Parinti adoptivi in asteptare * 3 *

gabriela42 spune:

mamicutelor in devenire luptati pt un sufletel nevinovat care va doreste atit de mult ca ve-ti simti ca doreste atita dragoste cit infinitul.legea adoptiei cu regulile si principiile ei este umilitoare dar zimbetul puiutului este recompensa asteptarii!mai avem 5 luni si terminam postadoptie!suntem de 4 ani pe drumul acesta pt ca am gasit copilasul in conditii si situatii complicate adica mama disparuta dupa nastere iar legea a cautat-o la infinit si nu a gasit-o(4 ani).ehe a trecut!fericirea vine valuri valuri si a meritat asteptarea dar cind ma gindesc la cei ce vor urma aceeasi suferinta ma pun pe un plis haoticscuze dar eu nu am fost prevenita despre ce ma asteapta si am patit scene penibile cind de la dgaps reprezentanta mi-a spus nu mai plinge esti la inceput...si a mai durat inca 2 ani!tristetea mea este ca din cauza sistemului nu mai am putere pt al2lea!simonel tu stii ca ma bucur pt tine ca pt mine darrrrrrrrr cel mai mult pentru micuti!noi suntem foarte fericiti si sanatosi si sper ca domnul sa ne binecuvinteze.andas cu filmuletele mi-a recidivat sensibilitatea care imi va ramine toata viata.iti multumesc mi-a prins bine sa nu uitam de unde am plecat!

Bellaiza spune:

Tuturor ...o mie, dar si asa sunt putine...
Am intervenit pe forum doar in momentul in care puiutul nostru era acasa...pui de om drag la care nici nu mai visam...trecuse vremea monitorizarilor si a FIV, dar si momentul de rascruce din viata noastra de cuplu: este sau nu boala aia urata de ti se face parul maciuca... nu a fost...fusesem binecuvantati si indoiala nimanui era vax...Stiam ca vom adopta sau macar vom incerca sa devenim parinti prin adoptie. Am spus clar ca nu innoim atestatul, ca nu intalnim decat un pui de om. Si asa a fost. Nu era bebe, avea 5 ani si noua luni cand Dumnezeu ni l-a scos in calea noastra si nu stia cate degete are la o mana...Exact dupa un an stie sa citeasca, sa scrie, aduna si scade, stie poezii, cantece, colinde, iar educatoarele la gradinita ne-au spus ca este in primul lot de 5-6 copii.
Deci, numai Dumnezeu stie ce ne-a harazit, noi insa Il putem ruga sa ne implineasca visele...
Stiati ca putem fi parinti a muuuuuulti copii care nu sunt ai nostri in acte, dar pt care facem tot ce ne sta in putere sa ii vedem fericiti? Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar daca iubesti copiii " risti" sa ti se spuna mama Gabi asa cum i se spune mamei mele din neam in neam si prin...alianta...pe bune, nu glumesc

simo_75 spune:

Vreau sa le spun fetelor care inca asteapta sa nu-si piarda credinta.
Eu acum ceva timp deschideam acest subiect si nu uit prin cate am trecut insa D-zeu e mare si ne aduce puiul acasa la momentul potrivit!!
Sa sperati fetelor ca intr-o zi puiul pe care vi-l doriti va fii acasa langa voi mai devreme sau mai tarziu.
KITTA- o sa vina ziua cand iti vei strange puiul in brate!!
LUMINOASA- te pup si sa ai speranta!!

gina77 spune:

buna, fetelor. Gata, am reusit! De pe data de 18 iunie suntem fericitii parinti ai lui Andrei.
pentru cele care mai au aceasta curiozitate: da, in ziua in care aveti termen la tribunal pt incredintare in vederea adoptiei puteti sa-l luati pe bebe acasa. Noi pe la 10.30 am intrata in sala. pe la 15.00 am luat certificatul de grefa si pana seara am ajuns si cu bebe acasa.
Deci se poate.
Asa ca de o saptamana si putin suntem trei si foarte fericiti! Iar azi mai si implinim 4 luni! Ce mari suntem!!

Luminoasa spune:

Simo_75,

Multumesc foarte mult pentru incurajari insa stii si tu ca uneori este foarte greu sa fii optimista dar incerc din rasputeri.

Cand Dumnezeu va vrea (si cand noi vom fi intr-adevar pregatiti), sunt sigura ca va veni copilul mult dorit.
Probabil ca va veni cand nu ma voi mai astepta.

Un gand bun tuturor!

Luminoasa spune:

KoraPop spune:

Salutare tuturor!

Fetelor, dupa ce am trimis mail-uri in aproape toate judetele si am primit raspunsuri stass despre cum e procedura legala si spre sfarsitul fiecarei scrisori mentionarea faptului ca nu au copii care sa se incadreze cerintelor noastre imi mai spune si AS mea ca ea a cerut lista pe tara a copiilor declarati adoptabili, dar ca 99% sunt rromi si majoritatea si bolnavi grav. Mie nu imi vine sa cred ca stau chiar asa lucrurile si nu inteleg de ce AS mea vrea sa ma descurajeze de cate ori vorbim la telefon. I-am explicat ca stiu multe cazuri, de pe net, e adevarat, de familii care au adoptat copii sanatosi si nu rromi si nici foarte mari si ea imi spune ca de fapt suta la suta sunt rromi doar ca voi nu vreti sa spuneti adevarul. Chiar m-a suparat, cine e ea sa va condamne,cum isi permite? De ce ar minti cineva pe forum cand oricum se afla in anonimat?
Nu stiu ce voi face, trebuie doar sa astept si sa sper la o minune...
Pile nu am decar intr-un judet, de unde astept vesti in viitor....in rest nimic, numai descurajari....ce aiurea mi se pare cand atatea sufletele ar fi salvate de oameni ca noi si li s-ar oferi o viata minunata....trist...

Kora

CARPE DIEM!(Traieste clipa!)

denisa220972 spune:

KoraPop Si mai apar si la TV si spun ca sunt sufocati de copii abandonati, maternitatile sunt pline, centrele pline, asi.maternali pleaca la pensie si ei saraci nu au cui sa-i dea. Iar cand te duci la ei si intrebi " vai nu sunt copii" nu iti vine sa-i strangi de gat.

KITTA spune:

KoraPOPiar suferim impreuna fata draga? Eu sunt in cautare de pile, pile pentru ce? Ca sa fac totul legal, ca doar nu vreau sa fur copilul nimanui cum asa ma facu cineva pe aici pe forum.
Si pe mine ma incurajeaza ale mele la fel de bine, ca doar suntem la sectoare diferite. Parca zici ca sunt croite de acelasi tipar. Eu daca nu reusesc anul asta trec la ovule donate, ca s-a scarbit si sotul de sistem si nu are decat statul sa ii creasca, nu sa ne rugam noi de ei........e pacat si trist, daca nu as avea servici si as sta acasa, as face o campanie pentru indreptarea lucrurilor in acest sens, cum au facut fetele la FIV, de ceva ceva tot sa zicem ca se facu, mai un medicament mai un FIV gratis daca indeplinesti nu stiu cate sute de condiii. Macar acolo statul avea de dat, dar in cazul adoptiilor noi scapam statul de datorii si ei tot nu se misca. Sa vedeti ce relaxate sunt astea ale mele....
Oare nu putm sa scriem la TV-urile astea de au facut reportajele, sa spunem ca noi vrem copii si nu ne baga nimeni in seama si cum am putea sa ii luam pe cei abandonati chiar si daca ne riscam, etc. Ca toata luma spune numai de riscuri, dar parca la FIV nu era un risc au o loterie? Mi-e sila si iar m-am ambalat....

simo_75 spune:

dragele mele,
Sufletul meu este alaturi de voi si credeti-ma ca un copil e un copil indiferent de etnie,nationalitate etcc....
Nu sunt numai copii rromi desi stiu ca suna ciudat ca va spun asta cand voi primiti numai raspunsuri de genul asta insa cu incredere si forta mergeti mai departe!!!
eu sunt in masura sa va dau sfaturile astea ca stiu ce inseamna asteptarea si cunosc dezamagirile sistemului...desi inafara de Bucuresti celelalte judete isi fac treaba...eu am primit dovada.....atunci cand increderea mea era 0% in sistem!!!
Stiu ce ganditi stiu ce simtiti ca un an de zile am trecut prin diferite stari...de nervi, de dezamagire si de neputinta....
Am scris peste tot,am luat legatura cu fundatii si chiar nu aveam preferinta la etnie.........
AS mi-a spus ca nu sunt copii nici macar de etnie rroma ,innebunisem........de nervi!!
I-am spus la un moment dat AS ca nu mai vrem de etnie...ce credeti?Acum aveau numai de etnie.....deci e o bataie de joc...
Astazi citeam intr-un ziar ca la spitalul Gr Alexandrescu in fiecare zi sunt abandonati cate 2 copii....unde sunt ??Ce fac cu ei nu pot sa-mi explic!!!
Copilul vostru va veni atunci cand nu va veti astepta,eu imi pierdusem orice speranta si incetasem lupta si atunci bunul Dumnezeu mi-a aratat calea....
Va rog din suflet,nu disperati ..fiecare va avea copilasul ei mai devreme sau mai tarziu!!Stiu ca e greu stiu ca e cumplit sa vezi ca fiecare zi e o dezamagire,ca in fiecare zi primesti un raspuns negativ ca atunci cand ai speranta se naruie totul insa luptati mai departe!!!Nu va lasati doborate !!
daca veti citi postarile mele timp de un an veti vedea cat am luptat si cate am indurat sa am copilasul langa mine!!
am suparat multe fete cu negativismul meu,cu disperarea mea insa sunt sigura ca ma intelegau si incercau sa ma faca sa vad si partea buna a lucrurilor desi eu eram disperata si totul era invaluit in negativism...
nu intelegeam cum unele fete si-au gasit repede copilul desi eu stateam si asteptam si asteptam.....insa la final am realizat ca bunul Dumnezeu a avut planuri pentru mine si mi-a scos baiatul in cale..........
toata suferinta mea a avut un final fericit si probabil ca a trebuit sa astept ca puiul meu sa devina adoptabil...si eu sa ajung la el si sa parcurg 600 de km !!!
Va spun sincer ca plecam la drum fara speranta,o luam ca pe un concediu si atunci s-a intamplat minunea.
Va rog din suflet sa nu va mai umpleti sufletul de amaraciune si nu mai puneti la suflet orice raspuns negativ...
Va garantez ca va veni si acea clipa minunata pentru voi!!
va pup si mergeti mai departe cu incredere !!