cum ati stiut ca adoptia este ceea ce doriti?
Raspunsuri - Pagina 2
Salviae spune:
Adizta, eu m-am dus in august sa ma interesez in legatura cu acte si anul urmator, in octombrie, am fost in vizita la fiul nostru. Dupa ce am luat atestatul, nu ne-a luat niciun an!
aditza_tudor spune:
Multumesc pentru raspuns SoriLea!
Asa de bine este sa vorbesti cu cineva care a trecut prin ceea ce voi trece eu acum. Am facut primul pas, in sensul ca am vorbit cu asistenta sociala care se va ocupa de cazul nostru si am depus cererea, urmand ca saptamana viitoare cand finalizez dosarul sa il ducem. In 3 mai incepem cursul!
M-am asteptat ca dupa ce demaram toata treaba asta cu adoptia sa am unele indoieli, dar nu este asa. Sunt mai nerabdatoare ca oricand. Stiu, sunt realista ca nu se va intampla minunea "maine" dar totusi, intr-o zi....
Parintii mei sunt si ei in extaz: "O sa avem un nepotel!"
Va doresc succes la toate in tot ceea ce va doriti sa realizati!
SoriLea poate asa este cum zice sotul tau, ce e al nostru e pus deoparte! Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi!
Pupici
aditza_tudor spune:
Salviae multumesc! O veste minunata! Si eu sper sa nu dureze foarte mult, dar mi-am promis ca nu o sa-mi pierd rabdarea. Dar ce varsta avea fiul tau cand l-ai "gasit"? Eu as vrea sa aiba 1-2 ani, nu neaparat bebe.
Ai depus cerere si in alt judet? Fetelor, daca ati depus cerere si in alt judet cum ati procedat? Multumesc!
Pa!
Salviae spune:
Fiul meu avea 2 ani si 1 luna, cand ne-am vazut prima oara. Nu am depus cerere in alt judet, fiindca nu am fost multi in judetul nostru si am avansat relativ repede. Am citit ca sa dau telefoane in alte judete, se trimit acte, dar nu stiu exact :-( poate vine altcineva sa te ajute
Christie spune:
http://www.youtube.com/watch?v=ZFKIo8yGGS4
Nu stiu daac e bine sa postez aici acest clip, dar eu de cind l-am vazut nu-mi pot stapini lacrimile 
.
gaby76 spune:
Christie, trist, foarte trist... si foarte adevarat... Eu nu reusesc sa inteleg reticenta oamenilor cu privire la adoptie 
Ca foarte multi stramba din nas si intreaba "Da' stii ce iei?" si raspunsul meu e "da' stii ce faci?"... bine, unor astfel de oameni nu merita sa le raspunzi dar n-ai ce sa faci ca-s de-ai casei oarecum.
pogonici1977 spune:
persoanele care mar intreba pe mine asa ceva, stiti ce leas raspunde????
dar tu daca ai avea /sau ai copilul tau..tu stii cum va fi???stiii ce va afce cand va fi mare?? ..ptr sunt cazuri cand propriul tau copil e bolnav..e rau..e handicapat..e vai de el cand ajunge adult..si cazuri cand cel adoptat e o minune de copil...o persoana deosebita..
eu stiu astfel de cazuri
si eu am un bebe...in curs de adoptie
cea mai fericita mami de IOANA NECTARIA
http://davf.daisypath.com/O2Kmp3.png
http://lpmf.lilypie.com/glMep2.png
gaby76 spune:
pogonici, atat le duce capul!! de exemplu mama mea ar fi foarte fericita daca as adopta un copil! chiar a venit in toamna si zicea ca a gasit o fetita la tara pe care mama nu prea o ingrijea si ar fi fost dispusa sa o "dea". Dar stiu ca nu as fi avut nici o sansa sa adopt respectivul copil avand in vedere procedurile de adoptie. Si apoi, sotul meu e in somaj si nu stiu daca sunt sanse reale sa putem ingriji asa cum se cuvine un copilas la momentul actual. Bine, mai e si soacra care face mutre dar chiar nu ma intereseaza, dar imi pun si eu intrebari in privinta modului ei de comportare in ceea ce priveste copilasul adoptat care nu are nici o vina! Soacra are o prietena care e asistent maternal si a rugat-o femeia aceea sa stea cu baietelul cateva ore ca ea avea ceva de rezolvat si nu putea merge cu copilul. Soacra-mea a sarit ca arsa ca de ce sa stea ea cu "copilul ala"... m-am crucit, parca avea lepra "copilul ala". Apoi, o alta reactie tampita (ca altfel nu am cum sa-i spun) a fost cand am povestit de o fetita de clasa a treia care are cancer saracuta si e slabita si fara par in cap. Eu am inceput sa plang si soacra-mea stii ce-a zis? Lasa, sa fie la ea cancerul sa nu fie la voi !!!! Pai eu nu-mi doresc sa fie la noi dar nici sa vorbesti asa despre un copil bolnav!!!! Si crezi ca-i mai fac eu educatie la 80 de ani??
erato spune:
Eu, de cand ma stiu, am avut un presentiment ca nu voi putea face copii. Cand eram copil, mi-am dorit mult o sora sau un frate, cat am mai plans cand eram copil incercand sa-mi conving parintii. Au ramas neclintiti si au si divortat cand aveam 14 ani. Pe urma, cand am devenit adult, cea mai mare dorinta a fost sa fiu mama. Si nici asta nu s-a realizat pana acum. De ani de zile ma gandesc la adoptie si nu m-am hotarat pana acum nu pt ca mi-ar fi fost frica ce copil adopt, ci pt ca m-am luat dupa "radio sant" si am crezut ca n-am nicio sansa sa adopt, neavand o situatie financiara stralucita. Am avut o discutie sincera cu sotul si ne-am horarat pe 4 decembrie 2010. Pur si simplu, din ziua aia am stiut si am fost sigura ca aceasta este calea pentru noi. Si sigur Dumnezeu ne-a ascultat rugile de a fi parinti.
simo_75 spune:
erato-iti spun ca D-zeu nu te va lasa si atunci cand va crede el de cuviinta veti deveni parinti.
Eu in 2009 mi-am luat atestatul si anul asta cand era sa expire l-am gasit pe printul nostru.
Nimic nu e intamplator pe lumea asta sa stii si sunt convinsa ca plecand la drum cu inima deschisa sigur va veti gasi copilasul mult dorit.
Citeam mai sus despre acel 'radio santz'- nu trebuie sa aplecam urechea la asa ceva.eu stiam ca vor exista comentarii atunci cand vom aparea cu un copil asa tam-nesam si am facut fatza foarte bine in sensul ca isi inghiteau cuvintele numai cand ma uitam la ei.Le raspundeam vecinilor atat de evaziv incat a doua oara nu mai intrazneau sa intrebe ceva.
Erau intrebari de genul- 'unde l-ati tinut ascuns? ''ce curios,va seamana copilul asta,pe unde a-ti umblat??'-sau 'tu de unde ai aparut?' -asta intrebau ei un copil de 2 ani jumatate....
deci va dati seama ce oameni josnici si prost educati.Asa ca acest 'radio-santz'pentru mine e zero barat.Cand iti doresti ceva nu trebuie sa stai sa asculti ce spun altii.