Stresul nu e boala profesionala?!
Raspunsuri - Pagina 3
inbox spune:
Off topic!
Iar chestia asta cu "super mame" mi se pare cea mai mare tampenie pe care am auzit-o ( si am auzit multe), cum poti sa golesti de continut un cuvant atat de complex si suficient. O mama e toleranta, ingaduitoare, intelegatoare si iubitoare ( si multe alte calitati) in opinia mea, atat cu copii ei cat si cu cei din jur, si mai ales cu celelalte mame pe care le jignesti autoproclamandu-te "super mama". Suna bine titlul pentru reclama la Tide...dar doar atat!
Mami de 
Maria (noiembrie 2006) si din nou cu burtika 
!!
Guestus spune:
Da sint si yo curios in cite CV-uri nu scrie ca "pot sa lucrez in conditii de stres, peste program...etc"
inbox spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Guestus Da sint si yo curios in cite CV-uri nu scrie ca "pot sa lucrez in conditii de stres, peste program...etc" |
Da cate companii isi promoveaza posturile de zici ca e lapte si miere si cand colo " pe dinafara e vopsit gardul si inauntru e leopardul".
Oricum ce-si face omul cu mana lui...teoretic nimeni nu te obliga sa suporti, practic e mai greu.
Mami de
Maria (noiembrie 2006) si din nou cu burtika !!
corap spune:
in al meu nu scrie nimic de stres, presiune si draci/colaci.
am fost la un interviu la o banca si le-am socat pe alea. imi spunea intervievatoarea (fosta viitoare sefa directa) ca ea nu doarme noaptea din cauza problemelor la serviciu (interviul o luase deja pe aratura la acest moment) si am intrebat-o daca ea crede ca duce o viata normala (ma rog, nu chiar cu cuvintele astea).
Surpriza a fost ca, atunci cand ne-am spus "la revedere" pareau invidioase pe mine - si lucrul asta m-a facut sa-mi dau seama ca am o viata. si ar trebui sa apreciez mai mult lucrul asta.
desigur, nicio sansa sa obtin jobul 
noah, ma intorc la treburile mele detestabile dar nepresurizante si nedatatoare de stres (desigur, nu foarte lucrativ, da' suficient)
c & andrei-ardei 
14.11.2005 & cireshik anais 
07.05.07
FEBRUARIE thing-a-day
carina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui aliclara Iulia_B trebuie sa fiu de acord cu tine. In primul rand condoleante familiei! Acum sa va spun ce ma deranjeaza cel mai tare. Aveti un ditamai banner-ul care iti sare in fata, pe care este scris mare "Supermame". Iar mai jos plangeti, cum este si normael, ca o mama a murit din cauza suprasolicitarii. Voi, stimabile mame, care sunteti supermame - jos palaria -, care aveti timp sa fiti si mame si angajate si sotii si bucatarase si top-modele in acelasi timp, voi care ne faceti pe unele dintre noi - si recunosc ca si eu m-am inclus aici o perioada - sa ne simtim niste mame rele, pentru ca noi nu putem face atatea lucruri cate faceti voi. Recunosc si eu ca am suferit, dar mi-a trecut. Sunt o mama buna, chiar daca intr-o seara cand ajung acasa, mancam in familie sandwich-uri calde si bem un pahar de lapte. Sunt o mama buna, chiar daca nu gatesc totul numai organic pentru copilul meu. Si familia mea este de acord cu mine. NU vreau sa fiu o supermama, care sa ajunga sa isi vada copilul din cer si sa vegheze asupra lui - de departe. Sunt o femeie normala.Punct. Fiecare sut....e un pas inainte!!! http://www.flickr.com/photos/aliclara/ |
Offtopic: care e legatura intre stres si gatitul organic? E mai stresant sa faci mancare sanatoasa familiei decat un sandwich? Si apropos de modul de alimentatie este tare bine legat de sanatate si de rezistenta organismului la tot felul de factori nocivi, stress included. Nu tre sa fii supermama sau super sotie sau super om ca sa intelegi ca mancarea sanatoasa si echilibrata este baza unui organism sanatos si mai rezistent.
People are always blaming their circumstances for what they are. I don't believe in circumstances. The people who get on in this world are the people who get up and look for the circumstances they want, and, if they can't find them, make them. ~G.B. Shaw
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Anda si Carina (deja domnisoara)
http://andaoana.wordpress.com/
http://flickr.com/photos/32304863@N04/
mychydutza spune:
ca de obicei romanul se sensibilizeaza numai dupa o tragedie http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/148716/Stresul-la-birou-reglementat-prin-lege.html
opriti planeta....vreau sa cobor!!!! 
aliclara spune:
Carina nu era o legatura intre cele doua. Era mai mult o metafora. La fel de bine poti fii stresata ca nu esti sigura daca a invatat copilul lectia, daca durere de cap a sotului are motive ascunse, daca ai dus exact ce trebuia la tombola de la scoala, daca ce ai facut de mancare e pe placul familiei, daca la serviciu ai terminat sarcinile corect.....
Totul devine la un moment dat un stres.
Mai ales cand totul in jurul tau iti indica faptul ca ar trebui sa fii o Supermama.
Despre stresul la serviciu....eu plang pentru a ma linisti si a-mi continua ziua. Depun Cv-uri de 6 luni si nimeni nu le citeste. Ma rog in fiecare zi sa rezist, dar in acelasi timp, cel putin o data pe saptamana ma hotarasc sa demisionez. Si asta e un mare stres pentru mine crede-ma. Asa ca, ma duc frumos acasa si nu fac(em) nimic. Stam, citim, coloram si mancam ceva de prin frigider.
No stress.
Dar cred ca stresul este vinovat de aparitia multor boli. Stresul te slabeste, fizic si psihic. Si de aici restul....
http://www.flickr.com/photos/aliclara/
mireluta39 spune:
Da,Mihaela,in tarile vestice inca din anii 80 s-au luat masuri,dar la noi abia dupa 20 de ani de firava democratie se gandesc sindicatele sa ia in discutie niste masuri privind stresul ca boala profesionala.Dar de la niste discutii pana la fapte concrete,in tara asta,cred ca va mai trebui sa moara cineva,ca sa se faca in final ceva.
www.blogulluiaurel45.blogspot.com
felicia74 spune:
ce masuri s-au luat in vest?
carolinah spune:
Mie mi-a spus cineva ceva ce m-a ajutat fantastic: nu exista nimic care te streseaza, stresul tau e exact acela pe care il accepti!
Asta (printre altele) m-a ajutat sa inteleg ca jobul pe care il aveam in momentul respectiv (super challenging, cu mari sanse de promovare etc etc, dar cu presiuni inimaginabile) imi cauza mai mult stres decat puteam eu sa resping. Stateam duminica dupa-amiaza pe canapea si ascultam opera in timp ce copiii dormeau si plangeam de stres ca luni o iau de la capat! Si de ce stateam angajata? Pai ca acceptam acest stres. Si ce relaxata am fost cand mi-am dat demisia... fara nicio oferta in buzunar (doar discutii care s-au finalizat ulterior, spre norocul meu) si fara niciun stres ca nu-mi voi putea plati creditul, ca ala era un stres pe care nu-l acceptam!
Regula cred ca ar trebui sa fie ca atunci cand stresul te copleseste si nu mai poti sa-l respingi, sa faci tot posibilul sa curmi cauza! E greu si, ca orice, este chestiune de alegere in viata. Eu nu cred in vorba "nu ai de ales, stai si inghiti". Intotdeauna ai de ales, trebuie sa ai taria sa o faci! Suna crud, stiu, dar salveaza vieti! Ale noastre si ale celor din jur.