Depresie
Raspunsuri - Pagina 2
cris_stef spune:
Butterczup,
Nu iti spun si eu sa mergi sa cauti o persoana specializata care sa te ajute. Noi stim ca asa ar trebui sa faci, dar tu stii ca nu doresti sa faci asta. Ai incercat odata si experienta nu a fost cea mai reusita.
Nu voiam sa raspund, evit sa ma implic prea mult, dar fraza ta este trista: "am avut mai multe incercari dar toti m-au dezamagit, pare ca le pasa si ca vor sa te ajute si cand iti pui increderea in ei, iti intorc spatele, ca de fapt n-au timp si asa mai departe..."
Uite, eu cred ca vedem oamenii asa cum ne vedem pe noi insine. Poate ca te simti dezamagita de tine insati, de ceea ce esti. Nu stiu. Poate ceri prea mult de la tine si implicit de la ceilalti, si apoi, dezamagita de tine, simti ca si ceilalti te dezamagesc.
Cat de mult iti pasa tie de tine? Pare ca iti pasa, pentru ca ai cerut ajutorul aici. Dar nu iti pasa cu adevarat, pentru ca altfel ai fi apelat direct la un specialist, la altul mai bun. Poate fetele din Mures iti pot recomanda pe cineva cu referinte. Tu singura iti intorci spatele si este normal ca si ceilalti sa il intoarca si ei. As putea sa le gasesc si lor scuza ca ... au si ei problemele lor, poate ca nu mai au enrgie sa se incarce cu problemele tale.
Scrie ce te framanta. Scrie ce este nemultumitor in viata ta. De ce nu te iubesti? De ce esti nesigura pe tine? Vreun perfectionist din familia ta a cerut prea mult de la tine in timpul copilariei si adolescentei cu pretentiile lui? Nu stiu, tu stii.
Sunt de acord cu fetele ca un copil va accentua depresia. Eu chiar am fost surprinsa de fapta unei femei din Maroc ce locuieste in Iasi care s-a aruncat cu copilul pe geam. Poate ai citit ziarele. Depresie post - nastere ... cine stie. Copilul nu vindeca ci adanceste ranile. Si nu umple golul ci absoarbe.
Hai, incepe sa te ajuti. Scrie. Chiar daca nu vei primi raspunsurile pe care le astepti, vei invata macar sa infrunti criticile. Si asta va fi un pas mare. Sa lupti ... chiar si virtual. Lupta inseamna vointa.
Suntem aici 
buli spune:
depresia nu se trateaza fara ajutor specializat.
mergi neaparat la doctor, eventual cere o recomandare de la cineva in care ai incredere.
se poate sa trebuiasca sa iei medicamente, dar nu e grav, acum sint unele prietenoase si nu neaparat dau dependenta.
ai mare grija la alimentatie, incearca sa maninci cit se poate de sanatos, asta are mare importanta.
fa ceva controale care sa evalueze starea generala de sanatate, mai ales ponderea mineralelor.
si mergi la doctor! hai curaj 
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
butterczup spune:
scuze ca nu v-am raspuns, dar nu eram online.
mersi mult pt mesaje. sper sa mai vb pe aici. si va explic mai multe daca vreti...
patrisuca spune:
eu cred ca neincrederea in tine , nesiguranta, frica au un motiv, vine de undeva, te-a dezamagit cineva apropiat? ai patit ceva mai deosebit? sau asa pur si simplu deodata?
parerea mea este ca la 22 de ani esti ft ft tanara, ai multe lucruri de vazut, multe de trait in viata, frumoase, grele, fericiri, nefericiri. ideea e ca trebuie sa te aduni putin si sa te ajuti tu insati pt ca, cheia problemelor este la tine.
toate trebuie infruntate cu curaj, poate sunt oameni care nu te plac sau nu te agreeaza dar intotdeauna gandeste-te la cei care te iubesc si care te doresc in viata lor. trebuie sa vezi partea plina a paharului, nu cea goala.
ai grija de tine si mult curaj.
Iasmin08 spune:
Butterczup, ai un mesaj privat, verifica te rog.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
butterczup spune:
azi ma duc sa am grija de niste fetite adorabile (sub 3 ani), s-o ajut pe mama lor. ele mereu ma binedispeun. asa ca azi sper sa am o zi mai buna. 
Bee spune:
Nu cred ca ai gasit inca persoana potrivita sa te ajute. Dar cred cu tarie ca exista multi oameni carora le pasa. SUnt sigura ca si cei la care ai ajuns au crezut ca te ajuta, doar ca poate nu ai fost tu pe aceeasi lungime de unda cu ei. Trebuie sa mai incerci. SI in plus, in cazul tau nu e suficient psihiatrul, trebuie sa gasesti un psiholog cu care sa stai de vorba o lunga perioada de timp. Asta pe langa medicatie.
Esti tanara, ai o viata inainte, trebuie intai sa scapi de suferinta asta (fiindca e o suferinta reala, chiar daca cei din jur nu o vad ca pe o boala "palpabila") si apoi abia sa faci un copil.
Daca te ajuta, povesteste despre tine, despre viata ta.
Sanatate multa.
www.dropshots.com/dochia" target="_blank">poze1
poze2
rrox3 spune:
Butterczup copilul nu e o solutie pentru tine acum, chiar daca-ti plac foarte mult copii. Asta arata doar ca o sa fii o mama foarte buna peste ceva timp, dupa ce o sa scapi de bagajul dezastruos pe care-l cari acum in carca.
Bee spune foarte bine. Imi pare rau ca nu ai nimerit la cine trebuie prima data. Din pacate si in randul psihiatrilor si psihologilor - ca in orice alta meserie - sunt si destui lipsiti de profesionalism si prost pregatiti. Asta nu trebuie sa te faca sa-ti pierzi increderea. Ai nevoie de ajutor specializat. Spui ca-ti iubesti foarte mult sotul - nu crezi ca ar vrea sa te vada fericita? Ca ar vrea sa aiba copii cu tine? Copii care au dreptul la o mama fericita, cu suficiente resurse emotionale pentru ei?
Nu e vina ta, in nici un fel, ca te simti asa. Ceea ce ai trait pana acum, probabil in copilarie, foarte devreme, te-a adus in starea asta. Dar e in puterea ta sa o schimbi. Cauta ajutor specializat, cat mai repede! Nu mai risipi nici o zi care te desparte de o viata frumoasa. Fiindca poti sa ai o viata frumoasa!
Nu-ti fie teama de medicatie, nu o sa devii dependenta. Iti va ingadui doar sa incepi o psihoterapie. Dupa ce-ti va fi mai bine, o sa renunti la medicatie si o sa continui doar cu terapia. Gandeste-te la asta ca la o calatorie. O calatorie lunga, destul de grea, la capatul careia te vei intalni cu tine, asa cum esti defapt, fara frici, fara tristete, fara disperare, si te vei iubi
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
butterczup spune:
dragut :)
giulia71 spune:
butterczup, sar si eu cu un sfat; nu mai sta asa, mergi si cauta ajutor, mergi la un doctor mai tanar (are poate mai multa rabdare sa te asculte) povesteste-i necazu' si accepta sa iei medicatie pentru o perioada.
Cu siguranta, iti vei reveni, iti va fi mai bine!
Nu e deloc o rusine sa mergi la un medic sau sa iei antidepresive, poate numai cei neincercati de depresie rad sau iau in deradere depresia, in realitate este o boala ca oricare alta, poate si mai urata caci nu se vede, dar "musca" al dracului de tare.
Depresia este o boala, cu consecinte nefaste daca nu este recunoscuta, tratata si acceptata!
Iti zice un om cu experienta
.
Da, mie mi-a fost Prozacul cel mai bun prieten si nu ma simt cu nimic mai prejos fata de altul care nu ia, nu scrie pe fruntea mea ca am luat sau ca iau, atata timp cat imi este bine, cat pot munci, cat pot fi o mama si o sotie adevarata
ma simt bine in pielea mea.
Iti doresc numa bine!
Vez' doctoru' ala sa fie tinerel, sa aiba rabdare cu tine, la ce te gandeai?
uneori gandesc prea mult....