Citim impreuna - Scrisori din New Orleans
Raspunsuri - Pagina 2
monixy spune:
Ce liniste pe aici....
Ia sa sparg eu gheata... 
Am recitit pe sarite "Scrisorile..." si cred ca are dreptate autorul pe coperta 4 unde zicea ca e un poet ce scrie proza baletului zilnic al drei Straniu cu dl Banal.
Titlul e oarecum inselator , in sensul ca nu e o descriere a New Orleans-ului neaparat (desi are si sevente specifice) , ci mai degraba priveste America (oameni si stil de viata) si restul lumii din perspectiva sensibil-ironica artistic a unui new-orleansian naturalizat din dragoste in acest oras.
Subiectele variaza de la politica la tehnologie , de la arta la divertisment , iar unele important autobiografice .
Stilul e prietenos , colocvial , concis , dar punctat perfect de metoferele cele mai expresive .
Tabletele mele preferate sunt :
-"Soarecele cu urechi fosforescente" : posibilitatea modificarii structurale bazale a corpului uman , salt suprarealist (vedete hollywoodiene dotate natural cu blana , locuind in Alaska)
- "Memoria suplimentara" : oameni fara memorie personala , doar electronica , bransati la "Computerul Central aflat undeva in Uitare , SUA"
-"Poveste de adormit copiii , de la AOL" : computerul pe post de parinte si formator de opinii
-"Scurta lectie de istorie pentru ai mei " : varianta caricaturala a istoriei Texasului
-"New York , New York " : de la hotii individuali la hotii &Co (la nivel de companii economice serioase)
-"Deficit de vise" : epuizare nervoasa si somn artificial , road to hell
-"Cum sa-ti gasesti o pestera pe masura " : intre afacere , turn de fildes si muzeu al culturii si civilizatiei .
Si tot in categoria Publicistica am mai citit si mi-au placut :
-"Cronica ideilor tulburatoare "-Matei Visniec , asemanatoare ca tematica si format cu Scrisorile din New Orleans , doar numele orasului ar putea fi Paris (niste titluri : "Barbati in fuste " , "Divort cu dar" , "Impozitul pe ipocrizie " , Excesul de premii literare " , "Un tramvai numit Popescu" )
-"Noile mitologii" -coordonator Jerome Garcin ,un fel de Mitologiile lui Roland Barthes dupa 50 de ani , un bazar al "obiectelor si obiceiurilor" de consum specifice contemporaneitatii (Speed-dating , GPS , Telefonul mobil , Botox , Blog , SMS , Google , Caruciorul supradimensionat , Coaching)
-"Povestiri la cafeaua de dimineata " si "Alte povestiri la cafeaua de dimineata " -Tudor Octavian , lume si fapte marunte , instantaneee ale particularului romanesc cu productie in serie
-"Dincolo de bine , dincoace de rau "-Aurora Liiceanu si Alice Nastase , perspective alternative de dus rece psihologic si valuri fierbinti emotionale , asupra iubirii .
Gata ! Am desertat sacul cu impresii ! E randul vostru !
Paste fericit si numai bine tuturor !
http://bazar-livresc.blogspot.com
beren spune:
Scriu numai pentru ca sunt foarte curios sa aflu la ce concluzii a dus lectura unui autor roman... in traducere . Singura mea experienta similara a fost sa citesc Romanul adolescentului miop al lui Eliade in franceza pentru prima data. In cazul de fata e diferit, Codrescu a scris originalul in engleza.
Sau mai precis, in americana. Si trebuie sa spun ca a scris perfect, in stilul ales. Nu doar limba in sine, dar si subtextul, infuzia culturala a momentului... un maestru.
Desi sper ca traducerea in romana e buna si contine explicatii pentru cadrul mai larg al cartii, adaug si eu niste detalii care poate vor fi utile, in nici o ordine speciala.
- Jim Beam e una din marcile "mari" de whiskey american, alaturi de Jack Daniel's si Knob Creek. In opinia mea neavizata, sunt egal de oribile . Dar America lui Bible belt (paralela lui Georgia-Alabama-etc-ocean) si Louisiana-Mississippi sunt atat de diferite de restul in ce priveste booze... In Bible belt, cetateni onorabili, capi de familie venerabili, merg noaptea pe intuneric in padure si fac moonshine (whiskey distilat ilegal contra monopolului de stat) si apoi povestesc duminica la biserica amicilor cum era sa-i prinda politistul. Asta e de neconceput in nord sau in vest.
- Pe 22 decembrie 1984, Bernhard Goetz a luat metroul expres Seventh Avenue 2, pipaindu-si revolverul Smith & Wesson calibru 0.38 de la piept. Datorita crizei bugetare care dura de aproape 10 ani, New York redusese drastic numarul de politisti, iar in zone precum East Side, Bronx, Queens, vandalizarile si jafurile devenisera frecvente. Metroul 2 e in Manhattan, dar patru tineri din Bronx s-au suit in el si l-au acostat pe Goetz cerandu-i banii. Aplicand planul facut de mult, Goetz a scos revolverul si l-a golit in cei patru, unul ramanand infirm pe viata.
Dupa multe procese, Goetz a fost achitat de un juriu din Mahattan, in procesul penal. A pierdut unul civil si a cerut protectie de faliment, iar povestea a tinut ani buni de zile. Tot asa, Bernhard Goetz a devenit sinonim cu dilema: are cetateanul obisnuit voie sa devina un justitiar, in lipsa politiei? E normal sa avem revolvere in metrou?
Contrastul cu sudul este incredibil. Prietenul meu din Alabama (familie onorabila, parol) imi spunea ca la 11 ani un unchi l-a dus la "impuscat beer cans" in spatele casei. Si ca everybody has a gun. Eu ii spun: ei, si octogenarii? La care el: "bunica mea are o carabina. Si stie s-o foloseasca!". Vorbim aici de stalpii societatii, la creme de la creme.
- Pentru restul Americii, Mardi Gras si "party like an animal" e marginit la filme de Hollywood sau in spatele usilor inchise ale sororitatilor si fraternitatilor de colegiu. Dar si acolo, doar sordidul se distileaza: tineri de 18 ani care au crescut scrobiti si periati pana la colegiu, "experimenteaza" inghitind bere cu furtunul pana la colaps - un fel de ritual de initiere la fel de prostesc pe cat e de periculos.
Insa in New Orleans e Rio in miniatura. Iar diferenta e colosala cand citesti regulamentul de conducere din orice stat: daca exista alcool intr-o masina, nu poate fi pe locurile din fata (chiar sigilat). Daca e in "open container" (dopul scos), nu poate fi nicaieri in zona pasagerilor. Incalcarea articolului duce la arest pe loc, cu catuse la mana.
In the Big Easy, America isi manifesta toate defularile astea.
- Similar, la o petrecere tipica (de tineri) din nord, est, vest, exista de obicei o colectie de guys si gals care stau in picioare cu o sticla de bere practic fara alcool si sigur fara gust in mana, mormaind conversatie fara sa bataie macar un genunchi la muzica stridenta din difuzoare. Louisiana danseaza; in fiecare seara, la cluburi muzicale, cu o pasiune atat de non-American incat inceteaza sa fie straniu.
- Despre mancarea din US, vizitatorii europeni spun deobicei: "e doar prajeala in multa sare si zahar". O uniformitate de lipsa de gust, interes si varietate domina in general "America culinara". Exceptiile costa scump: poti manca de 3 stele Michelin in NY, Chicago s.a.m.d. dar cotarea Michelin e... proportionala cu pretul. In rest, lumea inghite paine cu gust de carton si hot dogs facuti din-nu-vrei-sa-stii-din-ce, cu mult ketchup si mustar. Ori carrot cake. Brrrr.
In schimb, in LA, in Cajun country, orice birt, orice bar rau mirositor are seafood de vis. In orasele obscure gasesti restaurante mici cu sushi ca in Japonia. Iar oamenii isi povestesc ziua trecuta prin "I had breakfast with ... then lunch with ..., at ...," chiar daca nu fac altceva in rest. Decat sa impuste beer cans.
Hat off lui Codrescu, cartea e ca o comedie muta de Chaplin: totul intr-un varf de creion (sau de nas).
beshter spune:
Mai, terminai si io carticica. Traducerea romaneasca e foarte buna - mi-am reciclat o gramada de vocabular pasiv cu aceasta ocazie:)
Ce sa mai incoace si-ncolo, mi-a placut! Sunt multe pastile care mi-au picat bine de tot: aia cu vedere dintr-un scaun de copil, 'Zorii lui euro', toata vrajba proza-poezie, aia cu Esop (Fabule parca-i zice), aia cu gara din Sibiu, aia cu fascistii si charisma lor, aia cu votatul pe procente, aia cu fata al carei ambit e sa nu aiba frigider si sa nu gateasca niciodata (cred ca-i vorba despre mine dar sa nu mai spuneti si altora) si multe multe.
iarina spune:
Mihaelka cum se numeste cea cu fata care viseaza sa nu gateasca, as vrea s-o recitesc si eu (o gasesc precis in dilema) nu de alta, da deep down, in cele mai ascunse si "mai abisale" coltisoare ale sufletului meu...si io visez la asta
beshter spune:
iarina, se numeste Potol
Llaura spune:
M-am tot tinut sa scriu un mesaj aici, da' ce sa-i faci, casa grea 
asa ca o sa-l scriu in reprize.
Mi-au placut la nebunie umorul si anectodica din carticica asta.
Cum isi ia el carnet de conducere si primeste cadou un tricou cu "nun molester", sa-l poarte cand l-o opri politia, ca doar e-un oras majoritar catolic, nu? si cum isi alege scoala de soferi, doua in pagini aurii au numele scris corect..."diving cars all makes and models"
Ori "going to the Marxist-Leninist bar / in your big Cadillac car".
Revin.