Multe persoane care s-au remarcat in ultimii 20 de ani prin prezenta lor publica in media si-au explicat atitudinile politice ca fiind "patriotice",scuza sau abureala,zic eu?
Evenimentele din decembrie 1989 au relevat romani sacrificati,revolutionari autentici si altii nu prea.
Pe acest fundal,dragostea de tara si popor,a fost buna ca scuza atunci pt. unele potlogarii.
Asta apare asa:ca sa fii patriot si sa te sacrifici pt. tara,este bine atunci cand este nevoie de "carne de tun" si "dupe", este nationalism!
Acum, daca iti arati interesul fata de tara ceva mai mult,esti catalogat automat,mai ales aici pe Forum,de catre useri pe care ii stiu cu postare sigura si prompta,in mod agresiv,drept nationalist.
Eu,la 21 de ani de la 1989,ma intreb cum este mai bine sa fiu ca sa am sufletul impacat:patriot,nationalist sau pragmatic?
Si ca sa fiu mai clara:cine ma va mai acuza pe viitor ca sunt nationalista atunci cand imi exprim sentimentele fata de tara sau fata de poporul meu,are sa fie la randul lui acuzat ca imi incalca drepturile constitutionale!
terminasi cu Etiopia?
Gabriela
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
Uitasem,in categoria pe care eu am numit-o a pragmaticilor eu ma refeream la cei care gandesc asa:"ubi bene,ibi patria!"
Citat: |
citat din mesajul lui gabriella1 terminasi cu Etiopia? Gabriela |