LMA!!!Ghiocei de Marti-Aprile 2009**165***
Raspunsuri - Pagina 19
Nikoleta20 spune:
Monica te rog nu te supara,dar acu se potrivea replica din banc
.
Uite aici 
....sa nu te superi,dar credeam k nu mai e nimeni pe zona,si cand colo,m-ai speriat cu postul tau
Atunci,BU-HU-HU si de la noi,si du-te si tu langa Chiscuta sa-l ti in brate k maine la 7 suna "alarma".
Eu ma duc,caci maine am zi plina...sper sa inceapa bine,caci prima oprire e la firma unde e posibil sa ma angajez...si pornesc plina de optimism...daca imi da ala cu tigaia-n dinti
....scot toporu' din posheta.
Maine buhuhai toata ziua prin orash...merg la shoaping
pt ziua Strumfului...asa k vedeti prin camara,aveti nevoie de ceva?
Ma duc la 
k nu tre sa ma vada nea angajatoru cu cearcane..k apoi se prinde k stau pe forum si deduce ca am si cupchil...sincer,cred k voi omite sa mentionez acest lucru,k in 2 locuri,nu a dat bine la CV,k pt ei copil mic=absente nemotivate iminente
pup.vb maine
Nikoleta20 spune:
"Asa ca saraca s-a chinuit din greu sa invete si flamanda."o compatimeam pe sora Gazei...."Vai de mine,eu nici nu pot citi daca nu rontai ceva,dar sa mai si invat nemancata"
eu citeam autentic romaneshte si parca o vedeam cu cartea in mana si cu matele ghiortaind
Monnvas spune:
Niko, chiar ma intrebam cand o sa mi se raspunda de mama, ca-n banc succes maine!
Monica mami de 
cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)
Monnvas spune:
...iar ma chinuie maselele de minte. Inca n-au inteles ca n-au loc sa iasa. In momentul asta pot sa zic ca-s o mama empatica, stiu ce simte fiu-meu.
Somn usor... Io cre' ca mai stau... Lucrez la un proiect pt care deja am primit banii, asa ca nu mai pot intarzia. Iar la 7... 
Astept maine o 
tare.
Monica mami de cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)
Gaza22 spune:
Povestea nu este neaparat despre natura/asfalt cat mai mult despre urban/rural, fite/seriozitate, medii si anturaje care te influenteaza. Si, desi e o parte din povestea vietii mele si eu nu am obiceiul sa-mi pun viata pe tapet vreau sa va impartasesc experienta mea sperand ca poate va va ajuta sa vedeti concret efectele mediului asupra unui copil. Si chiar daca nu va e de folos si ma trezesc vorbind in plus eu tot m-am hotarat sa va scriu asa ca sper macar sa nu va plictiseasca.
Eu m-am nascut in Bucuresti si primii 12 ani de viata i-am petrecut aici. Aici aveam prieteni, aici invatasem sa traiesc, sa ma joc: in spatele blocului unde sigura oaza de verdeata era mica gradinita din fata scarii, unde singurii copaci fructiferi erau un corcodus pe care baietii il goleau inainte sa se coaca, singurele sunete familiare erau tramvaiul si masinile de pe strada in zumzetul carora adormeam si ma trezeam, linistea de la tara o regaseam doar dimineata la bunici (care locuiesc tot la oras dar la casa) cand auzeam gugustucii (nu cocosul). Tata ma lua peste tot cu el, asa ca invatasem sa-mi placa forfota oamenilor de pe strada, lumea agitata din cafenele, pizerii, haosul ordonat din piata si cel mai mult orasul noaptea (vazut din masina). Iubeam orasul. N-am dus lipsa nici de experientele naturii. Aveam la tara matusi la care mergeam odata pe an si ma jucam cu toate orataniile din curte, duceam caprele la turma, alergam desculta prin rau si fugaream pisicile prin podul cu fan. Am vazut si vizitat si locuri frumoase din tara noastra de la Delta la Pesterile din munti, dar toate astea erau doar vacante, viata mea era orasul.
Cand eram in clasa a cincea parintii mei s-au mutat la Sibiu. Pe vremea aceea Sibiul nu era ce a ajuns acum, era un orasel ffffff linistit de provincie. Pt mine a fost un soc total. In spatele blocului aveam o livada, era liniste, cantau pasarelele. Sambata si Duminica in oras nu era aproape nimeni (fie vara lumea fugea la gratare la iarba verde sau iarna la sanius), tata avea o vorba "ziceai ca a dat bomba atomica", nu era nimeni dar chiar nimeni, rar vedeai doi tineri tinandu-se de mana, mergand agale prin fata magazinelor inchise. Simteam ca innebunesc, ca ma sufoc, nu puteam sa dorm de atata liniste, ma plictisea viata asta tihnita fara agitatie. Parintii mei aveau prieteni la tara si daca la inceput mi-a placut sa-i vizitez si sa ma joc si cu catelul si cu vaca si cu purcei dupa a doua vizita deja faceam alergie la ideea de a merge la tara (ceea ce nu mi se intamplase niciodata pe vremea cand eram oraseanca si vizitele la tara se rezumau in vacante). Apoi adolescenta fiind iesirile la cabana la iarba verde pe mine ma furnicau pe sirea spinarii, nu suportam miile de gaze care te napadeau vara, frigul care-ti intra in oase iarna si nu vedeam nimic placut in aceste iesiri. Din primul moment mi-am dorit mereu sa ma reintorc in Bucuresti la viata de oras si toata adolescenta mea s-a legat de visul ca atunci cand voi pleca la facultate insfarsit voi reusi sa ma reintorc in mediul meu.
O alta problema pt mine era anturajul, colegii mei mi se pareau inchisi, prea linistiti (de, ardeleni) si visam la oamenii dezinvolti si vorbareti printre care crescusem. Incercam mereu sa-mi imaginez cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi mutat si normal ca mereu concluzia era ca ar fi fost mult mai bine.
Acu sa nu va imaginati ca am ramas o inadaptata nuu, dar incerc sa pun aici doar elementele esentiale si care se leaga oarecum de discutia voastra. In fine timpul a trecut dar visul "de marire" a ramas.
In final m-am reintors in Bucuresti si nu pentru ca am vrut neaparat dar asa mi-a rezervat soarta. Ce-am simtit aici cand m-am intors? Ma obosea agitatia lumii de aici, mi-era dor de cantecul de pasarele, nu puteam sa dorm din cauza tramvaiului si a galagiei de pe strada, ma plictisea si ma enerva peisajul mereu acelas de blocuri, fata de imaginea de poveste de la fereastra camerei mele cu casele acoperite de zapada si fumul iesind din hornuri, ma stresau oamenii de aici ff vorbareti si superficiali. De ce mi-era dor si imi este ? sa ies la iarba verde si in cinci minute sa fiu langa munte si langa un rau, sa vand un animal de casa si sa simt mirosul specific de la tara, sa simt iarba pe talpile picioarelor si sa aud gazele zumzaind dar cel mai dor imi e sa vad cerul plin de stele.
Ce sunt acum dupa aceasta experienta. Stiu cu adevarat ce inseamna natura (poate nu chiar la nivelul ei empiric dar macar mai aproape decat inainte), stiu cum e sa traiesti cu si fara ea, stiu sa apreciez iesirile la aer curat si chiar daca prefer confortul unui hotel, cortului cu toate astea incerc din rasputeri sa ma rup cat mai des de gradina de beton. Cum m-a schimbat anturajul? Daca stau sa privesc critic cum as fi fost daca as fi crescut aici si cum sunt acum, inclin sa cred ca aceasta experienta a fost ff benefica pt mine,am luat ce e mai bun de la ardeleni Dar tot iubesc Bucurestiul noaptea.
Concluzia, imi pare rau ca fetita mea va creste intre blocuri,intr-o lume agitata si superficiala si chiar daca voi incerca sa-i ofer cat mai multe experiente "naturiste" pt ea vor vi doar ca o vizita prelungita la gradina zoologica, iar derdelusul pt sanie va consta tot in strada acoperita de zapada murdara.
Scuze daca v-am plictisit am avut asa un chef de povestit in seara asta si mi s-a casunat pe voi. Si scuzati va rog si greselile de ortografie si poate incoerenta in idei promit sa nu va plictisesc prea des cu astfel de povesti doar asa o data la doua-trei luni. PUP
Mami de Gazii mica si frumoasa 
Avem noua lunite
Gaza22 spune:
Niko am pus poze cu Gaza mea dar nu recente promit sa descarc maine si vin cu link-ul. Iar cea din Belgia nu era sora mea ci verisoara.
Mami de Gazii mica si frumoasa Avem noua lunite
Gaza22 spune:
N-am mai apucat sa recuperez ca m-am pus sa scriu sper sa am timp maine daca nu asta e vorba lui Aris sper sa nu-mi dea nimeni extemporal.
Mami de Gazii mica si frumoasa Avem noua lunite
Nikoleta20 spune:
bau!
am dormit nitelush,insa m-a chemat natura...si cum pc este deschis,mi-am zis sa intru sa vad daca e totul ok prin bucatarie,cand colo ce sa vad,bine ca am venit,k geamul era deschis si lumina aprinsa...daca geamul stiu sigur ca Gaza l-a lasat,caci ea a fumat precis acolo
,lumina nu stiu cine nu a inchis-o...dar,va rog pe viitor fiti mai atente
,da fetelor?
Monica,uite un ic sa treaca durerea...si pe mine m-a chinuit acum ceva vreme una...sper k nu aia de minte...k daca a iesit si aia sunt compromisa...k mintea nu mi-a venit si inseamna k am pierdut orice sperataSPor la lucru in continuare,in cazul in care mai stai.
Gaza,scuze pt incurcatura...eram prea prinsa de gandul k persoana respectiva era nevoita sa invete nemancata
gata fug la
poop
Nikoleta20 spune:
dragele mele,anul trecut pe vremea asta ma bucuram de ultima noapte acasa ca graviduta...bine k pe vremea aia nu stiam
...
dar din ce am citit,presimteam http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=133874&REPLY_ID=4612446