Pentru diaspora (no offense or pun intended)

Mai fetele care sunteti afara, spuneti-mi si mie cum va simtiti cand auziti (acolo in tara in care sunteti voi) pe cineva vorbind romaneste? Cum reactionati cand aveti de a face cu un "consatean" care este nou venit in tara in care v-ati impamantenit? Ati ajutat vreodata un nou venit? Ati asteptat recunostinta vesnica din partea lor? Ati fost ajtati de romani cand ati ajuns acolo unde sunteti? Cum e comunitatea de romani in tara voastra de rezidenta? In general, care este atitudinea voastra fata de romanii aflati in aceeasi situatie ca si voi: emigranti (sau imigranti, depinde de unde privesti)?

Lidia
Este imposibil sa-i multumesti pe toti!

Ela spune:

Mai Lidia ce fler ai avut cu postul asta! Tocmai ma gandeam ce dor mi-e de prietenii pe care-i aveam in Ro si ca aici...
La inceputurile mele p-aici v-am zis ca sotul meu e venit cu greencard si mai sunt cateva fete in forum in aceeasi situatie. Deci din start s-a "delimitat" comunitatea noastra. Cu bunele si cu relele ei, ca orice comunitate!
Nu o sa vorbesc de meschinarii de genul "cu cat ai luat asta? a, pai am vazut eu mai ieftin!da´lasa, draga, la banii vostrii..." sau alte prostii de genul asta -ca pe mine astea chiar ma distreaza, acasa nu aveam parte de asa oameni si daca nu pui la inima, e chiar amuzant (comedia umana in zilele noastre).
Dar stii ce ma oboseste si ma intristeaza: saracia relatiilor dintre oameni, ne vedem unii cu altii ca nu avem incotro si desi e evident ca nu ne potrivim, tragem mai departe! Au ajuns sa ma exaspereze unele intalniri, timpul pierdut cu asemenea ocazii nu mi-l iert, mai ales ca nu am ajuns inca sa am curajul sa spun: NU! Noi nu mai venim!

Am citit in Dilema un articol al unui tip - Codrut Constantinescu - care nici el nu mai traia in tara si spunea cum inevitabil oamenii pe care-i ai in jurul tau in noua tara se impart in 2 liste : Lista A - unde sunt prieteni "pentru care ti-ai da si un rinichi" si ei ar face la fel pentru tine, si oamenii din Lista B - restul cunoscutilor.
Eu am recunoscut clasificarea, la voi functioneaza??

A, si ca sa-ti raspund pana la urma! Am ajutat vreo cativa greencarderi veniti dupa noi cu informatii care-ti fac viata mai usoara la inceput, cand am aflat ceva nou (ref. asigurari, taxe si impozite) am anuntat si pe cei pe care-i stiam (era fain cand primeam raspunsuri de genul - a, stiam draga!:)).
In rest, de cand s-a dat drumul la vize si au ajuns mai mult tigani p-aici, ma cam feresc sa intru in vorba pe strada cu cineva pt. ca vorbea romana.
Iar atitudinea fata de cei aflati in aceeasi situatie ca si noi : de colegi de suferinta!

Hai ca am scris o groaza, dar chiar mi-e dor de casa si asa cu burta mare tare as bea un must cu pastrama si cu mamaliguta - cu prietenii nostri, dac-as fi acasa!!!

papadie spune:

Dragä Lidia,
eu am locuit o perioadä (märisoarä)în America. Acum vreo 4 ani rar auzeai o vorbä românescä în jur ...însä în ultimii doi ani gäseai români aproape în fiecare magazin în care intrai (locatzie: Coasta de est).La început, când am întâlnit români ne deschideam sufletele, si casa, si masa... Cu timpul am învätat sä nu asteptäm acel traditional 'multumesc' (desi nu e normal). Am mai învätat cä poti întâlni persoane cu care nu esti compatibil sä legi prietenii.Pur si simplu nu te potrivesti (chestie de fire). Niciodata nu am asteptat recunostintzä sau chestii de genul asta...ne-am fi simtit ca niste vechili pe mosie...dar nu de putzine ori s-a întâmplat sä întâlnim o persoanä pe care am ajutat-o si sä nu dea bunä ziua. Chestie de caracter. Acuma dreptu-i cä ne-am învârtit prin medii universitare deci nu puteam decât sä asteptäm la aeroport, sä oferim un pat pentru ceva vreme si mâncare studentilor care veneau pt prima datä în America...plus grämada de sfaturi. Pe noi nu ne-a ajutat nimeni si nu a fost chiar bine, de aia ne ofeream tot timpul sä fim genul ästa de "ghizi". N-a iesit niciodatä nici o prietenie din chestiile astea. Stii cum e te trezesti în America "wow ...sunt buricul pämântului , dupä câteva luni sunt regina furnicilor, sunt de fapt furnica...pe la sfârsitul anului lipseste sarmaua si mämäliga de pe masa...prietenii adevärati sunt acasä. Unde e mamaaaaa?" Ceva vreme am ajutat pe toatä lumea cu exaltare, mai apoi din rutinä. Comunitatea de români era împartitä în bisericutze, functie de afinitäti, snobism,studii etc. Cert este cä de invidiat erau comunitatile de chinezi si de indieni...Ästia aveau grijä sä ne spunä întotdeauna cä noi, românii, nu avem coloanä vertebralä pentru cä nu suntem în stare sä ne ajutäm. Dupä o grämadä de experiente atitudinea noasträ fatzä de românul întâlnit în America este de scepticism.
Ne-am mutat în Germania. Aici chiar cä sunt români grämadä. Am întâlnit o familie care s-a oferit sä ne ajute si am träit o experinetza trista sau comicä ...depinde din ce parte privesti Hai sä vä povestesc sä vä binedispun: Vedem coadä maaare la adidasi de marcä. Vedem indieni care-si umpleau rucsacii si vedem si reclama '100% frei!' Drace or fi gratis???? Mmmmm nike, adidas... La care ei ne spun luatzi ca sunt free am întrebat vânzätorul...Noroc cä am întâlnit pe unul care vb englezä si care ne-a explicat cä sunt reduceri, dar în nici un caz NU adidasi free...Deci era sä furäm adidasi care la reduceri costau 90 de euro!!!! färä reduceri erau 180!!!!!!!! Vä dati seama ce rusine? La o säptämâna de venit în Germania am fi fost tratati ca niste hoti ordinari de botine Ca atare în clipa în care auzim româneste o täiem frumusel în directia opusä. Din acest punct de vedere în America e OK,nimeni, niciodatä nu ti-ar face asa ceva. În Germania, comunitatea de români pt mine înseamnä familia mea si familia Danielei (cu care ne-am întâlnit aici pe site).Si mä simt teribil de bine.
Asa cä, atunci când intâlnim români, plecäm de la premisa "facerea de bine........ de mamä" si sä dea Domnu' sä ne înselam. În rest, suntem niste petrecäreti si niste haiosi ca natzieSi bineînteles cei mai destepti si cei mai frumosi! (si nu mä însel prea tare când spun asta).
Toate cele bune,
o.

iris spune:

noi sintem in germania de aproape un an, am intlnit pina acum colegii sotului cu familiile si alte trei romince in orasul in care locuim; n-am reusit sa ne lipim de nici unii in mod special, dar eu stiu ca nici in romania n-am fi fost cine stie ce sociabli; trebuie sa recunosc ca si in romania nu sint eu prea lipicioasa si in afara citorva priteeni din tinerete in rest doar cunostinte puteam sa le numesc; si asta e valabil poate pt toti; nu cred ca recunostinta aratata de romani afara e alta decit in tara, sintem la fel de amestecati ca si caractere, poate cei de afara au mai multe planuri , sint mai tenaci si isi urmaresc mai puiternic telurile, materiale sau nu; nu am gust amar legat de cele trei romince pe care le-am cunoscut; una dintre ele a aflat intimplator de noi de la gradinita unde o inscrisesem pe si m-a cautat ea, e draguta dar nu ne potrivim cine stie ce; apoi cu sora ei fac aerobic unde am cunoscut o a 3a romanca; ne mai ducem la o bere, vorbim de copii si altele dar nu pot folosi cuvintul prieten despre relatiile noastre daca ma gindesc la prietenii din ro; si cred ca e firesc; dar s-au aratat toate dispuse sa ma ajute in mai multe feluri si asta e fain; cind am plecat in vacanta si am lasat copiii cu socrii acasa toate s-au oferit sa fie sunate zi sau noapte in caz de urgneta si au dat telefoane sa intrebe ce mai fac copiii; deci eu sint din categoria ajutatilor...cind am venitin germanai am fost sunati de un domn , romin, mai in virsta care aflase de familia noastra tot de la gradi, ne-a lasta nr de telefon sa il cautam daca avem nevoie de ceva; n-am avut nevoie dar cred ca ne-ar fi ajutat ...cam asta e ; in plus stiti ca exista un site www.romanians-de.org?

papadie spune:

iris exista mai multe site-uri de genul ästa.
sincerä sä fiu dacä le pui pe toate la un loc poate ar iesi ceva.
asa ...luate unul câte unul le lipseste sarea si piperul. sunt prea
rigide pentru gustul meu. dar uneori sunt amuzante, în special când vezi cä vin comenatori de fotbal care cer câte 5 euro la intrare pentru 'prestatie'

ariadne spune:

ela????

Theodora spune:

Si in Grecia sint foarte multi romani. Eu,personal,cunosc destul de putini.Din pacate,ceea ce am observat eu,multi din ei devin foarte RAI,in loc ca viata mult mai buna de aici sa-i schimbe,se intimpla exact invers.Traiul bun l-i se urca la cap si mie asta nu-mi place.Cunosc,bineinteles,si romani de treaba,familii unite,unul din gemeni v-a fi botezat de o romanca,care e de asemenea casatorita aici si cu care ne cunoastem din tara.
Merg pe strada si aud injuraturi in romaneste si mi-e rusine cind,fara sa vreau,intorc capul si ma inteleg ca sint romanca...
Am invatat sa ma retin si sa nu reactionez imediat cind aud romaneste...
Nu vreau sa ma intelege-ti gresit!Dar ma intristeaza lipsa de tandrete si bunatate care caracterizeaza romanul
De ce oare ne schimbam in rau,in loc sa fie invers?

Love you all...
THEODORA,GIANNIS,ALEXANDROS

Veve spune:

As putea spune ca experientza noastra pe continentul mult rivnit (America)n-a fost una dintre cele mai fericite...nici prea nashpa...ceva pe la mijloc...In primul rind nu prea ne-am dorit sa traim aici si-am ramas mai mult fortzatzi de-mprejurari,prieteni...ioc,comunitate...ioc...Inafara de o 3 romani care stau permanent aici si inca 3 studentzi care vin si pleaca,nu vezi picior de roman pe-aici.Mai avem o matusa,nasii lui veve si un var de-al lui Flavius care insa locuiesc la mii de km...deci no chance de intilniri si prietenii.
De ajutat pe cineva?Nu stiu daca se poate spune asa...Am ajutat pe 2 dintre cei 3 studenti sa-si faca contract in tabara unde am venit si noi la inceputuri si pe-o ieseanca de-a noastra pe care-am gasit-o ratacita in subsol la niste mosnegi care-o exploatau la maxim iar am ajutat-o sa locuiasca moca in aceeasi tabara (sa nu mai spun ca dupa ce s-a vazut cu sacii un carutza a uitat ca ne cunoaste). Financiar nu putem ajuta pe nimeni deocamdata din motive de... lipsa; noi inca suntem 3/4 ilegal (adica actele-s terminate,n-a venit inca "cartonul"),munceste numai sotzul,copil mic...deh!nu-i de unde si gata!Dar vrem din tot sufletul sa ajutam pe altii ca noi care vor sa ajunga aici,nu c-ar fi tarimul fericirii absolute ci pt.ca ai o sansa sa traiesti decent si scapi de stres...Te capetzi cu altele:dor de casa,suflet sfarimat, nostalgii...dar sunt mai suportabile decit lipsurile si foamea...zic eu...
Experienta cea mai amara am avut-o prima data la un Paste,cind ne-am dus la o biserica romaneasca din Boston;ne asteptam sa gasim ospitalitatea de acasa si-am gasit in schimb niste romani americanizatzi care nu stiau cum sa-si ingramadeasc mai bine bijuurile pe ei si sa-si etaleze bunastarea,care nu mai stiau un "buna ziua" in romaneste si care te priveau ca pe un intrus si nu ca pe un "frate"cum ne-am fi asteptat... No comment!Asta insa nu a reusit sa-mi altereze mindria de a fi roman si de a fi superior, intelectual si sufleteste mai ales,celor de aici.Noi romanii avem o valoare incontestabila,de care din pacate nu prea ne dam bine seama decit cind traim printre straini...
Cre'ca n-am fost deoc coerenta... deh...e 7 dimineatza... nu ma judecatzi prea aspru...

Irina & Veve cea cumintzica foc!

papadie spune:

VEVE my Gooooooood ce povesti am cu patzaniile de la respectiva biserica :-)
Da-mi emailul sa-ti vând niste ponturi pt cumparaturi ieftine si de calitate din Boston:-)
päpä

tinatache spune:

Lidia draga, esti tare!
Da, e greu, si era cat pe ce sa fac din mana unuia dintr-o masina cu nr de Bucuresti. Nu am venit de mult timp si nu prea am luat leg. cu multe persoane. Abia ne desmeticim si noi. Din fericire noi am mai stat pe aici si intre timp sotul meu a venit de multe ori in delegatie asa ca, slava domnului, de prea mult ajutor nu prea am avut nevoie. Dar atunci cand am intrebat alti "colegi de suferinta" ne-au ajutat cum au putut. conjunctura a facut ca cei care erau mai aproape geografic, adica colegii de servici ai sotului care sunt 100% nemti, majoritatea nu toti, au facut tot posibilul sa ne simtim bine. Surprinzator, cel putin pt noi. Noi veniti, dupa noi adica, nu am cunoscut, dar daca vine cineva in Muenchen (anunt!)sa apeleze fara nici o rezerva la noi! Cat despre bani, mda, no comments, deja s-au spus multe si din pacate, adevarate. dar de ex., nu te intreaba, in schimb, nimeni, cam cum te simti cand stai intr-o casa inchiriata dupa ce toata viata ta ti s-a "cantat" refrenul cu "propria casa si masina la scara". Dar ce sa mai spunem, suntem aici, cu bune si rele si "noi sa fim sanatosi ca belele curg garla".
Sanatate la toata lumea si fiti tari fetelor! pa.pa.

tina

danac spune:

Cum reactionez:sant super incantata si super curioasa -cu ce se ocupa de unde vine,cum o duce-
De ajutat nu stiu daca am ajutat dar am fost ajutata la inceput de o famile de romani,cu informatii ,cu masina.....
Vesnica recunostinta nu astept din partea nimanui,desi n-ar fi rau
Romanii pe care i-am cunoscut eu in cea mai mare parte (cu mici exceptii)m-au dezamagit.Fiecare au calitatile lor dar care calitati nu mi i-au facut prieteni si nici macar nu i-au facut sa mi-i doresc ca prieteni.I-am acceptat asa cum sant pentru ca nu pot aplica criteriul selectiei aici de nici o culoare.Altfel as fi innebunit de singuratate!!!1
In general am ramas cu gandul la prietenii din Romania si cu spernta pe viitor a unor prieteni in germania(probabil tot romani ca altfel cred eu ca cel putin deocamdata nu prea mere)
Ela chiar crezi ca vei putea spune -Noi nu mai venim!-daca nu ai unde
altundeva sa mergi?Ca un sihastru nu poti trai eu cel putin,nu pot.In rest ai mare,mare dreptate...