cum sa rezolv problema
Raspunsuri - Pagina 2

a_alinta spune:
gabi, oare numai cand se apropie ziua cand au murit parintii mamei tale are nevoie de ajutor sa uite?
draga mea , poti sa-i spui ca ai prieteni ai caror parinti au murit de 30 de ani si care isi aduc aminte cu drag de ei atunci cand le -ar fi fost ziua de nastere si ii plang din cand in cand , atunci cand dorul s-a adunat prea mult.
nu iti lasa ranile din suflet sa iti sangereze, e pacat.
inca odata iti spun: scopul tau sunt copiii tai. fii inteleapta pentru ei. nu ai voie sa cunosti ce e aia depresie, da?
nu face sa se invarta roata.


Bee spune:
Gabi, am incercat de ieri sa-ti scriu un mesaj si uite ca abia acum reusesc.
Pentru mine e evident ca la voi nu se pune problema sa plecati din casa respectiva. Dar e o situatie pe care ti-ai asumat-o! SI pe care trebuie s-o duci in cele mai bune conditii, pentru toate persoanele implicate in aceasta convietuire cu o familie extinsa (TOATE, adica greutatile si presiunile psihologice trebuie sa fie suportabile si pentru tine, nu sa ai mereu senzatia ca vei ceda, ca te vei prabusi, depresa, plezni sau mai stiu eu ce). Si aici se pune problema comunicarii! Comunica si tu mai mult, inclusiv cu tatal tau bolnav, cu mama ta. Explica-le situatia in care te afli, intelege-i si pe ei si descarca-te! Lasa-i sa te vada descurajata, lasa-i sa te vada asa cum esti. Lasa-i sa inteleaga ca uneori nu mai poti. Dar in acelasi timp explica-le ca esti un ADULT care la randul lui are copii si familie. ce trebuie sa-i explici tu tatalui tau (si trebuie sa-ti repeti si tie asta, fiindca sunt sigura ca ai un sentiment de culpabilitate care te apasa) e ca ce a facut el cu viata lui (inclusiv sacrificiile pentru tine), a fost alegerea lui! Nu tu i-ai cerut sa se sacrifice, sa se imbolnaveasca, etc. Nu e corect sa fii tu invinovatita pentru asta!
Da si eu stau cu parintii. A fost alegerea mea pe care mi-o asum. Si stiu ce probleme apar.
Intrebare. Ce spun parintii tai de faptul ca socrul tau sta cu copiii?
www.dropshots.com/dochia" target="_blank">poze1
poze2



mgabi spune:
Intrebare. Ce spun parintii tai de faptul ca socrul tau sta cu copiii?
Scuze.
Draga Bee, nu le convine deloc acum ca tatal meu este pensionar. Tot timpul exista discutii cand copii sunt in vacanta si vreau sa-i duc la soacra (este din Pitesti). Nu le convine, copii trebuie sa stea cu parintii. (Eu cand eram copil ma imbarcau toate vacantele la bunici). Cand aveam un singur copil pana la varsta de 6 ani nu m-au lasat sa-l duc deloc la socrii ca nu este bine ca, copilul sa plece de langa mama. Plangeam si ma certam cu sotul si cu soacra, pentru ca ea banuia cauza de ce nu vreau sa-l las (era primul nepot si le placea si lor sa stea pe la ei).
Copiilor mei nu le place sa stea cu tatal meu, care acasa fiind mai sunt situatii in care pe parcursul zilei poate pleca de acasa. In aceste situatii ori ii cara pe copii cu masina dupa el, ori ne suna pe noi sa venim acsa ca el are o problema de rezolvat. De exemplu daca copilul cel mic se intampla sa nu mearga la gradi si sa stea cu tata acasa, ma suna din ora in ora la servici. Lui tata ii este mai usor asa. Si atunci mai bine prefer sa stea socrul meu , copii sunt obisnuiti cu el, el nu pleaca de acasa si suntem si noi linistiti la servici. Cu el stiu ca sunt copii in siguranta. Cand sunt cu ai mei copii sunt intr-o continua cearta , stresati, iar cand ajungem acsa pentru ei atributiile de bunici s-au incheiat si intra la odihna (deoarec sunt bolnavi). Si mai mult mama este tare bolnaviciosa si o gasec "epuizata" ceea ce ea nu ezita sa-mi reproseze frecvent ca nu stiu eu "cat sunt de bolnava ca de abia ma duc la servici" si ca din cauza mea nu este si ea acum pensionara", deoare eu m-am nascut prematur si a trebuit ca ea sa stea cu mine acasa pana am implinit eu trei ani si apoi s-a angajat (dar de fapt nu au lasat-o parintii sa lucreze). Cu toate ca si eu am stat acasa 4 ani sa-mi cresc cei doi copii si sunt tare fericita pentru cele doua floricele ale mele .
Ai putea sa-i reprosezi asa ceva copilului tau?
Of! Am atatea pe suflet si nu am puterea sa le spun, dar mi se face cand vad ca atunci cand se mai indreapta lucrurile, incep de fapt altele.
Nici nu ne revenim bine dupa un astfel de evniment si ni se toarna altul.
Cum as putea acum sa ma duc sa stau cu chirie si sa platesc si rata la banca pentru o casa pentru care ne-am sacrificat 5 ani din viata. Am muncit enorm de mult, fara concedii, sacrificii enorme si acum sa las totul si sa plec sa stau cu chirie.
Mami de Mihai Alexandru (18.10.1999) si
Bianca Ioana (29.09.2004)


blackgirl0 spune:
Poate ce spun eu acum este o prostie, dar vindeti casa! Iti iei banii tai investiti (aia 25%) si cu ce mai puneti langa va luati ceva al vostru, ai tai s-or descurca si intr-o casa fara etaj, eventual 2 camere si-o bucatarie (daca nu vor apartament). Socrul poate sta in continuare la voi daca va este de ajutor. Si gata! Sa vezi ce usor se rezolva problemele cand numai stati nas in nas cu parintii!


blackgirl0 spune:
Gabi, corecteaza-ma, insa nu tot tu deschideai acum ceva timp subiect ca urma sa va construiti casa impreuna cu ai tai? Mi se pare extrem de cunoscut subiectul si din cate retin ai primit o gramada de sfaturi impotriva acestui lucru.
Si eu as pune in balanta: 5 ani pierduti contra o viata pierduta (a ta, a sotului, a copiilor care cresc intr-o atmosfera de kko), niste bani pierduti pana acum contra a ceva ce puteti realiza doar voi de-acum incolo. Tu stii ce conteaza mai mult: lucrurile materiale sau linistea si armonia din familia ta!


bird70 spune:
Da-mi voie sa-ti spun ce cred eu despre toata situatia. Am sa-ti spun sincer si sper sa nu te superi pentru ca asta nu este intentia mea. Parintii tai, in special tatal tau sunt foarte dominanti si au controlat fiecare aspect al vietii tale si inca mai fac asta. Mi se pare de neconceput sa iti interzica parintii sa-ti duci copiii la socri. Pe de alta parte din cauza ca ai crescut intr-un astfel de mediu in care nu ai fost incurajata sa gandesti singura, sa fi independenta si sa ai intiative proprii, ai ajuns sa faci probabil cea mai mare greseala a vietii tale, sa iti investesti banii intr-o locuinta comuna cu parintii tai. Nu stiu care este pozitia sotului tau in toata povestea asta. Parintii tai clar incearca sa-l tina sub papuc si sa-i inchida gura acuzandu-l ca e sarac. Totusi nici el nu pare foarte puternic si independent. Sotul meu ar fi preferat sa manance paine cu apa decat sa suporte asa ceva. Sunt foarte curioasa daca legal tu si sotul tau detineti 25% din casa sau daca casa e pe numele parintilor tai in totalitate si voi munciti pe rupte sa mentineti un mediu toxic pentru voi si copiii vostri. Spui ca ai investit 5 ani in casa asta. 5 ani e nimic fata de restul vietii. Ia-o ca pe o invatatura de minte si mergi mai departe. Daca poti sa recuperezi parte din bani foarte bine daca nu, asta este. Eu nu mi-as ruina viata pentru niste bani. Parintii tai nu te-au respectat niciodata si nu vor incepe sa o faca acum. Eu cred ca daca amandoi lucrati si aveti niste salarii decente va puteti muta in chirie. Daca ai datorii de platit la casa atunci vezi cum puteti vinde casa, plati datoriile si sunteti liberi. Nu te lasa zdrobita de parintii tai, ai copii si responsabilitatea ta principala sunt copiii si bunastarea lor.
Sper sa nu te superi dar asta e parerea mea. Sper sa te ajute.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation


coraly spune:
Bird, foarte bine spus!
Coraly, Sergiu (3 ian 2005) si Dominic (11 mai 2009)
www.flickr.com/photos/13756075@N03" target="_blank">poze
Alaptatul - Help Line
