-i vezi cu program si gata.Ma gandesc si la cum sta mama cat are programul de visita cu ochii pe ei ca uliu, deci nu e mama desinteresata.
Daca era desinteresata, ii lasa in curte si-si gasea ceva de facut, ca doar poarta e incuiata si nu au unde fugi, stau ei si asa.Faptul ca a avut probleme la nastere o face mai paranoica, si eu am fost cu primu pe care era sa-l pierd la nastere, dar eram in extrema cealalta, nu lasam nici pe mama sa-l atinga sa nu-i faca ceva , numai eu peste tot, numai eu vedeam ce intra in gura lui si cu ce se imbraca, unde sta...ce mai eram nebuna de legat deacum, si nici crescand nu am scapat de stres ca nu se desurca , ca nu face si eu nu sunt langa el sa-l ajut.
Acum cu al doilea, care a fost ok de la nastere, si care facea totul cum trebuie dupa schema, nu am mai avut nici o retinere, nici sa-i dau bicicleta cu 2 roti la nici 2 ani, in conditiile cand la primu a mers cu roti ajutatoare , pe principiul sa nu pateasca ceva pana spre 5 ani, cand si le-a dat jos singur, nu ca am vrut eu.
Spun asta ca sa intelegi ca poate sunt si alte cauze ce determina comportamentul asta care stiu, vazut din afara e anormal, dar din cauza , pare firesc,si o mama care a suferit la nastere sau era sa-si piarda copii, e altfel decat una care a nascut cum s-ar duce la piata.Scuza-ti comparatia fortata.

ceela spune:

Si ca sa fiu cinstita cu voi, va spun si despre mine: de dimineata m-a sunat "cumnata" (prietena mea) sa-mi spuna ca se duce cu copilul ei la control la ochi, (poarta ochelari) si ca daca vreau sa-l ia si pe al meu. noi mai discutasem ca as vrea si eu sa-i fac un control, ca de cand s-a nascut am fost o singura data intre 1-2 ani, si nu prea a stat la control, dar nefiind o urgenta, adica nu banuiesc macar ca ar avea copilul probleme cu ochii, am tot amanat. Eu i-am spus da, multumesc, sun acasa(copilul e in vacanta), ii spun mamei sa-l imbrace, sa pregateasca banii de consultatie, si gata. Acum astept sa ma sune cand ies din cabinet. Ce vreau sa spun, nu am simtit nici o secunda ca ea se amesteca in viata mea, am simtit ca pe ceva firesc, de genul eu ma duc la teatru cu copilul, il lasi si pe al tau cu noi?

roxy spune:

ceela e bine ca ai lasat copilul la control, numai ca eu iti spun cum e aici.De exemplu eu nu as putea sa-mi trimit copilul asa cu alta persoana la control, de regula un control la medic e ceva personal.Aici daca de exemplu am dat sange pentru analize, tot eu trebuie sa sun sa-mi spuna rezultatele,a cestea nu sunt date de catre medic altei perosane decat in cazul meu, mie personal, este secret medical .Aceste informatii daca ajung pe mana altei pesoane pot da in judecata medicul.Deci eu pot duce copilul la control, ca parinte , nu alta pesoana, pentru ca acea persoana nu va putea obtine informatiile de la medic.Sper sa ma fi facut inteleasa ce vreau sa spun.In tara e alta treaba si poate e bine, poate nu, dar eu sunt multumita asa cum e aici.

ceela spune:

Cred ca medicul stie legea, poate daca ar fi avut copilul o problema ar fi putut preciza ca doar parintelui ii poate comunica, si ar fi trebuit sa merg eu cu copilul, zic si eu. Dar am vazut la cabinete destui bunici, chiar bona venita cu copilul la consult. Si oricum nu-ti cere buletinul cand mergi la medic.

AdiS spune:

Parerea mea este alta:

Cumnata si mama stau in aceeasi curte. Cumnata si-a jurat sa aiba grija de fratele sau. => soacra no 2. Si doar stim cam ce ochi de uliu/mana forte au soacrele pentru sotiile fiilor. Poate ca si cumnata are nevoie sa inteleaga ca au crescut iar fratele ei are casa si familia lui. Un alt sfat ar fi sa se mute in curti/case separate, dar nu cred ca se mai poate.

De aici senzatia de "plutire/nepasare/aerieni" pe care o reflecta cei doi (bine, mama mai mult. parca incepem sa stim si de ce ) si de salvator pe care o are cumnata.

Aku' parca o si inteleg pe mama de ce pleaca de acasa pe timpul zilei si se intoarce seara cand ii vine sotul. Nu pare a fi altceva decat o straina in propria curte care s-a obisnuit sa lase copiii la mama ei. O si inteleg de ce nu mai are chef sa rada cand se gandeste ca asa va fi toata viata caci o iesire din aceasta situatie nu vad nici eu care sunt din afara.

Imi dau seama ca sfatul cum ca ar trebui sa te imprietenesti cu ea si sa ai, astfel, fapte la prima mana nu se poate aplica fara sa ajungi sa strici prietenia cu cumnata. Dar cine stie, poate incepe sa iti placa mama, ai avea surpriza sa si asculte ce ii mai spui din cand in cand sau chiar sa inveti tu ceva de la ea.

Cand sa incepi sa te ingrijorezi: Imediat desigur. O perioada de 2-3 luni de mers la gradi si apoi vazut daca/ce au recuperat. Dar nu sa recupereze tot, instant. In timpul asta ai avea timp sa te vizitezi cu mama si sa ajungi sa ii vorbesti la general despre cate ceva. Cum spuneam in alt mesaj. Nu pare deloc dificil sa le spui clar si fara resentimente ce sa faca iar ei sa nu faca.

Chiar cred ca trebuie sa te rupi un pic de cumnata si sa adopti o pozitie mai neutra si circumspecta.

roxy spune:

eu ziceam cum e aici, si aici cere cardul de asigurat, pe care ai poza, deci nu prea poti spune ca esti altcineva.Am si specificat ca era vorba de metoda de aici din germanica, dar poate e ok si asa cum e in tara, nu zic ba.
Doar ca mie nu mi-ar fi chiar egal sa stie chiar si prietena mea, totul despre casa mea, inclusiv copii, dar fiecare cu modul ei de a vedea lucrurile.Si mersul la doctor, controlul este ceva privat pentru mine, e cam ca si fluturasu de salariu, pe care aici doar tu il stii pe al tau, nu si colegu de birou.