Sezatoarea canadiana (175)

ankalaura spune:

Pff, noi n-am suferit niciodata de frig pana acum, dar nici n-am avut vreun zbor asa de lung... Eu ma gandeam sa ma imbrac in trening Am oroare de dat jos si ridicat pantaloni... Fetele in pantaloni.
Da' daca se distribuie paturici, de ce mi-or fi zis astia sa iau plapuma in valiza??

Aa, si inca o intrebare:
Ma ajutati cu niste modele de scrisori de recomadare in engl si franceza?

cge spune:

Anka, e frig in avion, dar nu de plapuma.
Aveti grija sa nu va fie frig nici la picioare,sa aveti sosete (chiar mai groase nu strica).

Anka, o sa pun poze cu zambilele, si trandafirii plantati din ghiveci. Aici nu e ca in Ro, si florile din ghiveci cresc in pamant

Simi, Ange, multumesc pentru ideile cu ghioceii.

Diana, si aici la noi e o asociatie SCOUTS, organizeaza tot felul de evenimente interesante. Ne ducem si noi,cand avem timp, dar Victor nu e membru.
Noi suntem PRO Cabane a sucre.

O zi placuta in ciuda ploii,

Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005

columbiana spune:

Diana, floricica ta e o frumoasa si are un zimbet superb!
Anka, mersi! spor la bagaje; nu e capatul lumii pe avioane, eu nu as cara patura dar am intotdeauna straturi de haine pe mine, in locul unei bluze prefer un t shirt si un hanorac peste, sa le pot da/lua; as imbraca si fetele asa, dar cu pantaloni;
Mai, cu muntii mai e ceva: au fost in perioada cea mai frumoasa a tineretii mele, cind totul era trait la maximum, si pericolul, si bucuria, si placerea; acum recunosc si eu ca prefer resortul alora din sud , la 5* daca se poate :)) si sa ma lafai sub soare sau valuri, dar drumetiile isi au rostul lor; Nelia, Octav n-a participat la expeditia in Caucaz de prin 1988 cu brasovenii^ fostul meu de atunci a facut parte, era in gasca din Brasov, le-am uitat numele alora, el era un bolnav al muntelui- de fapt si acum e insurat cu muntele doar :((

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ankalaura spune:

CGE - si reapar zambilele? Cele din bulbi cumparati ma refer, dupa ce inmultesc si le separi, mai apar si in al doilea an?
Astea de la noi sunt din import oricum, nu sunt romanesti, dar daca apar, fac numai frunze, flori nu.
Si am patit la fel si cu brandusele.
Freziile reapar, la fel lalelele.
Zambilele insa nu, doar frunze stufoase.
Am alte plante insa, de exemplu gloxinia, care apare ca nebuna, ma tot chinui sa mai scap de ea, nu o ingrijesc, nu scot bulbul sa il pun la iernat, nu am nici o strategie cu ea, si ea creste ca la balamuc....

Doloress spune:

Nelia – ai pus degetul pe rana intr-adevar, si mie imi lipsesc enorm muntii mei, tot asa ca si tine, acolo numai ma simt libera, fericita, acolo imi incarc bateriile. Eu sunt genul care se relaxeaza prin actiune, daca stau la soare pe sezlong ma simt la sfarsitul zilei mai obosita decat daca as urca un munte De aceea nici meditatia si nici yoga nu merg la mine pentru relaxare, trebuie sa ma misc continuu.
Pe noi parintii ne-au dus de mici la munte, langa Campulung Moldovenesc si ne lasau acolo singurele la rude pe timpul vacantelor, 3 luni pe an de libertate totala, muntii in spatele casei, ii bateam in lung si-n lat, plecam dimineata si mai veneam seara, mancam ce apucam, mai mult fragi si afine, ajungeam pana sus, in creierul muntilor la stana si mancam cot la cot cu ciobanii balmos si bureti fripti pe plita. Eram tratate ca niste copii de la munte, aveam grija de animale, mergeam la fan, dadeam la sapa, mergeam dupa apa de izvor sus pe munte, dupa ciuperci, dupa lemne.
Efectiv ma doare sufletul cand ma gandesc la vremurile alea care nu se vor mai intoarce. Dar stiu ca e mai mult regretul pentru vremea aceea, care as regreta-o oriunde as fi trait-o, la bloc, la munte, la mare… pentru ca asta e darul de nepretuit al copilariei, sa transforme orice expeirenta intr-o aventura minunata.
Dar zic si eu ca si Diana ca si aici sunt locuri magnifice, si chiar daca e totul organizat si inregimentat, o sa poata si piticii nostri sa se bucure de natura si de amintiri frumoase. Eu oricum am sa caut sa-l trimit la muntele meu in vacante cand mai creste putin, sper sa aiba si el aceleasi experiente frumoase ca ale mele.
Am fost si noi intr-o mica excursie pana in Gaspesie si inapoi si am vazut nsite peisaje de mi s-a taiat respiratia, obiectiv vorbind mi s-au parut mai frumoase decat ce-am vazut eu in Romania. Pentru ca ai oceanul intr-o parte si muntele in partea cealalta. O sa incerc sa pun niste poze, daca le mai gasesc. Cu mersul liber prin munti, nici nu m-as risca prea tare pe aici, pentru ca am inteles ca si aici sunt multi ursi. Chair a fost si un caz, nu demult, o romanca a murit atacata de un urs, undeva prin imprejurimi, nu-mi mai aduc aminte exact unde.

Doloress spune:

Anka cu ce companie mergi? Parca British? La British ne-au dat paturici si fara sa cerem insa mie mi-a fost tare cald, si tot in martie-aprilie am zburat si eu anul trecut. Piticul meu chiar si-a scos sosetele si asa l-am plimbat prin aeroporturi, in wrap si in picioarele goale dar pe vremea aceea nu mergea

Doloress spune:

Uite ca am gasit articolul cu ursul : http://www.cyberpresse.ca/actualites/quebec-canada/justice-et-faits-divers/200909/18/01-903246-tuee-par-un-ours-la-victime-adorait-la-nature.php

Denisam spune:

Multumesc mult pt urari, sunteti toate niste dragutze
O sa pun si eu linkul cu f.putine poze, inca nu le-am recuperat pe toate de la prieteni,filmuletele ar fi fost inetresante- locul a fost superb si am imbinat sportul cu natura si relaxarea
O sa revin sper zilele astea cu mai multe detalii, tb sa vad si poze,sunt insa f. prinsa cu multe acasa si in cautare de nou job.
O saptamina buna tuturor si sanatate multa.
http://www.dropshots.com/maryd

Denisa cu Emma Andrea 4 ani si Mark Alex 2,5 ani

Donia spune:

La multi ani simi si Denisa! Sanatate cu carul si fericire cat cuprinde!

Ana, ziceai de brasoveni de-ai muntelui, e vorba de CPNT?

In prima tinerete eram si eu pasionata de munte, am umblat Fagarasul si Piatra Craiului, zburdam cu ditamai rucsacul in spate si sus pe Moldoveanu m-am simtit "King of the world"
Tin minte cum ma antrenam inainte de prima plecare in Fagaras, saptamani bune de alergari si ridicat greutati. Aveam un rucsac de 25 de kile si la primul urcus am crezut ca o sa mor. Dar la sfarsitul primei zile deja zburdam, as fi mers toata noaptea, cred ca mi se urcasera endorfinele la cap
Frumos, frumos! Nu stiu, a fost varsta, sau frumusetea muntilor, insa de fiecare data pe munte aveam sentimentul ca sunt extraordinar de libera, puternica si sigura pe mine, exultam!
Pe aici avem parte de niste dealuri care ne dau impresia de munte, de abia astept sa se incalzeasca sa iesim cu copiii.

mimitete, tare frumosi copii ai, m-am bucurat sa-i cunosc, si vorba cuiva, tu parca esti sora cu fetita ta. Burta nici n-am vazut-o, dar daca zici ca o ai, te cred pe cuvant

mQQm, acum iau primul zbor spre La Romana, m-am visat cu ochii deschisi acolo. Superbe pozele, cel putin cele in care apar D si pepitel impreuna sunt minunate, puteai sa pui si tu mai multe, ca eu nu m-am saturat privindu-i. Si mi-au placut mult cele in care e cerul intunecat, si alea in care sunteti in aer, ba D parca zbura cu pepitel in brate!

ankalaura, cat mai aveti, vreo saptamana?

zavalita, ai dat bir cu fugitii? Cold feet?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

nelia spune:

Denisam, nu mai tin minte, stiu ca ai intrat si ai spus ca esti... unde? Ca am vazut niste muntisori pe acolo... Frumos, iar tu arati de milioane. Sa va fie de bine!

Doloress, cea-cu-muntele-in-spatele-casei! Observ ca avem citeva puncte comune, daca ar fi sa luam numai muntii si Cranberries...

Stiu de faza cu ursul, s-a intimplat in regiunea unde am fost noi in vacanta, cu ceva timp inainte, adica in Mauricie. Noi am stat pe malul lacului Wapizagonke si acolo, intr-una din zile, am traversat o padurice stranie, ocrotita cica de natura pentru ca e batrina saracuta, ca sa ajungem de partea cealalta, unde era un delusor si voiam sa-l urcam. Padurea era cu copaci cazuti pe jos, cei mai multi crescuti intr-o mlastina puturoasa, plina de broaste oracaitoare, dar nu le vedeam decit riioase la cum arata apa... Si totul parea ca ars, dar nu de foc, asa, natural, nu stiu cum sa explic... Birrr! Te asteptai sa iasa oricind baba Cloanta de dupa vreun copac.

Am mai vazut o portiune de padure din asta ca-n povesti, in sensul rau, adica sa te simti pe tarimul Gheonoaiei si in Retezat... ne-am oprit sa punem corturile intr-o poienita superba, dar inainte am zis hai sa vedem cum arata padurea in jur... intr-un sfert de ora ne-am carat de acolo, ma simteam ca in filmele alea americane proaste in care toata lumea omoara pe toata lumea... parca intepenise timpul si totul era intr-o nemiscare nepaminteana... Birr! - inca o data!

Ei, dupa ce am traversat paduricea respectiva, am vazut la iesire un panou mare, care, probabil, ca se gasea si la intrare, dar noi nu l-am observat: atentie ursi! Si ne sfatuia sa nu ne oprim si sa mincam, sa nu lasam resturi de mincare, sa nu mincam ceva ce ar putea atita narile blanoaselor fioroase! Am simtit cum ni se taie picioarele si mie si lui Octav, am traversat paduricea cu copiii, iar Agata, caprita prin definitie si atrasa de padurea bucuclasa, nu a facut un pas pe carare, numai pe de laturi, prin hatis.

Ce ghinion, dom'le! Agata are zi pedagogica astazi si, de obicei, sta acasa, facem ceva, se trezeste mai tirziu, mergem la un film... sau pur si simplu face ce vrea. Dar pentru ca astazi ieseau sa viziteze gradina botanica, Biodom-ul si Insectarium, am zis sa-i platesc si ei sa mearga... ca merge cu autobuz galben si ea tot vrea sa mearga cu el, cu prietenele ei... zi de bagat in sertarul cu amintiri frumoase. Si le mai vede inca o data, ca le-a tot vazut, dar era mai micuta. Si uite de ce vreme are parte! Era atit de trista dimineata, dar i-au dus totusi, probabil ca vor sari gradina botanica, sper sa se bucure totusi de iesire!

Asa fire intoarsa mai sint si eu: cind am de invatat mult, imi vine un chef nebun de facut ordine si curatenie, cind am de facut ordine si curatenie, ma apuca iubirea de studiu... Acum, cind am si una si alta, nu-mi vine sa fac nimic, frec netul si maninc! Of! Si mai indraznesc sa o cert pe Agata ca nu stiu ce face...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU