Depresie

butterczup spune:

esti glumeata giulia71.
dar de cat timp iei medicamentele mentionate? nu cumva doar ele te ajuta sa-ti mentii echilibrul? de asta imi e mie frica? ca sa nu decad dupa ce ma las de antidepresive. mmm... nu stiu

blue eyes spune:

Antidepresivele nu dau dependenta, ci ajuta la mentinerea echilibrului pentru a putea aborda o psihoterapie. Dupa caz, pot di luate pe perioade lungi (ani de zile) sau chiar toata viata. Nu va speriati, si insulina sau betablocker (sau cum s-o numi in romana) se iau toata viata.

bird70 spune:

Nu crezi ca ar trebui sa te preocupe intai cum sa ajungi la echilibru si apoi sa iti faci probleme cum sa te mentii acolo? Mie mi se pare foarte seriosa situatia ta, cum spui ca te gandesti mereu la sinucidere si ai tulburari de alimentatie. Unele medicamente pot da dependenta dar nu toate si oricum atunci cand vei fi bine vei discuta cu doctorul si vei reduce treptat doza nu dintr-o data. De fapt de ce iti este frica? Sa luam in considerare cea mai nasoala varianta, dependenta de antidepresive, ce ai alege? viata pe care o ai acum cand te descrii ca vegetala, cu permanente ganduri sinucigase si tulburari de alimentatie, incapabila de a te bucura sau varianta in care vei lua medicamente pe termen lung dar vei fi functionala si capabila sa-ti traiesti viata si sa te bucuri de ea?

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

giulia71 spune:

Mai, iau de ceva vreme, insa nu stiu cat e de relevant. Stiu si pot sa-ti spun ca depresia si TOCul meu era foarte severe pina ajunsensen la incapacitatea totala de a functiona.
Asta spune mult.
Cum am ajuns acolo? Pai simplu, eu m-am "catat" pe la doctori, insa nu la cei potriviti, iar timpul a trecut in defavoarea mea pentru ca treburile au trecut la stadiul de cronic.
Asadar, in lupta asta cu depresia , anxietatea sau ce-o mai fi, conteaza de cand anume iti incepi tratamentul.
Da, medicatia ajuta sa ajungi pe linia de plutire. Treburile merg destul de lent, adica se incepe treptat cu doza mica pentru a da posibilitatea organismului sa se adapteze cu medicatia , apoi se creste pina la obtinerea efectului dorit, urmand ca ulterior medicamentul sa fie scazut treptat si eventual scos definitiv.
Psihoterapia da rezultatele cele mai bune din momentul in care exista un oarece echilibru. Orice psiholog prefera o discutie degajata in detrimentul uneia in care el intreba si subiectul plange sau nu poate fi scos din ale lui (asta tot de la psiholog o stiu).
Eu ti-am expus, asa in masura in care ma pricep o parere despre cum trebuie tratata depresia, in special cea insotita de ganduri foarte negre. Acum ramane la latitudinea ta , daca vei lua sau nu atitudine!
Sfatul meu este sa nu-ti irosesti acest timp si sa mergi mai la un specialist. Cu siguranta iti va face bine!

blue eyes spune:

Ce e TOC?
Eu, ca si Giulia, m-am tot catat - dar cam tarziu -, boala s-a cronicizat si acum sunt pe pastile si psihoterapie. Din fericire nu plang pe umarul psihoterapeutei, discutiile sunt animante, interactionam mult.

Deci, butterczup, ia-o incet incet, schimba psihoterapeutul daca e nevoie pana il gasesti pe cel potrivit tie. Pentru mine a fost cel mai bun terapeut cel care ma provoca sa gandesc pentru a gasi solutii, cel mai rau cel care imi dadea sfaturi si ma critica pentru niste alegeri.

Nu ai spus daca ai si stari de anxietate. In caz ca da, ar trebui inclusa si o scurta terapie cu antianxiolitice. Astea dau dependenta, se iau sub control strict al medicului, tratamentul se intrerupe gradual.

butterczup spune:

mmmmda, am de toate. o neliniste imensa in interiorul meu, care ma tot apasa. ma sperii f usor desi n-am motiv, mi-e frica sa stau in intuneric(in casa)desi nu sunt singura....
acum caut sa merg la cineva sprin intermediul sotului, saptamana asta ma gandesc ca ma va putea primi. sper sa gasesc pe cineva care sa ma si asculte, sa arate ca si cum i-ar pasa. nu doar sa-mi dea medicamentul si pa, ne vedem peste cateva luni. de asta mi-e frica ca asa mi s-a intamplat ultima data cand am incercat.
cei care ati tercut prin ceva asemanator: cum a reactionat familia, parintii, fratii vostrii? v-au inteles? au incercatsa va ajute cu orice pret?
ca la mine-i diferit. ei nu ma inteleg.si ma doare imens de mult, ca m-au parasit in suferinta, zic doar ca-s ingrijorati, dar cand vine vb despre ce a fost in trecut si de ce-s asa,.... acuzatii, ca nu acela e cauza, si lectii continue, care ma fac sa ma simt inutila, incapabila sa fac ceva cum trebuie...
si tot eu sunt cea care greseste...

giulia71 spune:

Toc e o tulburare de anxietate, care are ca si continut ganduri obsesive si ritualuri fizice sau mentale de neuitralizare a gandurilor obsesive. Boala lui "daca" asa e numita in popor.
Am plecat de acasa, daca n-am scos fierul de calcat ndin priza, daca n-am inchis gazele, daca am uitat fiebatorul in priza samd
Acum, aceste ganduri le are mai toata lumea, insa le cei cu TOC ei se intorc verifica, apoi ii apuca alt gand iar verifica samd.
E foarte chinuitoare si consuma foarte mult timp, insa se trateaza, uneori mai greu, cu pastile si psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Eu am facut TOC, dupa nastere si obsesia mi-a fost centrata pe copil, daca respira, daca nu respira, daca se loveste, daca are vre-o boala, daca si daca si daca...
Apoi ajunsesem intr-un grad de depresie incat ma gandeam ca poate ajung sa-i fac eu rau neintentionat. A fost cumplit!!!
Nu doresc nimanui sa-si creasca copilul asa, nici macar pentru o ora.

Ah si mai e secretizarea bolii, n-am suflat o vorba nimanui de teama ca ma vor considera nebuna si imi vor lua copilul.
In realitate, este vorba doar de o boala anxioasa ruda cu atacul de panica, in care subiectul nu-si pierde ratiunea , este perfect constient de boala lui si poate ajunge sa-si traiasca viata foarte aproape de normalitate. Totul este sa doreasca sa-si accepte boala, sa nu porneasca de la ideea preconceputa "iau pastile, deci sunt nebun!"
Nimic mai fals!
Va pupic!

uneori gandesc prea mult....

giulia71 spune:

E bine sa nu te duci cu asteptari prea mari. Tu centreaza discutia pe simptomele tale, spune-i ce simti ca nu e-n regula cu tine si apoi vezi ce va fi dupa si cum abordeaza problema.
Acu, eu nu ti-am sugerat degeaba sa mergi la cineva tanar, cei batrani daca-s foarte buni, ajungi cu greu la ei si daca ajungi is plictisiti si te trateaza flu-flu.

Du-te si tine-ne la curent!

uneori gandesc prea mult....

butterczup spune:

ok, o sa te tin la curent. ms

gabriela42 spune:

draga butterczup,iubita femeie vezi ca nu esti pe drumul bun!tu vezi ce faci si porneste pe drumuri spre un specialist!nu mai astepta!pai tu ai ginduri negre si mai te gindesti la dependenta pe care ti-o dau medicamentele?nu doresc sa te protejez prosteste tu ai o problema si trebuie sa o rezolvi acum!daca este asa iubesti sotul mergi las doctor macar de dragul lui.despre familia care reactioneaza ciudat la nevoile tale...nu lua in seama.este trist dar nu-ti mai trebuie si asta.fereasca domnul sa am macar 1/4 gind ca al tau eu singura sun la 112 si rog acum sa ma ajute!este minunat ca ceri si doresti ajutor asta inseamna ca doresti aceasta viata dar ai ratacit putin drumul.te rog accepta pe moment orice ajutor.medicamentos terapie...orice.tu ai o problema reala esti fff tinara.copil nici in gluma nu-ti dori acum.maaaaaaaaaaai amina pina iti revii tu copila draga!si mai afla cava netratata nu trece si mai rau mai aduce si alte probleme de ac natura care te vor afecta mai rau si mai mult ca tim pina la vindecarerecunosc si eu am avut cindva o problemuta si am fugit pe drumuri sa o rezolv asa ca nu mai sta