25 de saptamani

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns oramona spune:

Carola, ne bucuram de vesti si lui bebe David ii spunem La Multi Ani si multa sanatate, sa creasca mare si sa te bucure mult. Ne rugam in continuare ca totul sa fie bine si sa plecati acasa sanatosi

mamica de Maria Lavinia si 23+ cu Elena Elisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns chichiutza spune:

Carola fiecare zi care trece e o veste buna! O sa invingeti, David se va face un baietel de toata minunea! trebuie sa crezi asta!Va imbratisam si noi!

Cristina 24+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina023 spune:

Carola, azi am citit si eu povestea voastra! Sunt sigura ca micutul tau luptator va creste mare si sanatos! Ai incredere in el si in Dumnezeu!

Doamne ajuta-l pe David Stefan!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Ajutati-l pe Cata, un baietel de 5 ani, sa traiasca!!!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bells spune:

Carola, multa sanatate bebicului tau, suntem alaturi de voi, ne rugam ca DD sa ii dea sansa la o viata sanatoasa sunt sigura ca o sa reusiti, sunteti luptatori amandoi

Ioana, 25+ RAISA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_vlad spune:

Carola, cred ca era mai bine daca mai ramaneai cu bbin spital stiu ca e greu mai ales pe caldurile acestea dar...e important sa te simta langa el!

Anca +31s ANA-MARIA AMR 4S si mami de astronaut Vlad-Mihail (05.11.2003)
POZE VLADUT


"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

POZE BURTICA si POZE SERBARE ABSOLVIRE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BalMascat spune:

Carola, fiul meu s-a nascut la 26 de saptamani tot de 700g. marea diferenta a fost ca nu s-a nascut in Romania. eu desi aveam un anumit "comfort" in spital si toti ma asigurau ca sansele sunt mari de supravietuire, nu puteam crede ca ar putea fi bine. am trecut prin aceleasi stari ca si tine, dorinta de a nu ma atasha, nu vroiam sa-l vad ca sa nu am amintirea lui in minte, in caz ca.....dupa ce l-am vazut, nu vroiam sa il ating sa nu ii fac rau si nici sa ma atashez. toti ma felicitau pt nasterea lui, si mie mi se parea de-a dreptul ridicol sa primesc felicitari. cand de fapt traiam o drama si o tragedie. am fost incurajata de personalul spitalului sa particip activ, cu lapte, cu prezenta mea acolo, si in timp am ajuns sa ma atashez de el, am invatat sa nu mai vad tragedia, ci minunea care crestea sub ochii mei.
eu i-am interzis sotului meu sa faca poze, de abia dupa o luna am facut primele poze, cand sansele spre supravietuire devenisera aproape certitudine.
nu am sa uit niciodata toate starile conflictuale de atunci. toata teama si disperarea, sentimentul de vinovatie.
ma rog pt voi sa fie totul bine. am vrut doar sa iti spun ca e normal tot ce simti. si sper din tot sufletul ca in final totul va fi bine.
baiatul meu face 5 ani si nu are nicio problema majora. nimeni nu ar ghici ca a fost vreodata de 700g. si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pt asta. uneori se intampla si miracole. sper sa ai si tu parte de unul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_vlad spune:

Citat:
citat din mesajul lui BalMascat

Carola, fiul meu s-a nascut la 26 de saptamani tot de 700g. marea diferenta a fost ca nu s-a nascut in Romania. eu desi aveam un anumit "comfort" in spital si toti ma asigurau ca sansele sunt mari de supravietuire, nu puteam crede ca ar putea fi bine. am trecut prin aceleasi stari ca si tine, dorinta de a nu ma atasha, nu vroiam sa-l vad ca sa nu am amintirea lui in minte, in caz ca.....dupa ce l-am vazut, nu vroiam sa il ating sa nu ii fac rau si nici sa ma atashez. toti ma felicitau pt nasterea lui, si mie mi se parea de-a dreptul ridicol sa primesc felicitari. cand de fapt traiam o drama si o tragedie. am fost incurajata de personalul spitalului sa particip activ, cu lapte, cu prezenta mea acolo, si in timp am ajuns sa ma atashez de el, am invatat sa nu mai vad tragedia, ci minunea care crestea sub ochii mei.
eu i-am interzis sotului meu sa faca poze, de abia dupa o luna am facut primele poze, cand sansele spre supravietuire devenisera aproape certitudine.
nu am sa uit niciodata toate starile conflictuale de atunci. toata teama si disperarea, sentimentul de vinovatie.
ma rog pt voi sa fie totul bine. am vrut doar sa iti spun ca e normal tot ce simti. si sper din tot sufletul ca in final totul va fi bine.
baiatul meu face 5 ani si nu are nicio problema majora. nimeni nu ar ghici ca a fost vreodata de 700g. si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pt asta. uneori se intampla si miracole. sper sa ai si tu parte de unul.



eu am vazut si stiu de cazul unei fetite nascuta la maternitatea din brasov la 24s si 500g care acum are 6 anisori si e bine exact asa cumm spui tu!

fiecare zi era o victorie iar medicii erau ff incantati!

...si era doar maternitatea din Brasov Romania!



Anca +31s ANA-MARIA AMR 4S si mami de astronaut Vlad-Mihail (05.11.2003)
POZE VLADUT


"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

POZE BURTICA si POZE SERBARE ABSOLVIRE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nerantula spune:

Carola, sunteti o echipa invingatoare, gandeste-te ca va fi bine, nu lasa nici o indoiala in sufletul tau .. fii langa el, cat mai mult contact fizic daca vi se permite, ceea ce ii poti numai tu transmite, in cel mai subtil plan, poate face muuult mai mult decat aparatele si experienta doctorilor .. o sa aveti o viata minunata!!

Mami fericita de steluta Gruia (16.09.2008) si Cezara

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carola spune:

va multumesc pentru sfaturi si incurajari. am mare nevoie. astazi David mi s-a parut foarte slabut. de fapt chiar este. este extrem de slab. :(

incerc maine sa ma interesez cu ce il hranesc in afara de glucoza. medicii m-au asigurat ca fac tot ceea ce este posibil si ca au tot ce le trebuie. nu mi-au cerut nimic in afara de pampers, spirt si leucoplast.

lapte nu ii mai dau de cateva zile. cred ca nu a digerat lapticul niciodata.

www.flickr.com/photos/carola456/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinabobe spune:

carola si pe mine la fel m-au asigurat ca fac tot ce trebuie. nu mi-au cerut nimic. deabia cand m-am ocupat de transferul la budimex si am fost intrebata in ce stare este copilul, cand le-am spus medicilor de acolo ca este nemancat de 2 sapt si din ce in ce mai slab si palid m-au intrebat dc se aplica alimentatie parenterala. le-am spus ca nu...au zis ca nu este posibil asa ceva. au sunat ei direct la municipal si au aflat ca este posibil, iar alimentatia parenterala nu se aplica din lipsa de cateter ...ca le-a trebuit 40 de min sa monteze cateterul la municipal ca nu erau in stare si ca au incercat 2 pana au reusit, ca citeau instructiunile sa vada cum se pun asta e alta poveste...parerea mea este sa mai ceri opinia unui neonatolog de la o alta maternitate...e doar opinia mea. stiu ca pe aici toata lumea are o parere foarte buna despre dna sau mai bine zis dnele culcer, eu recunosc ca nu o am si acum am convingerea ca dc imi mai lasam copilul acolo cateva zile nu mai aveam ce lua acasa. in plus diagnosticul lor era gresit...asa ca am tinut copilul nealimentat 2 sapt degeaba, timp in care si eu mi-am pierdut laptele...iar de stresul care era nu mai vb, de frica de a ma atasa de el gandindu-ma ca nu va trai, de faptul ca saream in sus ori de cate ori intra vreo asistenta de la copii gandindu-ma ca ma cheama sa il vad ultima oara...astea sunt chestii peste care nici acum nu am reusit sa trec si recunosc ca pe undeva poate sunt subiectiva, dar pt copilul meu dna culcer nu a facut nimic bun...din contra...

Mergi la inceput