Divortat sau nu? (split-2)
Divortat sau nu? (split-2) | Autor: Happy_in_TO
Voi stiti melodia aia "If you like pina colada?" Ati ascultat-o vreodata si i-ati urmarit versurile? O sa fiti surprinse de ce contin cu adevarat. Un cuplu si o relatie macinata de rutina care au crescut atit de mult in directii diferite, ca nu se mai cunosc, nu mai stiu ce le place cu adevarat, nu mai au timp unul pentru altul si nici chef sa isi invie relatia muribunda... Va pun versurile mai jos si data viitoare cind o ascultati la radio, sa ii urmariti versurile.
I was tired of my lady, we'd been together too long.
Like a worn-out recording, of a favorite song.
So while she lay there sleeping, I read the paper in bed.
And in the personals column, there was this letter I read:
"If you like Pina Coladas, and getting caught in the rain.
If you're not into yoga, if you have half-a-brain.
If you like making love at midnight, in the dunes of the cape.
I'm the lady you've looked for, write to me, and escape."
I didn't think about my lady, I know that sounds kind of mean.
But me and my old lady, had fallen into the same old dull routine.
So I wrote to the paper, took out a personal ad.
And though I'm nobody's poet, I thought it wasn't half-bad.
"Yes, I like Pina Coladas, and getting caught in the rain.
I'm not much into health food, I am into champagne.
I've got to meet you by tomorrow noon, and cut through all this red tape.
At a bar called O'Malley's, where we'll plan our escape."
So I waited with high hopes, then she walked in the place.
I knew her smile in an instant, I knew the curve of her face.
It was my own lovely lady, and she said, "Oh, it's you."
And we laughed for a moment, and I said, "I never knew"..
"That you liked Pina Coladas, and getting caught in the rain.
And the feel of the ocean, and the taste of champagne.
If you like making love at midnight, in the dunes of the cape.
You're the love that I've looked for, come with me, and escape."
"If you like Pina Coladas, and getting caught in the rain.
If you're not into yoga, if you have half-a-brain.
If you like making love at midnight, in the dunes of the cape.
You're the love that I've looked for, come with me, and escape."
Raspunsuri
Happy_in_TO spune:
Daca luam lupa si o punem pe momentul ala cind el o astepta la bar si ea intra sa il cunoasca pe cel care raspunsese la anunt, momentul ala de adevar (nu ne mai cunoastem, vreau sa traiesc, sa ma redescopar) ne putem astepta la mai multe reactii, in functie de maturitatea cuplului.
Ca el si ea au inceput sa rida si sa comunice pozitiv inseamna ca ei de fapt inca se iubesc si sint dispusi sa se redescopere.
Dar putea sa fie si cealalta varianta cind el devenea furios ca ea de fapt a pus un anunt in ziar cautindu-si alt partener... sau ea putea incepe cu invinuirile. Ignorind si unul si celalalt nevoia de intimitate (care nu poate fi faked ca un orgasm, ori este ori nu este si tinjesti dupa ea).
Happy_in_TO spune:
Am mai citit ceva interesant care se pare ca a functionat in trecut si a ajutat multe cupluri sa ramina impreuna si sa aiba o relatie frumoasa.
In momnetul ala cind se ajunge acasa, mai ales in casatoriile cu un copil doi sau trei, parca intra toti in panica, este stres mare si se face totul in graba mare. Sa consideram ca sint o familie moderna iar mama are un job full-time in afara casei. (Eu personal consider munca de acasa mai solicitanta decit munca atunci cind iesi afara si te duci la birou).
In trecut mamele spuneau copiilor sa se faca nevazuti cind intra domnu tata in casa, sa nu il streseze. Stateau ei de vorba amindoi, ea ii vorbea blind in timp ce facea mincare si pregatea masa. Sotii cica stateau cu un pahar in fata, sa se destreseze. Bineintels tot servit de sotia zimbitoare.
Chiar citeam acest sfat intr-o carte de psihologie. Sfatul era ca el si ea sa stea amindoi pentru 10- 15 minute, sa manince un snack lejer, sa bea un pahar de ceva (eu cu alcoolul in fiecare zi nu sint de acord!) si sa se destreseze amindoi, vorbind de lucruri pozitive. Interzise erau discutiile despre bani, educatie, copii, indatoriri. Trebuiau sa discute despre ei, ca persoane. Unde sint copiii?... Habar n-am. Nu cred ca poti lasa copiii sub 3 ani nesupravecheati constant...
Abia apoi sa purceada amindoi la facutul cinei, aranjatul mesei, spalatul vaselor, facutul temelor, baia, cititul in pat, culcatul copiilor.
Adica sa stea citeva minute si sa comunice. Sa nu piarda conectia aia speciala femeie-barbat.
Alt sfat era acela ca o data pe saptamina sotul si sotia sa aiba o intilnire afara din casa, la un bar, cafenea, restaurant, la film etc. Si sa se comporte ca si cum nu s-ar fi cunoscut. Iarasi, interzise erau discutiile despre copii, bani, casa, masini, job, indatoriri, familie. Trebuia discutat despre ei doi, ca la inceput.
sdcristian spune:
acuma am citit un articol despre divorturi - se pare ca peste 50% din cupluri (in lume nu la noi neaparat) sunt amenintate de divort in primii 5 ani din cauza singuratatii in cuplu.
cand oboseala, tacerea si plictiseala isi spun cuvantul, cand aungi sa traiesti doar din amintiri despre cat a fost de frumos cand tot ce te tine la un loc e o locuinta si un copil comun (sau ma multi) cand petreci atat de mult timp la job ca ajuns acasa doar mananci si te culci...
balanta spune:
...poate fi un raspuns la intrebarea din titlu:
www.psychologies.ro
dosar psihologie/cuplu-sexualitate/vrem sa luam o pauza
cred ca asa trebuia sa scriu
casandra spune:
Am vazut aseara "The Story of Us", povestea unui cuplu, casatoriti de 15 ani, cu 2 copii, aflati in impas, pe punctul de a divorta. In final, s-au regait. M-a zguduit filmul asta, am plans aproape continuu. Am recunoscut tacerile apasatoare din masina, reprosurile, cum e sa fii pe frecvente diferite,... Eu cred ca lucrurile se pot indrepta daca exista inca un dram de dragoste si nu apare altcineva in perioada de criza.
maru spune:
Happy, printre lucrurile vazute si bagate la cap la socri, unul din ele ma chinui sa il pun in practica:
povestea soacra-mea: cand baietii erau la gymnaziu, ea preda tot dupa amiaza, cand socrul meu venea acasa, avea pentru el o ora max 2 de liniste ( a avut o munca tare solicitanta, cu program imprevizibil).
Lucrul asta s-a mentinut si cand baietii au fost in liceu, pentru ca ei erau la ei in camera si invatau.
Apoi soacra mea a iesit la pensie si (asta am vazut eu la ei) cand venea socrul meu acasa, baietii aveau intaietate la timpul cu tata, cat soacra mea incalzea ceva de mancare, daca el vroia sa manance, ori daca nu ii pregatea o baie. Dupa toate astea intamplate, stiam ca era jumatatea lor de ora si nu ii deranjam. Ne vedeam de ale noastre.
( noi mai zabopveam pe la ei in weekenduri, asa, cam de pe joi seara 
)
Mi-a spus ca a realizat cand erau baietii mici, si amandoi lucrau ore aiurea, si copii erau a handful, si mai trebuia facuta si aprovizionare, si nu aveau bunici sa ii ajute (ai soacrei au murit tineri dupa ani in puscariile comuniste, ai socrului nu s-au putut adapta la oras), zicea ca a inchis ochii la un moment dat si nu-si mai aducea aminte cum arata el.
Dar in povestea asta, el a fost un om integru, un om care a meritat sa fie asteptat, iar ea vesnic indragostita de el, anii comunismului si lupta impotriva degradarii.
eu nu pot garanta ca voi fi intotdeauna indragostita de sotul meu, am momente cand i-as face boccelutza sau mi-as face bocceluta, dar inca suma imi da cu plus.
in schimb nu as putea sta intr-o casnicie in care imi taraganez picioarele sa vin acasa...
casandra spune:
Am revazut "The Story of Us". E atat de realist si e din 1999, pe atunci nici Calin nu era nascut. De ce nu l-am vazut pana acum?! Ce lectie de viata!
I found it on youtube: http://www.youtube.com/watch?v=UVKFsvLyNCw&feature=related
and behind the scenes: http://www.youtube.com/watch?v=r5MltCvPKRI&feature=related
vikinga spune:
noua ne-a placut merried man cu nicolas cage.mie ala mi se pare atit de graitor si adevarat, e un film placut, despre viata de familie, copii, greutati dar si frumusete si implinire.Casatoria mi s-a parut grea la inceput ehei pina i-am deprins rostul ma lasam pacalita de articolase citite prin reviste de femei ori mi se parea ca suntem departe de idealul si fericirea de prin filme, ori pe aici pe forum si eu admiram asa in secret alte forumiste care pareau cu experienta si mi se pareu mie ca le stiau pe toate.Eu nici nu imi dau seama cum de am ajuns eu admirata pe DC, fetele mai vechi cred ca zimbesc asa ca si mine:) si mai ales ca nu prea e ceva de admirat neaparat. casatoria mea merge pe linia unei casatorii plictisitor de traditionale cu el cocos in lumea mare si ea closca cu puii scotindu-si capusoarele printre pene si unde mai pui ca-mi si place de mor asa! dar asta acum, ca inainte tinjeam dupa aerisiri si guri de aer..acum mi se pare atit de simplu si necomplicat, vine totul natural si normal. Si cheia a fost ca fiecare sa fie fericit cu sine insasi, cu viata lui, cu ocupatia lui, cu alegerile lui si apoi s-a putut vorbi de completare, de fericire impreuna. caci fericirea atrage fericire!Ne iubim ne iubim, ne-am casatorit pt ca ne iubeam dar de aici au rezultat si altele pe linga giugiulit in pat si pupaturi sub patura. Responsabilitati se cheama alea si cind esti tinar si obisnuit independent alea ti se par ca pieterele de moara atirnate de git, cind tu inca mai vrei sa zbori nestingherit( a se citi, vrei sa dormi, sa lenevesti, sa stai pe net, la tv , sa descoperi lumea, sa-ti implinesti fantezii, dorinte, etc etc) si asa ajungi sa simti casatoria ori partenerul vinovati de toate cele. caci de stai drept si judeci sincer ..oare chiar e vinovat al de linga mine pt toate astea de nu le fac eu? ori e doar asa mai comod de gasit un vinovat. Dar cind sunt si copii cineva tre sa munceasca, cineva tre sa cumpere si sa faca mincare, mincare calda macar o data-n zi, cineva tre sa asigure un camin curat, cald si primitor (a se citi de la asezat flori de primavara in vaza pina la spalat wc-ul ca e ca-n reclamele cu copiii ce pun mina peste tot si chiar asa wc-ul e si va ramine mare atractie pt copii asa pe la 1,5-2,5 ani).Si daca la inceput eu de ex am fost doborita de atitea lucruri ce aveam de facut si mi se parea nedrept si imi puneam nefericirea in circa lui, el care deodata s-a trezit si el cu altele, trebuie casa mai mare, masina mai mare, buget mai mare, avea si el stresul lui, pe urma am inteles ca nu-i celalalt vinovat de ce ne pica in circa si ca nu trebuie sa fim in concurenta si nici sa picam pe panta reprosurilor ca sa reusim sa convietuim omeneste. Cu texte ia uite eu am atitea tu mai putin, ori eu fac aia bine tie de ce nu-ti iese asa, azi am facut eu aia tu trebuie azi, etcetcetc..Pt ca la noi impartitul acelorasi tipuri de activitati asta ar fi insemnat, o invalmaseala. Ca intr-o firma cind toti stiu sa faca de toate si pina la urma nimic peste medie. Nu asa se exceleaza. Ci cind esti f bun in ceva si faci acel ceva cu toata inima si mai ales fericit si implinit.Asa ca am hotarit decit amindoi la vinatoare sa ne dam peste picioare cu arcul si sulita ca sa dovedim care-i mai bun si copiii lasati pe la altii in grija, mai bine el pe cai cu arcul in mina si eu in pestera cu toata trupa. decit sa ne ceratm cu a cui potirniche e mai mare ori a cui e mai grasa uitind ca pina la urma tot potirnichi sunt, din care tre sa mai dam o aripa si celor care au avut grija de copii, mai bine el merge si isi face treaba la maxim, cit noi doi amindoi ori cit zece de avem tarc de caprioare:) si eu am toata casa-n mina, gradina, cumparaturi, copii, scoli, cumparat de la mincare la orice, cind nu pot ceva angajez cu ora un gradinar, o doamna pt o curatenie generala, chestii din astea. Eu ii respect munca pt ca stiu ca o face f bine si nu-i usor deloc ca doar acolo am muncit intre sarcini si pina in 6 luni, el la fel, stie ca usor nu e, a probat cind si cind cite vreo 2-3 zile.Acum e adevarat ca e mai greu, cit copiii sunt mici, cit avem cheltuieli, rate, pampersi, gradinite. Dar vor trece si e pacat sa ne uitam in urma si sa vedem cit ne-am certat si cit ne-am sicanat.La noi asta functioneaza, separarea responsabilitatilor alea 3: bani, casa, mincare. fiecare face cit si ce poate fara sa se simta fortat acum. ci asa pe prioritati. Si asta inseamna ca nu-l invinovatesc pe el pt ca imi poate fi greu cu copiii, nu-l iau de la usa cind vine cu jeluiri si plinsete ca of of viata mea si nici el nu vine cu problemele de la firma acasa, alea le lasam la usa. Discutam asa in principiu pe temele respective dar evitam sa ne incarcam cu energii negative cu ia uite ia uite si ia uite... E timpul prea scurt pt din astea. Si oricum se rezolva ele cumva da-le-ncolo.mai bine vorbim de copii, de ce boacane mai facura ei, de gradinite, scoli, de hei vino vino repede cu aparatul foto iar ride asta mica
, avem divergente dupa un film, o carte oro stire la tv, dar astea-s discutii interesante, ne provoaca pozitiv.eu am hobby-uri, el are hobby-uri si separate avem si impreuna, ca dupa ce-s bifate alea 3 responsabilitatizilnice cu jobul, casa si mincarea, ne ramine timpul nostru al familiei si ala trebuie neaparat valorificat.Dupa ce s-a nascut Aldo abia am asteptat sa reintru in rindul oamenilor, sa merg si eu la munca, nici nu conta ce si unde important era sa ies din casa, sa plec de linga pampersi si biberoane, dar asta insemna sa plec si de linga el.Mare pacat ca am simtit asa, pe urma cind a crescut imi era dor de el mic, sa-l vad iar bebe sa ma bucur de mirosul si cuvintele lui stilcite. Dar asa suntem noi. Ca in sfaturile alea ieftine de circulau acum n ani pe mail dar adevarate rau pina la urma. Cu cit de ciudati suntem noi oamenii, ne promitem ca o sa fim fericiti cind ne casatorim(ok aici mai mult noi femeile), pe urma suntem atit de siguri ca vom fi fericiti cind reusim sa ne luam o casa maaare si o masina ca vecinu, pe urma ne zicem ca vom fericiti cind vom avea copii, cind ii avem abia asteptam sa se faca odata mari ca sa putem si noi in liniste sa citim o carte, sa calatorim sa...ati ghicit..sa fim fericiti in sfirsit, dar cu adevarat fericiti ne promitem ca vom fi cind ei vor fi in scoli mari si vor face toate lucrurile pe care nu le-am facut noi si tot asa pina ajungem batrini si uriciosi cu texte de genul ..ehei de as mai fi iar tinar..nu regeret in cazul lui aldo ca nu l-am alaptat cit zice la carte ori altele de gen, deloc, insa regret faptul ca am resimtit cresterea lui pe cind era bb ca fiind ceva greu, ca statul cu el acasa ma izola si ma prostea. simteam ca ma sacrific!si pt ce? sa merg la job, ca l-am lasat la 2 ani si m-am dus sa ma aerisesc la munca printre oamenii mari, sa stau sa-mi fac nervi cu turisti mereu nemultumiti de cite ceva. e prea soare, e prea cald.. periculos dom'le soarele asta la m nordului, lol ca-n italia o fi altul, e prea frig, prea bate vintul, de ce croncane pescarusii, vrem 10% inapoi pt ca puii de pescarusi asa au tipat dupa mama-sa de.. nu toti, nici macar majoritatea, insa zilnic neaparat apareau discutii de gen.asta apropos de subiectul cu cele mai indezirabile munci si cele mai atragatoare, unde munca in turism era cea mai dorita si aia cu copiii, mai ales mici, pe ultimul loc.asa ziceam si eu ca nu as putea fi educatoare insa am fost anul trecut des la gradi cite o ora doua trei chiar, in incercarea de a o obisnui pe nadja acolo si am realizat dupa 2 sapt ca abia asteptam , imi faceam si eu cutia cu cereale si fructe pt mic dejun, imi luam pantofi buni de mers la joaca cu ei si aveam fun-ul de pe lume. la virsta de gradi sunt atit de inocenti, de sinceri, de directi si simpli, necomplicati. oare de ce intimideaza munca asta cu ei? si e mai atragatoare aia cu turistii?eu va asigur cu inima pe inima ca e invers.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.
vikinga spune:
si de asta acum cu letizia mica in brate degust totul in voie, ma bucur din toata inima de ea, de statul acasa printre mititei. asa cum sunt ei mai galagiosi, mai murdarei ca fac casa vriaste, mai varsa una alta ei stiti si voi, cu mai multe nevoi mama mama mama auzi in permanenta.am invatat sa-mi organizez timpul si-mi ies toate ca prin minune. si cind ies la plimbare cu trei copii, carut, bicicleta nadjei, rolerul lui aldo plus 2 ciini blegi de umplem trotuarul incit de apare careva din fata trece pe partea aialalta:))), ma simt mindra de familia mea, sunt ai mei si ei sunt cei mai importanti.de ar sta timpul in loc acum as fi cea mai fericita femeie din lume! cu letizia bebelusa diafana agatata de mine, inocenta linga mami a ei, cu nadja cu temperamentul ei exploziv, rochitele boombastice de printesa, cu salsa ei zilnica, cu hainele mov cu care ma fugareste prin casa ca sa le imbrac sa fiu si eu in printesa violet, culoarea ei preferata. de arat ca flacara violet a lui geoana:)); cu aldo cu emotiile de dinantede clasa intii cu nerabdarea de a creste, de a fi mare, de a zbura pe marte, cu noi doi inca tineri si frumosi. doar ca ar fi nedrept pt ei.dar asta cred ca inseamna fericire or macar o dovedeste. atunci cind iti doresti sa stea clipa asta in loc pt ca nu te poti satura de ea. atunci cind nu amini pt viitor, cind ei vor creste, cind se termina criza, cind slabesc 5 kg, cind...asta tot pt ca mi s-a batut un apropos undeva cu privire la sub meu de la nasterea unei stele, cum ca imposibil sa fiu eu asa intre norisori rozalii cu 3 plozi pe cap. de aia nici n-am mai scris.si daca-s fericita normal ca nu am ce reprosa omului de linga mine.la fel si el, e facut pt activitatea lui, se bucura de realizari, vrea sa se extinda pt ca e o noua provocare pt el nu pt ca am avea neaparat nevoie. si eu il sustin si cred in el!cred ca un barbat cicalit si criticat permanent de o sotie nefericita nu ajunge profesional atit de sus pe cit ar putea. ori invers, sotia de catre sot.cind acasa auzi nu esti in stare, nu poti, nu intelegi, nu si nu si nu..ceva iti taie din aripi si din entuziasm.eu sunt motivatia lui, el zice ca norocul lui, ca inafara ca am venit aici pe insula asta si am dat de el, si ia uite ce familie facuram si in afaceri ii da cu plus fata de fiecare an precedent si a mai intrat si-n politica:) mai bine ca michelle obama si nu ca madam geoana, ca se vede de departe un babat sustinut de consoarta. ori o femeie ca rolurile se pot si schimba.de ajungeti pe aici si vedeti vreo unul mergind tantos nevoie mare zicind ca nevasta ca a lui nu are nimeni, ala e barbata-miu:))si cind letizia o sa mearga la gradi o sa revin si eu usor printre oamenii mari ca nu sustin acum statul acasa ca marea menire a femeii ci luarea lucrurilor pe rind atita tot. fara tragisme si drame aruncate ca vini pe aia din jur ca eu una as ajunge o acritura de as face asa.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.
vikinga spune:
ei acum yasmine nu o sa mai fii de acord cu mine, nu-i asa
, dar la tine e altfel, tu esti medic, trebuie sa profesezi ca ar fi pacat altfel. am o prietena buna, a terminat cu 10 medicina in belgrad, e medic pediatru chiar. si nu profeseaza si stiu ca parte din sufletul ei e ca si atrofiat din cauza asta. acum pacat ca totusi prea rapid a trebuit sa te reintorci la munca full job dupa primele 2 sarcini. de data asta cum o sa faceti?de asta tot zic de la caz la caz e totul. eu chiar de imi luam licenta tot nu puteam aici mare lucru profesa, mai bine era de faceam cursuri de gastronomie ceva, serios, ca din asta se traieste aici, hoteluri, restaurante, discoteci, cafenele. chiar am un spatiu pastrat la demisolul firmei noastre, ideal pt ce mi-as dori eu sa fac cindva cind nu o sa fie bai sa fiu noptile plecata de linga copii, un jazz club cu muzica live, cu ambient pe gustul meu, asa ca o copie a unui locusor mic si intim vazut in paris. si sotul ma sustine si zice ca ma rog, de nu o merge, noi doi macar vom fi cei mai buni si fideli clienti. o sa-i zic ca o sa invit fetele de pe forumul unde tot butonez:)) dar mi-e ca nu mai razbeste muzica de la atita vorbit.asa cu sfaturi de ici colo culese general date, modernisme ori ba mai tare se incurca o tinara femeie in ele, e nefericita si nu stie de ce.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.