Parintii laudarosi ...

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns iudita16 spune:

cred ca parintii trebuie sa-si laude copii;
daca nu o fac ei atunci cine ;
spre exemplu cand eram mica parintii ma criticau intodeauna, mai ales in public, am suferit f mult pe tema asta si daca parintii mei sperau ca o sa ma abitonez si sa reactionez pozitiv la criticile lor se incelau groaznic, rezultatul era taman opus; de aceea eu imi laud copii de cate ori am ocazia; sunt ai mei si sunt perfecti asa cum sunt

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alerazvan spune:

eu cred ca e bine sa iti lauzi copilul.eu descriu lauda despre propiul copil ca o mandrie ce vine din partea unui parinte cand isi vede copilul ca devine o persoana intelingenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alerazvan spune:

lauda-MANDRIE,prin asta pot defini parintele care isi lauda pruncul.poate or mai fi si parinti ce exagereaza dar nu cred ca o fac din rautate sau din invidie,e doar instictul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IOANA_MIRUNA spune:

Eu cred ca e bine ca copilul sa fie apreciat, laudat, felicitat... dar cu masura.
Daca am vrut sa obtin mai mult de la Alexia am laudat-o (meritat sau mai putin meritat) cand stiam ca este in preajma si aude, prefacandu-ma ca nu stiu ca este acolo.Reactia ei a fost intotdeauna asa cum ma asteptam: dorea sa faca lucrurile si mai bine.La Antonia inca nu a functionat, e prea mica probabil.
Nu imi place sa le laud in public, evit chiar, dar cateodata o fac pentru ca rezultatele sunt ok.
Am intalnit si eu cazuri in care copii erau ridicati in slavi... Daca la inceput nu ma deranjau acum ma scot din sarite.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anka74 spune:

Citat:
citat din mesajul lui iudita16

cred ca parintii trebuie sa-si laude copii;
daca nu o fac ei atunci cine ;
spre exemplu cand eram mica parintii ma criticau intodeauna, mai ales in public, am suferit f mult pe tema asta si daca parintii mei sperau ca o sa ma abitonez si sa reactionez pozitiv la criticile lor se incelau groaznic, rezultatul era taman opus; de aceea eu imi laud copii de cate ori am ocazia; sunt ai mei si sunt perfecti asa cum sunt


Din pacate asta a fost si situatia mea...ai mei au fost adeptii teoriei "pe copil sa-l pupi in somn" ca si-a nasul la purtare. Cat m-ar fi incurajat laudele lor, cata nevoie as fi avut de o vorba buna uneori...Eu am o cu totul alta relatie cu copilul meu. Sper sa imi iasa mai bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erikabap spune:

Eu am o prietena care are o fetitza cu o luna mai mica decat a mea,o creste singura.L-a inceput am luat-o ca si cum imi impartaseste pt ca nu are cui altcineva,dar deja devenise insuportabil,..nu merge?a mea merge de la 9 luni,ea mai mananca n biberon de lapte dupa masa,zice pa,a ta nu zice?tot timpul vb despre ea,eu nu ii spun NIMIC despre fetita mea,pana intr-o zi cand nu am mai putut si in siru ei de laude i-am zis....emma a zis o poezie astazi...si ea...DA???!!....:))) eu am zambit ironic si ea s-a prins intr-un final ca e timpul sa o lase mai moale,nu prea am vrut sa ii pun direct pt ca nu am vrut sa o ranesc,si asa a inteles mesaju'.:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ANISO spune:

Nu ca ma laud ....dar al meu stie alfabetul de la 3ani ,tarile lumii cu capitale lor de la 4ani,zilele saptamani,lunile anului,acum la 5 ani scrie propozitii din 3-4 cuvinte,recunosc e si meritul meu,am lucrat in fiecare zi cam 1 ora impartita in 2 reprize.Plus, ca tot timpul vorbim despre ceva.Ce nu e meritul meu...calculeaza.Am fost socata.I-am zis zilele trecute ca 10 zile nu mergem cu bicicleta,azi mi-a spus ca 3 zile s-au dus si au mai ramas 7...Ce rau imi pare ca nu am avut cui sa ma laud...Cat am fost gravida mi-am dorit sa fie foarte destept..nu stiu daca asta a contat.E asa usor sa ii determini sa faca cu placere ceva,laudandu-l.Eu ma laud cu desenele lui,cu caietele,cu tot felul de fleacuri,binenteles la mama,sot,sora,apropiati in special ,pentru a ne bucura impreuna de realizarile lui.Nu cred ca e ceva rau,din contra,e motivant,mai ales pt. unii parinti dezinteresati de educatia copiilor lor.Pe mine m-a ajutat...de ziua lui a venit cumnata cu fetita ei mai mare cu 3 luni ca Bodo si a luat o carte de poezii si a pus-o sa citeasca....am ramas...cand a invatat? acum cateva luni nu stia nici literele.M-am bucurat pt. ea, in sfarsit din invidie ca al meu stia atatea incepuse sa se ocupe de ea.Si citea cursiv...Recunosc,nu lucrasem cu al meu la citit.M-am axat in special in dezvoltarea memoriei.Eu ii laud rezonabil in 2 fraze, sa zic.Sunt convinsa ca e esential pt. ei sa fie apreciati si asta mi se pare cea mai buna si la indemana forma.Dovada Premiile Oscar,si nu numai....se dau cu tam-tam.Daca si oamenilor mari le place..lauda,da pai lor.Si apoi sunt de parere ca daca parintii mei(oameni MINUNATI)m-ar fi laudat din cand in cand ,macar ,nu as mai fi fost atat de complexata ,timida,incapabila sa i-au decizii importante,si multe altele...Asa ca ...nu ca ma laud..dar copilul meu e CEL MAI DESTEPT.Sic,sic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ANISO spune:

Daca ma invata cineva cum sa fac,ca nu stiu,va pot pune filmulet cu el, sa va dovedesc ca e adevarat ,chiar stie tot ce am zis.Ce e inbucurator : ca nu e singurul,sunt multi copii ai caror parinti le valorifica si dezvolta inteligenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cersenin spune:

Cea mai frumoasa lauda a unui parinte ,cred ca e : copilul meu e fericit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dennissa spune:

Citat:
citat din mesajul lui cersenin

Cea mai frumoasa lauda a unui parinte ,cred ca e : copilul meu e fericit.


foarte frumos!

Problema sunt parintii care isi lauda copiii fara nici un motiv, doar ca sa il faca pe celalalt parinte sa se simta inferior lui, sa il faca sa simta ca a lui copil este mai "innapoiat" decat celalalt, sa nu ma intelegeti gresit. Va dau un exemplu:
Eu am un baietel de 1 an si 9 luni si are un verisor de 1 an si 5 luni. Bunica amandurora il lauda mereu pe cel mic ca si cum ar unicul copil care stie sa spuna PA, sau care stie sa "dea noroc" etc.
Ideea este ca eu nu-mi laud copilul la toata lumea, prefer sa-l fac pe el sa se simta puternic, cel mai important cand suntem in familie, adica eu-tati si el
Dar cand mai spun la soacra ca ce a facut juniorul azi, de exemplu a recunoscut masina lu' tati in parcare imediat vine cu replica: "pai si celalalt recunoaste masinile toate dupa sigla, culoare" etc. chiar daca nu este adevarat, doar ca sa fie mai presus ca al meu!
Nu ma supar, dar uneori mi se pare putin deplasat si chiar amuzant!

Mergi la inceput