Stresul nu e boala profesionala?!

blackpanterro spune:

Sau si mai rau, in America pot ajunge atat de dedicati ca daca nu obtin ce vor isi impusca colegii :(

http://www.breitbart.tv/alabama-college-teacher-kills-three-co-workers/



Adriana 15w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

a_alinta spune:

absolut nimeni nu a comentat despre carmen in acest subiect, denizel.
realitatea e ca incepem sa ne punem intrebari daca e ok ce se intampla cu noi , cu serviciul nostru, cum ne simtim, daca suntem capabile sa mergem intr-un stress continuu si sa asteptam sa suflam in tortul de la 90 . dar poate ca viata noastra se termina mai repede decat ne-am gandit noi.
poate ca firul vietii noastre e mai scurt decat credem noi ...

conchita spune:

nu stiu cum mai e in romania, stiu ca pe vremea mea nu plecam cate 3 zile de la serviciu cand erau "crize". si crize erau cam des in romania. nu exista pauza de masa, mancam o data pe zi, dormeam cateva ore pe zi, seful putea sa tipe la tine oricand si oricat de tare, exista hartuire sexuala la greu, limbaj vulgar si obscen nu mai vorbesc, delegarea responsabilitatilor insemna, de fapt, aruncatul poverilor pe umerii aluia care nu indraznea sa vocifereze, turnatorii si sapaturi la sefi, promovare pe mite si alte cai necuviincioase, incompetenta cat cuprinde. astea toate, intr-un trust de presa, recte o televiziune nationala.

aici, stressul inclus la pachet la fiecare job avut, dar din alte motive. cele care tin strict de conditiile de munca au fost satisfacute, mai putin la un studio de productie tv unde am fost contractor, deci cu programul meu. altfel, la fiecare 2 ore de munca, pauza de 15 minute obligatorie. la un job de-acum doi ani aveau un sistem de monitorizare al calculatorului si daca functiona dupa alea doua ore, in doua minute era cineva in spatele tau sa te bata pe umeri, hei, gata, du-te si mananca un mar, plimba-te pe-afara, etc. pauza de masa de juma de ora sau o ora, neplatita. ore suplimentare platite 1 1/2. orele lucrate dupa ora 2 dupa amiaza se plateau diferit de orele lucrate inainte de 2. sarbatorile legale erau platite dublu. cand nu aveau voluntari pentru ore suplimentare, plateau de 4 ori mai mult pe ora. da, cum zice buflea, tot sa faci ore suplimentare, dar stressul era legat strict de jobul in sine, de natura lui, nu de conditiile de munca: sefii absolut impecabili, relatiile cu colegii la fel. orice conflict la locul de munca putea fi raportat anonim la un hot line, cineva investiga, erai protejat. la fel pentru orice incalcare a drepturilor tale de salariat.

aproape la orice companie am lucrat...ok, nu aveau spa, dar aveau gym, sala de odihna, sala de mese, televizoare, ziare, reviste, sala de lectura cu carti donate de angajati, toate aveau acvariu (cica e destressant) si toate gadgeturile adiacente - frigider, microwave, unele si masina de popcorn (pe asta o uram de-a dreptul).

pe langa vacante si zile libere legale, am avut asa: zile personale (pentru destressare, adica zile pe care angajatul le poate solicita cand doreste el, fara motiv medical, doar ca nu are chef de munca in ziua respectiva), zile medicale, zile la schimb (daca ai chef sa stai acasa si ti-ai consumat toate liberele, sau ai o urgenta, postezi anunt la afisier cine vrea sa lucreze in locul tau; ori schimbi o zi cu el, ori o cedezi, iar el e platit suplimentar), zilele familiei, zilele companiei (juma de zi lucrata, urmata de party dedicata colegilor sau familiei angajatilor). dupa ce am nascut, am aflat ca avem si camera de pompat lapte - cu pat, fotoliu, televizor, dulap plin cu tot felul de chestii, inclusiv snacks, telefon, cd player...si nu mai tin minte. pentru ca nu imi ajungeau pauzele pentru pompat, am cerut prelungirea lor cu inca 15 minute neplatite, dar mi s-au oferit platite. asa ca, se poate si mai bine, iar binele asta sa vina din partea angajatorului. pentru ca nu cred in argumentul lui buflea ca angajatorul vrea maximum si angajatul trebuie sa-l ofere, ca doar e platit. si angajatorul trebuie sa dea maximum, nu doar la capitolul bani.

toate diferentele astea au facut si o diferenta majora intre abilitatea mea ca angajat sa fac fata stressului - o problema reala, nu e problema strict individuala, tine de datoria angajatului sa creeze conditii decente de munca in asa fel incat sa ramai productiv, dar si fericit. pentru ca studiile arata ca angajatii care percep un interes real fata de ei, ca persoane, din partea angajatului, au cele mai mici riscuri de a demisiona si cele mai mari sanse, statistic, sa dea tot ce au mai bun in materie de competenta profesionala. pe angajator il costa mult mai mult sa piarda un angajat, sa cheltuie iar cu interviuri, comisioane la firme de intermediere, training, inerentele scaderi de productivitate tipice unui nou angajat, etc etc. deci e vorba despre un interes reciproc angajat-angajator, nu e doar treaba exclusiva a angajatului "sa se protejeze", "sa-si ia libere", "sa-si dea demisia". se poate si altfel. din pacate, vad ca doar tragediile trag un semnal de alarma asupra unei probleme cat se poate de reale, dar macar in ceasul al 13-lea.

buflea, cred ca ai glumit ca o mama revine la job dupa 6 saptamani si nu are niciun stress profesional.

abdominabila

conchita spune:

p.s. am uitat sa adaug faimoasele beneficii, printre care si scoala platita de companie.

abdominabila

carolinah spune:

Conchita, spui ca nu stii cum e acum in Romania... pai in Romania, ca in orice alta tara, sunt angajatorii OK si mai putin OK.

Depinde numai de noi cat suntem de dispusi sa acceptam!!!

Daca te tine 3 zile la serviciu si nu mananci decat o data pe zi, atunci e momentul de o schimbare, evident! Ca nu esti sclav, esti angajat. Daca stai si inghiti, vei mai primi, daca te revolti ai sansa sa castigi. Daca nu rezolvi nimic, daca te afecteaza cu adevarat si nu-ti convine, atunci te duci si cauti altceva!

Totul depinde de noi si de cat suntem dispusi sa acceptam, repet!!!

Problema din Romania este ca oamenii prefera sa stea, sa inghita si sa se planga apoi altora, decat sa faca ceva pt ei, sa ia atitudine, sa incerce, macar, sa schimbe ceva. Nu vorbescc de cazuri particulare de luptatori, vorbesc de atitudinea generala, de victimizarea colectiva!

carina spune:

Corect!

Eu am lucrat inainte la o firma din-asta "fara suflet", si am plecat. Si a plecat si X si Y si...... pana si-a dat seama omul ca ceva nu e chiar ok. Asta trebuie sa se intample.
Ne plangem ca in Romania serviciile nu sunt de calitate. Nu sunt pentru ca nimeni nu le refuza pe motiv de slaba calitate. Ne plangem ca angajatorii sunt tirani. Continua sa fie pentru ca nimeni nu ia atitudine. EU inca nu am auzit de nici un proces/ actiune publica pe tema asta - nici esuata, nici de succes.
Nu putem si nu e corect sa aruncam la vecinul in curte tot ce merge rau in viata noastra (seful e ticalos ca, angajatorul la fel, primarul nu mai vorbim, guvernantii dezastru).



People are always blaming their circumstances for what they are. I don't believe in circumstances. The people who get on in this world are the people who get up and look for the circumstances they want, and, if they can't find them, make them. ~G.B. Shaw

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Anda si Carina (deja domnisoara)
http://andaoana.wordpress.com/
http://flickr.com/photos/32304863@N04/

conchita spune:

Caro si Carina, pai si de cate ori sa pleci si unde sa te duci? pe-atunci erau trei televiziuni mari si late plus aia nationala, iar in toate se lucra absolut la fel. am expus ditai poliloghia pentru ca lumea voia sa vada ce se ofera in alte tari. in romania are cineva un job unde vine seful sa te opreasca din lucru sa te trimita in pauza, de exemplu? nu cred ca angajatul este singurul responsabil de stress, ba chiar cred ca angajatorul este marele responsabil sa creeze un cadru cat mai lipsit de stress la munca. pentru ca el ma plateste strict pentru activitatea depusa, in banii aia nu intra asigurare de invaliditate pe viata daca ma imbolnavesc de suprasolicitare din cauza orelor suplimentare fortate, lipsa pauzelor de masa, a zilelor libere, etc. daca angajatul crede ca angajatorul are tot dreptul sa abuzeze, ca doar e firma lui, nu e de mirare ca asa ajung si angajatorii sa se comporte. de aceea e buna legislatia muncii.

precizez ca pe unde am lucrat nu existau sindicate.

abdominabila

gabitza2005 spune:

Din pacate in acest moment in Romania nu prea este momentul sa-ti schimbi jobul sau sa renunti la cel pe care il ai tinand cont de numarul de someri din tara noastra. Si sa nu uitam un aspect f important ca marea majoritate provin din firmele private.
La saracia in care ne zbatem, putine sunt persoanele care ar putea sa-si ceara drepturile in instanta adica ar avea resurse financiare si timp. Romanii nu au asigurari de viata, de studii, medicale si nu au economii din care sa se sustina nici macar 2 luni de zile, majoritatea au credite sau alte datorii.
Conditiile la cele mai multe locuri de munca nici macar nu sunt decente ce sa vorbim de conditiile pe care le-a prezentat conchita. Daca exista cineva la noi care are astfel de conditii la munca acum sa ne spuna si noua.
Exista asa o frica acum printre toti angajatii ca si-ar putea pierde locul de munca incat accepta absolut orice din partea angajatorilor.

Nu cred ca s-a schimbat ceva , cred ca de fapt au plecat x si y pe care ii cunosteai si acum nu primesti informatii corecte din interior si nimeni nu mai pleaca datorita crizei in care ne aflam

ruxij spune:

Eu zic ca adevarul e pe undeva pe la mijloc. Are dreptate buflea ca nu prea are ce face "legea" mare lucru in legatura cu stresul, dar desigur ca nu este OK sa existe abuzuri si exploatare la sange din partea angajatorilor. Suspectez ca in Ro exista asa ceva in procent ceva mai mare decat prin alte parti. Desigur insa ca exista si pe la noi, in general in situatii in care angajatul ajunge intr-o situatie f. vulnerabila. E o problema de atitudine in societate si asta cred ca e din cauza ca angajatii din Ro sunt totusi mai vulnerabili, nu stiu sa isi ceara drepturile, nu exista o atitudine de respect fata de om in general si oamenii nu sunt solidari. Va mai dura pana se vor schimba atitudini. Pana una alta din ce aud de la familie, in Ro se munceste tare mult. Sunt insa si aici joburi unde se munceste la fel, America nu e un exemplu de libertati si munca mai putina ale angajatului, probabil Franta e in capul listei din acest punct de vedere.
Personal, fiind in mediul universitar, sunt cumva rupta de realitate, deci probabil nu pot comenta specific despre conditiile de munca, ci doar la general. In mediul nostru cei mai exploatati pot fi doctoranzii straini, care nu au cale de "atac" si tb sa sufere si sa inghita orice dc. vor sa ia doctoratul si sa isi faca o cariera, sa obtina rezidenta permanenta samd. Doctoranzii americani insa nu inghit mare lucru, nu's asa vulnerabili, sunt tari pe pozitie. In pozitia mea dc. ajungi, nu prea mai ai treaba, vii cand vrei/pleci cand vrei/iti faci treaba cand doresti si iti iei liber cam cand doresti, totul e sa dai rezultate si sa indeplinesti anumiti parametri. Dar asta e jobul ideal, nu un standard la nivel de societate.

Deus spune:

pe de alta parte mai apare si fenomenul scuza generala stresul...sa fim seriosi ca stres a existat si in vremea razboiului, sau dupa razboi si se muncea de se rupeau si mai faceau si cativa copii.
Pe vremea lui Ceausescu concediul de maternitate era mult mai scurt si pe noi mama ne-a dus la cresa de la 6 luni, a lucrat cel putin cu jumatate de norma desi avea 3 c toti pana la 3 ani: eu aveam 6 luni, fratele meu 1,6 si sora mea 2,6 ani. Si toate le aveau pe rate...
Ca sa faci un infarct la 20-30 de ani trebuie sa existe multi factori: o boala mai veche ori neidentificata ori netratata corespunzator, sa te suprasoliciti (aici esti singurul care poti sa spui stop), alimentatie nesanatoasa, abuz de alcool sau droguri, etc.

Am un unchi de 76 de ani care mi-a povestit cum lui si la mama lui i-au pus rusii arma la cap ei fiind ascunsi in colibele ciobanilor. Si a ramas fara tata de mic, a lucrat la taiat de lemne de la 8 ani, a facut scoli prin internate departe de casa o viata intreaga,a avut perioade in care au rabdat de foame crunta, a facut armata grea, a muncit enorm si ...m-a intrebat odata: "voi credeti ca noi nu am avut stres? am avut suficient".

Si bunicul meu a facut razboiul, a scapat de la Stalingrad, a facut 4 ani puscarie in puscariile comuniste, a avut 4 copii si au muncit ca niste iobagi toata viata.

Este vorba aia: "cum ti-e felul". Esti mai tare sau mai slab de inger.





devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.