Divortat sau nu? (split)
Raspunsuri - Pagina 4
Happy_in_TO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca74 Probabil, m-am pripit si nu am inteles ca aici doriti doar imbarbatari si mangaieri. Scuze tardive. |
Morgano spune:
Sa incerc din nou sa raspund frumos unui membru pe care nu il agreez.
Anca, una e sa divortezi la vreo 20 si ceva, fara copii. Sunt sigura ca e traumatizant, e extrem de greu, iti omoara visele si iluziile trecute si viitoare. Cred ca, daca o faci dupa o relatie de mare dragoste, este intr-adevar fte greu.
DAR: ma repet, o relatie din care se nasc copii, unul, doi, copii doriti de ambii parteneri, copii pentru care ai facut planuri, ai facut camere, ai cumparat in cuplu carti pana la adolescenta desi sunt doar bebei, copii pentru care ai gandit la o viata de fericire intr-o familie armonioasa si normala, scuze de experimare: cazi dracului din iluzia de paradis fix in iadul esecului. Esec pentru copii.
Eu, ca femeie, ma simt cumplit, dar nu asta ma face sa divortez. Ci faptul ca nu vreau ca acesti copii sa se simta cumplit din cauza noastra. Si cred ca, in sufletul fiecarei femei care renunta la casnicie cand are copii, copiii sunt pe primul loc. Ne raportam la ei, prezent, viitor. De cand le am nici nu mai concep sa ma pun pe mine in fata.
Cat om fi de proaste sotii sau de slabe ca femei, cum s-a insinuat, cat om fi de nepricepute in a pastra traditiile, nu cred ca ne-am casatorit cu scopul de a ajunge aici.
Pentru ca daca nu ne-ar pasa de aceste "nimicuri" cum le vedeti voi, am fi casatorite cu "dobitocii" pana la groapa. Si jur ca nu am scrie pe undeva ci am tace din gura pana am avea gurile pungi.
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)
Morgano spune:
revin, nu merge delete
anca74 spune:
Alice, am jignit cand am spus ca anumite rani inca mai dor??? Ce vrei sa spui? Ti se pare jignitor sa spui ca inca mai doare ca ai divortat? Geez, mie nu mi se pare jignitor. A durut, mai doare uneori, si asta este! O sa treaca. Nici eu nu am crezut cand mi se spunea asta, dar a trecut pana la urma. Ia timp sa te vindeci complet, dar odata si odata vine si momentul cand esti eliberata.
Ca sa citez din "clasicii" inca in viata, you cannot change what you do not acknowledge.
Sper sincer sa intelegi ca nu am avut nici cea mai mica sa jignesc pe nimeni. Doar am trecut si eu printr-un divort.
In loc sa sari la beregata mea, nu ar fi mai simplu sa ceri lamuriri cand nu ti-e clar ceva?!
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura 
www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.
Happy_in_TO spune:
Anca, vorbim in paralel... Mi se pare ca nu ne intelegem. Pentru mine e stop joc.
Sa ai un weekend minunat! 
Morgano spune:
Anca, you're crying over the spilt milk... dupa 10 ani. Teoretic esti sotie si mama implinita. Practic nu ai trecut nici acum peste atunci.
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)
anca74 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ripley Sa incerc din nou sa raspund frumos unui membru pe care nu il agreez. Anca, una e sa divortezi la vreo 20 si ceva, fara copii. Sunt sigura ca e traumatizant, e extrem de greu, iti omoara visele si iluziile trecute si viitoare. Cred ca, daca o faci dupa o relatie de mare dragoste, este intr-adevar fte greu. DAR: ma repet, o relatie din care se nasc copii, unul, doi, copii doriti de ambii parteneri, copii pentru care ai facut planuri, ai facut camere, ai cumparat in cuplu carti pana la adolescenta desi sunt doar bebei, copii pentru care ai gandit la o viata de fericire intr-o familie armonioasa si normala, scuze de experimare: cazi dracului din iluzia de paradis fix in iadul esecului. Esec pentru copii. Eu, ca femeie, ma simt cumplit, dar nu asta ma face sa divortez. Ci faptul ca nu vreau ca acesti copii sa se simta cumplit din cauza noastra. Si cred ca, in sufletul fiecarei femei care renunta la casnicie cand are copii, copiii sunt pe primul loc. Ne raportam la ei, prezent, viitor. De cand le am nici nu mai concep sa ma pun pe mine in fata. Cat om fi de proaste sotii sau de slabe ca femei, cum s-a insinuat, cat om fi de nepricepute in a pastra traditiile, nu cred ca ne-am casatorit cu scopul de a ajunge aici. Pentru ca daca nu ne-ar pasa de aceste "nimicuri" cum le vedeti voi, am fi casatorite cu "dobitocii" pana la groapa. Si jur ca nu am scrie pe undeva ci am tace din gura pana am avea gurile pungi. Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007) |
Tocmai pentru asta am propus discutia de mai sus! Pentru faptul ca doar cineva care trece printr-un divort stie cum se simte asta in interior.
Daca as fi abordat subiectul superficial, l-as fi postat la "Barfe", dar am vrut sa discut cu persoane care trec prin asa ceva.
Sincer, nu pricep de ce se da cu ciomagul peste degete cand se pune o intrebare pertinenta, dar dureroasa? Ce anume declanseaza sistemul vostru defensiv cand, in loc sa zic "las' ca trece", ma intreb ce se intampla cu copiii aflati la mijloc? Unde sunt jignirile de care pomeniti? Unde?
Sau numai cand ma vedeti ca apar la un subiect, deja "stiti" ca vin sa "arunc cu jigniri in dreapta si-n stanga"?
Nice... What can I say?!...
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura
www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.
A_Iulia spune:
Anca74, doar un simplu exercitiu de imaginatie te rog sa faci: inchipuie-ti ca exista femei pentru care abuzul fizic este la ordinea zilei. Si ca acele femei ar spune despre tine: cum, vai, doar pentru atata lucru a divortat? ei, prea usor divorteaza lumea in ziua de azi. Din punctul lor de vedere ca mai primesti cate un shut din cand in cand nu e motiv de divort.
Cam asta faci tu la topicul asta (si nu numai tu, dar alte persoane pot fi voit rau intentionate, totusi nu cred ca e si cazul tau).
Eu nu cred ca cineva ar putea divorta de florile marului - oricate exemple vi s-ar parea ca exista, nu aveti de unde sa stiti ce a simtit fiecare si cum a ajuns la decizia asta. Doar din niste informatii superficiale nu poti trage concluzia ce casnicie a fost aia, cat de fericiti au fost amandoi si ce sanse reale de viitor ar fi existat.
Morgano spune:
Anca, cand minimalizezi exact ceea ce doare cu adevarat, pentru ca, probabil neintentionat asta ai facut, jignesti multe persoane.
Desigur, casnicia poate fi vazuta ca un lucru usor de abandonat, dar pe-aici nu e cazul. CHIAR NU E USOR! Daca ar fi divortul atat demn de bagateltizare, jur ca eu, care ma credeam/vedeam puternica as gandi cam ca si tine. Insa cand cuvantul divort, pe care si-l arunca multe cupluri in momente de nervi, devine o chestie reala, care implica neimaginat de multe trairi de neinchipuit (devin pleonastica), cand se prabuseste ultima ta credinta in mariaj sau o relatie stabila, te schimbi de nevoie, daca nu de voie. Pentru ca esti efectiv fortat de imprejurari sa facin eforturi sa faci fata.
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)
Gabrielama spune:
Total detasata si privind din afara - Anca74, comentariile si motivatiile tale au fost total deplasate. Si scuza-ma, depasite.
Acum niste ani nu se divorta nu pentru ca se traia numai in mare armonie; ci mai ales din motive financiare, din motive legate de "educatie" (si pun intentionat ghilimele la educatie), de teama.
Si pentru ca ai adus in discutie copiii - mult mai trist si mai dezechilibrat va fi un copil care traieste intr-o "familie" in care exista tensiuni, in care va asista la certuri, la tristetea parintilor. Nu prezenta unei mame si a unui tata sub acelasi acoperis face copiii fericiti sau echilibrati, ci multe alte lucruri.
Doamnelor, restul, sunteti niste Oameni speciali si ma inchin in fata voastra.
Gabi
There is no taste like the taste of being thin!