LMA!!!Ghiocei de Marti-Aprile 2009**165***
Raspunsuri - Pagina 16
novus spune:
Ma duc si eu la somn ,ca nu sunt normala cred 
stateam linistita avand impresia ca azi e vineri si ma gandeam ca pot sta linistita la povesti 
Asa ca good night !!!
Mami lui 
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
Bianca2503 spune:
Am uitat...ma gandeam la Monnvas.
Monica, eu zic sa faci cumva sa il iei pe Cristian cu tine si un baby sitter-mama ta, bunica, soatza, oo bona filipineza ceva.
Chiar daca e mic o sa-i fie dor de tine. Si inimioara lui trebuie sa se bucure cand tu il pupi nu numai tu cand te pupa el.
Am o pritena care tocmai s-a intors de la Paris, din aceeasi problema (stagiu doctorat- tot filoloaga si ea). Daca te ajuta o saintreb unde, cum, ce, cat...
chatonel spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui novus
Iexact, sa ne protejeze !!Mami lui www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09) |
ops, io glumeam, sper ca si tu! UV-urile sint cancerigene, sa nu faceti!!!
Famille Dragoon cu
Izia, 23 mars 2009Toulouse, la ville rose
denisamada spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui novus Iexact, sa ne protejeze !! |
Da, da si noi ne-am dotat cu costum de baie, sa ne expunem silueta.
P.S. Aia mici... ca aia mari...
Denisa-Madalina
fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )
aris26 spune:
bianca - ala farfurie mi-a placut f tare, cred ca e super pt un copil dar cred ca mult mai tarziu...ca acum e talamb rau. ala tip hamac 
...hmmm cred ca m-ash bate cu copilul pe el. ala colivie(daca s-ar si inchide copilul acolo ar fi ideal
)nu prea am unde sa il prind ca am taiat copacii de nebuna si am plantat altii care sunt inca pui. singurul copac batran e un vishin fix langa lac(alias pishcina cainilor)
chiar asa vine primavara si trebuie sa il bat la cap pe al meu sa ma scape de balta aia cu pietre ca imi e tare frica de ea in combinatie cu fi-miu. sa vedem daca am cu cine, ca el nici poarta la scara nu o vedea utila
chato - ma gandeam eu ca ai o explicatie pt huzureala. si eu de saptamana viitoare dispar ca imi vine un container in constanta si o sa am de alergatura ca deh..traim in romania si mereu ne lipseshte cate o shtampila pe timbru(probabil nu stii reclama)
ma retrag si eu ca termina si internationale acush
noapte buna
25 martie 2009
rodica2008 spune:
Niko si de la noi 
Gaza22 spune:
Am apucat si eu sa citesc un pic ce ati scris despre acest subiect si sunt perfect deacord cu Chato. Ai scris ff frumos, exact asa gandesc si eu, acu teoria ca teoria sa vedem cu practica cum vom sta.
| Citat: |
| citat din mesajul lui chatonel anca, io zic ca e un pic altfel: copiii (care am fost si noi) stiu sa faca diferenta dintr-un desen animat sau film pt copii si viata reala. Nu se transpun si nu gindesc profund la tilcurile si mesajele directe sau indirecte .... ei petrec un moment placut in fata televizorului si apoi o zbughesc catre altceva, mai ramine doar o vaga amintire din ce au vazut/auzit ... Cit priveste copiii si influentele bune/rele, de-aia se si spune ca anturajul face mult si trebuie verificat si aprobat de catre parinti... daca nu, se duce totul de ripa. Noi (frate-mei si eu) am avut perioade in care am facut o gramada de prostii, dar le-am facut cu cap (majoritatea ) E bine sa stie si copilul (adolescentul) pina unde poate merge, care sint limitele, sa aiba autonomie (auto=proprie, nomos= lege , adica sa isi faca propriile legi), sa faca timpenii in adolescenta, ca atunci le e timpul... dar nu sa sara calul. Si aici intervine rolul parintelui, sa ii arate/impuna noi limite, in cazul in care cercul de cunostinte (proprii si figurate) s-au largit. Parintele trebuie sa fie calauza, sa ghideze pasii... lasindu-i destula libertate incit copilul sa isi incerce aripile, dar sa nu si le arda. Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009Toulouse, la ville rose |
Mami de Gazii mica si frumoasa
Avem noua lunite
Monnvas spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Bianca2503 Am uitat...ma gandeam la Monnvas. Monica, eu zic sa faci cumva sa il iei pe Cristian cu tine si un baby sitter-mama ta, bunica, soatza, oo bona filipineza ceva. Chiar daca e mic o sa-i fie dor de tine. Si inimioara lui trebuie sa se bucure cand tu il pupi nu numai tu cand te pupa el. Am o pritena care tocmai s-a intors de la Paris, din aceeasi problema (stagiu doctorat- tot filoloaga si ea). Daca te ajuta o saintreb unde, cum, ce, cat... |
Saru'mana. Intreaba, desi Parisul nu prea imi surade. Faza cea mai funny e ca eu as avea de lucru la... Moscova sau Sankt Petersburg, dar cum nu avem acord cu astia (si nici n-as duce copilul acolo) ma reprofilez.
Si ai mare dreptate, nu m-as indura sa-l las mai mult de o saptamana. Asa ca o sa il iau cu mine. Daca husbandul ramane la fel de unemployed ca acum, e ok, va veni el. Totusi, el spera sa nu ramana chiar asa de unemployed pana la anu'. Mama nu e la pensie, altfel as fi salvata. Ma gandisem, in disperare de cauza, sa-l duc cate 2-3 ore pe zi la o gradi, ca eu nu voi avea un program asa de rigid, dar saracul la varsta aia abia o sa ne inteleaga pe noi, care vb romana, dar o educatoare in alta limba... [asta ar fi un argument pt mers la Roma, as gasi un grup de rezidenti romani si o gradi cat de cat, dar... sincer... mi-e frica sa merg acolo, de cand cu romanofobia]
Multumesc
Chatonelu', ti-am dat pm,
Monica mami de
cu motoras CRISTIAN (7.03.2009)
anamariame spune:
Wow, muulte subiecte de discutie ati deschis!Imi amintesc doar cateva, astfel:Ayla, eu "m-am sesizat din oficiu", probabil pentru ca am ramas cu aceasta impresie, ca nu mi-am exprimat sprijinul virtual in situatia ta de atunci. M-am gandit mult la tine, la chinul prin care treci, dar nu am exprimat nici o sutime din ceea ce am simtit sau am gandit. Si cumva am simtit nevoia sa iti transmit acum. Nu am facut asta pentru ca as fi simtit in mesajele tale vreun repros, am facut-o pentru ca imi doream de mult sa iti spun ceea ce am spus, dar nu se ivise inca ocazia. Si cu asta inchei, nu cred ca voi mai mentiona ceva legat de astfel de subiecte, pentru ca, la fel ca si tine, simt ca nu am fost corect inteleasa! pisigri, imi pari o mama destul de categorica. Nu spun ca e rau, dimpotriva, sper sa ne fii alaturi si pe viitor, sa pot invata de la tine. Dar, ce nu am citit eu in postarile tale, poate si pentru ca nu s-au atins astfel de subiecte, este cum planuiesti tu sa te apropii de pisilinca. Ce vreau de fapt sa spun. Iti dau dreptate cand spui ca nu orice e negociabil (bine, consider ca exagerezi un pic spunandu-i ancai_nicolae ca nu ar fi trebuit sa ii cumpere un nou telefon) si cu siguranta pisilinca va sti sa te respecte ca mama). Dar iti doresti sa ii fii prietena? Cea mai buna prietena? Eu in primul rand asta imi doresc pentru Eva (sigur, voi face tot posibilul sa ma impun, vor fi clar niste reguli bine stabilite de urmat - cum avem si noi adultii de altfel - dar as vrea sa ii devin confidenta la o varsta delicata, sa imi spuna mie prima data ce-i in sufletul ei. Off, nu reusesc sa exprim exact ce imi doresc acum. Mama mea e o mama aproape perfecta, am avut cam tot ce ne-am dorit in copilarie, si eu si fratele meu, dar a fost destul de stricta si severa cu noi, si asta a fost un motiv pentru care ea nu mi-a fost niciodata confidenta. Mi-a fost mama, dar nu si prietena, desi de multe ori mi-a repetat ca ei trebuie sa ii spun eventualele probleme si suprari.Anyway, sper ca ai inteles ideea mesajului meu, si ca nu te-ai simtit in vreun fel acuzata, ca nu asta am incercat eu aici Ilinca, eu nu am catel, am un matz amarat , dar ador si cainii si am trecut de cateva ori printr-o durere asemanatoare. Am avut pisoiul in ghips, a luat vreo 3 trante de la et 4 si am suferit si eu alaturi de el. Am plans continuu si l-am ingrijit, slava Domnului a scapat, dar au fost clipe in care am crezut ca se va duce. Imi pare rau de Manole, imi pare rau ca suferi! Revin la tine, Ayla, am citit ce ai scris, si plang...pentru ca rar scrii astfel, rar scrii ce simti cu adevarat si mai des ne spui dezamagirile tale, frustrarile tale care apar aici neintelese. Poate daca ai exprima mai des ce e in sufletul tau, daca si tu iti doresti asta, ar fi mai usor pentru tine, si pentru noi, sa te cunoastem si mai bine. Plang pentru ca simt durere cititnd randurile scrise de tine, si constientizez ca e o farama atat de mica din imensa ta durere...nu vreau sa te simti vinovata ca mi-ai schimbat starea de spirit, nu spunem noi toate ca suntem o mare familie, cu rele si bune? 
Eu oricum sunt mai sensibila in perioada asta, din pricina unor probleme de suflet, dar nu as putea niciodata sa ma destainui aici, desi mi-as dori uneori sa o fac. As avea uneori nevoie sa ma aduca Aris la realitate cu pragmatismul ei, as avea alteori nevoie de umorul Ilincai sau de obiectivitatea lui pisigri, si alteori de sensibilitatea cuvintelor tale...dar pentru mine forumul ramane totusi public si asta ma impiedica sa me destainui complet. Te admir, insa, pentru curajul tau de a face asta! Off, hai ca vin si eu acu cu placinta...mai am inca de recuperat.sper sa revin ca eva se cam foiesteAna-Maria, mami de 
Eva Maria (23 aprilie 2009)
Gaza22 spune:
Ilinca sunt alaturi de tine 
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Opa, am stat deoparte putin si m-am trezit ca ati depasit clubul scutecelor si ati ajuns la "adolescenti rebeli" Interesant subiect. Eu inca nu-mi bat prea tare capul fiindca am o incredere de neclintit in fiica-mea de pe acum, si stiu ca prin personalitatea ei si ajutorul familiei n-are cum sa nu ajunga bine. Si eu am facut "nebunii", in sensul ca in liceu fumam, mai trageam o bere sau chiar o votka, fitze n-aveam ca "metalistii" erau simpli in imbracaminte...dar intotdeauna am stiut unde mi-e capul.Ca veni vorba de destainuiri, eu pana la ora asta aproape numai intr-un plans am tinut-o. Dupa ce a adormit Sophiphi de pranz l-am scos pe Manolica sa-l mangaie si pe el razele soarelui. Si ma uitam la el cum se plimba lent cu trupul lui numai oase ascutite si plangeam ca o nebuna, gandindu-ma cat de fericita m-a facut 9 ani si acum, la crepusculul vietii, e asa de neajutorat si totusi la fel de copil inocent ca atunci cand era pui. S-a plimbat destul de mult, pana a vomat (mereu vomeaza dupa miscare) si n-a mai putut urca sus. Am stat cu el la scara vreun sfert de ora sa se odihneasca...a urcat cu chiu cu vai, culcandu-se la fiecare etaj...s-a impiedicat, i s-au inmuiat picioarele si a cazut in bot...plangeam intr-una pe scari si imi treceau si ganduri gen:"oare Phiphi o sa-i simta lipsa prin casa? O sa-si dea seama ca nu mai e? Ea,care era toata un chiot si-un tropait in orice colt al casei il vedea..." Ma retrag, ca nu mai vad nimic la calc. mami de Sophia-Diana (Sophiphi) 9luni |
Mami de Gazii mica si frumoasa
Avem noua lunite