Pentru diaspora (no offense or pun intended)
Raspunsuri - Pagina 3
Reliana spune:
Fetelor, dragelor, nu stiu ce sa spun, ma uimesc experientele voastre, si cred ca voi face si eu stānga-mprejur cānd voi mai auzi vb romāneste, desi pāna acum, multam` la Dumnezeu, am dat numai de romāni "normali".(dar mai am timp destul
) Eu sunt f prietenoasa din fire, desi nu sunt īntotdeauna cea care incepe o prietenie, si cāteodata chiar īmi trebuie timp pentru a putea fi "prietena" cu cineva, desi cunostiinte am si eu cu duiumul. Este totusi ciudat si foarte trist faptul ca suntem aceeasi natie, acelasi popor si īn loc sa ne ajutam ne dam īn cap unii altora, iar tipa respectiva, "patroana" si-a calcat omenia cu cei 20 de centi, dar eu i-as fi spus-o īn locul tau, draga Angela.
Pacat, pacat, pacat...
Lidia spune:
Angela, care-i magazinul acela de care vorbesti tu? Eu merg la ABC (Pharmacy cu Sheppard) de 3 ani de zile si sunt mutumita. Pe patroana o cheama Sveta si e o doamna. Bine, am avut si eu 2 sau 3 ocazii cand am zis ca nu mai calc pe acolo, dar asta a fost din cauza unei singure vanzatoare care era de o nesimtire monumentala. Acum nu mai lucreaza acolo.
In ceea ce priveste relatiile cu romanii, cred ca Sofie a facut cea mai buna departajare. Si de fapt aceasta impartire pe categorii nu se aplica doar celor plecati din Ro, ci si celor din Ro. Mai era o vorba: oameni buni, oameni rai si soferi. Eu vreau sa cred ca fac parte din categoria romanilor normali si cu suflet. Am fost ajtata cand am venit aici ( ca mi s-a scos pe nas si mi se scoate pe nas si acum chestia asta.... e partea a doua) si am ajutat si eu la randul meu pe altii (chiar si cu bani.) Ce m-a facut sa pun intrebarea asta este intamplarea urmatoare: acum 1 luna m-am dus sa-l inscriu pe fiu-meu la scoala romaneasca. Ajunsa acolo constat ca nu am nimic cu care sa pot sa scriu (nici macar un lip-liner ). Si ma indrept spre un grup de romani, salut frumos (cu "buna ziua" nu cu "Hi) si intreb: ar putea sa-mi impurmute cineva un pix?". O tipa zice catre barbatu-sau: "Da-i tu un pix de acolo" aratand spre o borseta. La care el raspunde:"Da' ce draga, esti asa de bogata?" Si ia borseta de pa masa pe care se afla si o pune sub brat, de parca as fi vrut sa i-o fur. Ma, si nici n-am fata de hoata si nici imbracata ca o vagaboanda nu umblu. Am ramas fara replica. Pana la urma s-a gasit cineva sa-mi imprumute un pix. Daca imi reveneam mai repede cred ca il si injuram pe tip, asa, curat, pe romaneste.
A doua chestie care m-a calcat pe nervi (de fapt prima in ordine cronologica) sunt prieteni din interes. O asa zisa prietena de-a mea, cu un baietel de 3 ani ceva de groaza (rasfatat si plangacios si smecher..... bine asta-i alta poveste), cat a avut nevoie de mine (i.e.: carat la cumparaturi in fiecare sambata, tinut copilul seara cand avea ea de mers la meditatii, asta se intampla de 3 ori pe saptamana de la 6 la 9, imprumutat bani sa-si cumpere televizor si altele)de cand a venit soacra-sa si si-a luat si masina n-a mai dat decat vreo 2 telefoane (in 5 luni de zile) sa ma intrebe "Da' noi cand ne mai vedem?". Tin sa precizez ca stam in acelasi bloc, ea la 3 eu la 8. Asta primavara cand am pierdut sarcina, n-a dat un telefon sa intrebe daca am nevoie de ceva. In vara cand a fost barbatu-meu in spital si pe urma a stat cu operatia deschisa 1 luna, n-au intrebat: ma, da Ionut cum se mai simte? dar tu ai nevoie de ceva, ca nu poti sa te duci la cumparaturi cu autobuzul (pentru necanadieni.... aici sunt niste distante naucitoare intre zonele comerciale). Voi ce ziceati de chestia asta? Asa ceva se poate numi prietenie?
Lidia
Este imposibil sa-i multumesti pe toti!
papadie spune:
Lidia stati in acelasi bloc????
vezi cä am zi proverbul ala cu maimutza douä postäri mai sus. Poti sa i-l servesti cānd ti-o veni mai bine. L-am spus si eu cuiva ...cuiva care era chiar sefa mea:-) L-a īnteles, din päcate! Da' stii ce fain m-sm simtit p-ormä?:-))))))))))
päpä
Nu conteazä ce-ai pierdut...Conteaza ce-ai cāstigat!