sa ne numaram binecuvantarile (2)

Happy_in_TO spune:

Ani de zile m-am simtit ca un failure pentru ca am trecut printr-un divort... Doar am incercat tot posibilul si nu a mers si pace! Nu am nici o medalie pentru a rezista eroic pe baricade :)) ba din contra, consider ca am fost slaba tare si mi-a placut sa ma mint pentru ca nu am plecat mai devreme, inainte de a se degrada totul atit de grotesc!

Nu exista un singur vinovat intr-un divort. Si chiar nu trebuie neaparat sa fie vina cuiva anume. Nu mai merge, nu mai exista iubire, respect, nu mai este nimic de oferit... asa ca divortul urmeaza firesc, oricit ar durea. Doar nu poti sa il iei de git si sa ii reprosezi la infinit ca nu s-a tinut de juraminte, ca s-a schimbat, ca tu te-ai schimbat... Unele animale atunci cind cad in capcana, isi rod piciorul ca sa poata scapa. Si unii oameni fac la fel: inventeaza alte probleme, au aventuri etc... adica isi rod piciorul. Serios.

Un divort nu este un capat de tara, se traieste bine merci si dupa divort si dupa moarte si dupa multe altele... Credeti voi ca toate sint statornice in viata?

Eu am fost trista pentru celelalte fete pentru perioada grea prin care o sa treaca. Cind auzi ca cineva sufera, iti pare rau... Dar vor fi ok, dupa ce se aseaza emotiile si trairile negative.

Este perfect ok sa te bucuri de libertatea pe care o ai ca femeie si mama singura! Chiar ar fi culmea sa ne simtim vinovate si pentru asta!!! Ajunge cit ni se pune in circa, avem dreptul sa vedem viata cum vrem noi, sa ne bucuram de libertate, de liniste, de echilibru, avem dreptul sa fim mindre de noi si de realizarile noastre.

Pe mine ma apuca pandaliile cind aud ca trebuie sa "imi refac viata".. de parca acum este stricata sau e ceva gresit cu ea :))

Daria, Conchita, de bucurie, am o inima mare ca o piine de 5 lei

casandra spune:

Interventia mea nu cred ca a fost prea fericita.
Astazi mi-e sufletul tandari.
Unul dintre copii e bolnavior, copiii urmeaza sa plece la tatal lor, si tocmai ce am avut o altercatie cu el, pe teme financiare :(

maru spune:

casandra, iti doresc putere sa treci peste asta, sa se faca puiul bine!
Happy, felicitari pentru Sarah!

Anca, am citit si sunt dezamagita. Simt ca regreti ca nu ai ramas casatorita. nici casnicia actuala nu e ceea ce ai visat?

din nefericire eu stiu o casnicie aici care urmeaza sa se destrame din motive idioate, de ambitie prosteasca. si nimeni nu poate face nimic. Nici macar nu stiu daca e caz de incompatibilitate
si cred ca sunt casnicii care se desfac idiot, asa cum sunt emigrari ca e in trend, ca si casatorii ca e la moda si tot asa. Dar nu aici e locul, nu aici, nici una din fetele ce vin si isi spun durerea si incearca sa vada ce e bun din viata lor facuta tandari si adunata cu farasul. Nu aici. Alt topic.

Morgano spune:

Va citesc. Si eu am o zi proasta. Am fost sa vb cu tatal meu cu care, din cauza divortului mamei de el acum 5 ani, dupa 30 de ani de casnicie, nu am niciun fel de relatie. Dar am zis sa alfe, totusi de la mine. Sotul merge la el cu fetele sa le vada din cand in cand.
Cand am auzit cum vorbea de mama (care, stiu, are si ea o parte din vina) cu cata patima, resentiment, ce chestii intime mi-a spus... am venit de departe pe jos acasa pleostita si dezamagita. evident ca eu trebuie sa-i mai dau alui meu o sansa, si de ajutat va citez: am cu ce, dar nu vreau sa va ajut. si cand i-am imprumutat bani in tomana lui X, am facut-o ca sa-i dat peste nas la maica-ta ca eu pot sprijini financiar si ea nu.
Sunt si tare deprimata de situatia in general, imi analizez vina si imi dau seama ca eu am fost cea care a pornit cuvintele urate, jignirile, e o varza in sufletul si capul meu, iar faptul ca ma intalnesc zilnic cu el cand duce fetele la gradi imi face extrem de rau. Si mai realizez ca ii simt lipsa, dorm cu cea mare, nu m-am pus in patul nostru de 5 zile de cand si-a luat hainele.
Mai revin cand apuc sa recitesc ziua de azi, cu raspunsul la postarile voastre.


Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

conchita spune:

doamnelor, nu mai incercati sa va justificati unora care nu au gasit telenovele mai de doamne ajuta la televizor la ora asta si au gasit subiectul asta sa-si umple golul vietii - citat aproximativ dintr-o postanta care nu are limite la indecenta si care ar fi fost ultima la care m-as fi asteptat sa apara aici, creditand-o nemeritat.

riscul de a pierde copiii printr-un divort este absolut egal si pentru femeie aici unde sunt eu; shared custody e norma, ceea ce inseamna ca parintii au copiii in mod egal - si cu asta am incheiat schimbul de replici cu telenovelismele.

Ripley si Casandra, va imbratisez cu drag.

Qamar spune:

Happy, felicitari pt Sarah!
Casandra, ziceai de plans...La mine au fost, cred, vreo 6 luni cu plans aproape zilnic, after dark, cand Bia era in pat, dormind; au fost niste luni crunte, in care nu ma mai recunosteam, nici fizic, nici inside...Insa perioada asta s-a terminat fix in momentul in care am acceptat ca numai un singur lucru poate urma: separarea. Cand am zis: da, asta este si numai asa se va rezolva situatia asta, n-am mai plans. Durerea e acolo, sentimentul de failure fata de Bia, fata de ideile frumoase pe care le aveam eu despre marriage, despre un partener,-- toate astea sunt prezente zi de zi. Dar n-am mai plans si n-am mai incercat sa caut solutii, sa repar, sa ma fac ca nu vad.
Interventia Ancai a picat foarte prost; nici la mine nu sunt zile foarte senine (noi inca nu am reusit sa ne mutam -eu si Bia) si interventia ei mi se pare cu atat mai amara cu cat ea singura spune ca a plecat dintr-o relatie abuziva; mai spunea la un moment dat -si sper/cred ca au trecut de etapa asta- ca fetita ei nu vroia sa manance dimineata si pt asta o batea ocazional/sau o certa. Anca, in general am evitat sa scriu pe forum anumite chestii mai intime, vreau doar sa-ti spun ca ultimul scandal monstru pe care l-am avut a fost pentru ca nu putusem sa mananc o amarata de salata la Mac. Si nu, nu maica-mea urla la mine si ETC., ci cel de langa care plec; si aveam si spectatori. Bia. Tu zici ca e moft? Ca e o decizie luata asa aiurea? Eu -din fericire- sunt "om mare":)) si pot alege sa plec cand lucrurile imi depasesc anumite limite; si ma gandesc in primul rand la sufletelul ei de copil--care vede si aude si intelege foarte mult. Si pe o scara de la 1 la 10, nesimtita de salata e pe undeva pe la 5.

Ah, Accept ai picat si tu pe-aici. Plictiseala mare in alte parti ale forumului?

---

Your heart is my piñata..

pitzinuca spune:

fetelor,sunteti off topic, acilisea va numarati binecuvantarile!

lasati depresiile pentru alta data, alte subiecte!!!

uitati multe floricici de lamine pentru voi:


eu , cu (DPN 20.08.2010), andi (24.06.2003) si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

anca_a spune:

Nu pot sa cred unde s-a ajuns.

Noe, te rog eu din suflet, nu fa asta. Nu merita.

Si vreau sa stiti ca sunteti puternice, speciale, curajoase si luptatoare. Si ca daca as ajunge vreodata in situatia asta, mi-as dori sa am curajul si optimismul vostru.

Doamnelor, va admir cu toata sinceritatea. Pe toate, fara exceptie.

szivarvany spune:

TU nu intelegi un lucru: va durea toata viata atata timp cat se poate sa-l doare pe al tau copil.
Ideea asta insa nu ai cum sa o digeri.
Nici tu si vad ca nici altele.
Pentru mine ramane o durere constanta. Orice s-ar mai putea intampla in viata asta.


Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

buli spune:

marturisesc ca asta e unul din subiectele mele favorite. e mai mult echilibru aici decit in muulte alte locuri.

mi-am spus parerea despre postarea ancai74 nu pentru ca aveti nevoie sa fiti aparate, ci pt ca m-a revoltat asa o lipsa de empatie si solidaritate feminina si bun-simt ca s-o zic de-a dreptul.

Happy,
felicitari pt Sarah, e o invingatoare

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@