Care este scopul vietii ?

Alizee spune:

Eh, nu toti avem aptitudini de geniu. Ne bucuram cand avem mici victorii, cand soarele straluceste dupa o iarna grea, cand copilul nu a mai racit de 2 saptamani, cand barbatul zambeste cu drag etc.
Eu as zice sa-ti propui cate un tel pe saptamana. Sa vezi ca uiti cata plictiseala ai acumulat tu in iarna asta grea.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

elyda spune:

Daca imi fac analizele si ma duc la psiholog, dupa care iti spun rezultatele,ma crezi ca nu ma refer la mine?

Dana

Alizee spune:

Iarta-ma, nu vreau sa te supar, dar iti pui niste intrebari mult prea filozofice, din puntul meu de vedere.
Iti recomanda Coraly sa citesti cartea "Conversatii cu Dumnezeu", a lui Neale Donald Walsch.
Poate astfel vei afla raspunsul la intrebarile tale.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

elyda spune:

Iarta-ma, nu vreau sa te supar, dar iti pui niste intrebari mult prea filozofice, din puntul meu de vedere.
Iti recomanda Coraly sa citesti cartea "Conversatii cu Dumnezeu", a lui Neale Donald Walsch.
Poate astfel vei afla raspunsul la intrebarile tale.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
[/quote
]Nu m-am suparat. intrebarile chiar au tenta filozofica, sunt in perioada cand am inceput sa-mi pun astfel de intrebari,sper sa-mi treaca cu timpul.

Dana

Donia spune:

Am vazut o inregistrare foarte interesanta cu o conferinta a unui scriitor. Omul a publicat cateva carti, o viata de succes, s-ar spune, iar dupa publicarea ultimei carti a primit vizita unui regizor care dorea sa faca un film dupa cartea lui. In care, apropos, autorul era si personajul principal, cartea era autobiografica si de eseuri, daca am inteles bine.
S-au asezat cei doi la masa de lucru, iar regizorul a inceput sa ii vorbeasca scriitorului despre personajul principal. Mai intai trebuiau sa il intinereasca, in loc de 40+, regizorul a sugerat 30+, ca sa fie asa cum publicul se pare ca prefera. Si incet, incet, regizorul a tot adaugat chestii fictive in viata personajului, explicand ca doar in felul acesta filmul are sanse sa fie un succes.
Autorul cartii povestea ca in momentul acela a realizat ca viata lui e totusi destul de anosta, daca are nevoie de atatea improvizatii pentru a atrage atentia altora Nu ca ar fi cautat atentie... ci in acel moment si-a pus problema sensului vietii sale.
S-a intrebat ce se va spune la inmormantarea lui? Ca "Jim" a scris multe carti. Bun, si? Si atat.
Iar asta l-a facut sa se gandeasca si mai mult la viata lui.
Nu s-a intamplat nimic peste noapte, insa treptat Jim a decis sa se implice in ajutorarea baietilor care cresc fara tata, el insusi fiind un astfel de caz, si a reusit sa miste oameni si bani pentru a crea programe care sa le dea acestor copii sansa sa isi gaseasca si ei un scop in viata.
Spunea ca o proportie importanta dintre dependentii de droguri sunt fosti copii care au crescut fara tata, la fel ca si cei care comit atacuri armate si mai apoi ajung in inchisori. Si mai povestea despre sansa pe care a avut-o el, ca la un moment dat sa intalneasca un adult care sa ii descopere talentul la scris si care sa il indrume spre o alta viata, exact in momentul in care "Jim" descoperise ca avea acces la arme.
Deci Jim a ajuns sa considere ca viata lui de succes, asa cum o traise pana atunci, nu insemna mare lucru, atata timp cat scopul lui era doar realizarea personala. Si a simtit ca scopul vietii lui e altul, sa fie o parte si din devenirea altora.

Si ma gandesc acum la ce spunea Grace:

"Scopurile in viata sint diverse. Sint scopuri colective si individuale. Ideea este: cum reusim sa facem scopurile indiviuale sa coincida cu cele colective? Asta-i intrebarea suprema"

In primul rand, admitem ca exista un scop colectiv?
Si daca da, suntem dispusi sa ne subordonam scopurile individuale celui colectiv?
Putem ca intr-o oarecare masura sa renuntam la noi si sa punem comunitatea pe primul loc?
In ce moment al vietii noastre putem sa spunem: scopul vietii mele este sa si dau, nu doar sa primesc?

Cum se vede filmul vietii voastre?
Filmul vietii mele ar fi destul de interesant, zic eu dar nu stiu cata lumea s-ar inghesui sa-l vada. Copiii mei, cu siguranta. Dar oare cum l-ar gasi?
Regizorul lui Jim mai spunea ca pentru a atrage publicul de partea eroului, acesta trebue sa faca o fapta buna (cat de mica) in primele 15 minute din film, chiar daca personajul nu are un caracter ireprosabil in ansamblu.
Asta e pentru un film de maxim doua ore. Oare pentru o viata de zeci de ani cate fapte bune ar trebui sa fac, in asa fel incat copiilor mei sa le placa filmul vietii mamei lor?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Grace spune:

Blackpanterro, cind spuneam ca exista putina omenie in lume ma refeream la deficit de asa ceva si nu invers. Sigur ca exista o gramada de Fundatii, ONG-uri, OG-uri, persoane private, firme etc care intervin in caz de tragedii, catastrofe naturale, conflicte militare etc, insa eu ma refer la omul obisnuit, cunoscut sau nu, la vecinul, colegul, prietenul, cunostinta, care sint macinati de meschinarie, invidie, rautate. (Nu spun ca acesti oameni nu pot fi capabili de omenie. Pot. Putin, la suprafata, si eventual numai cu public.) Ma refer la suflet. Abstract. La ala necizelat. Citi isi propun sa fie umani? Oare citi dintre noi s-au gindit macar o data in viata la esenta umanismului?

Tisina spune:

Foarte adevarat!

s_ellia25 spune:

scopul vietii??daca ne gandim la noi incercam toata viata sa ne atingem scopul,telul si tot nu suntem pe deplin fericiti/impliniti..deci noi incercam sa ii dam vietii un scop..
ati fost vreodata la tara???ma refer la zonele mai izolate ca sa ma exprim asa..m-a uimit toata viata (si am si invidiat)acele persoane simple care parca traiesc fara nici un scop bine definit,care se casatoresc ,au copii,muncesc pamantul si cresc niste animale si sunt asa de fericiti in 'naivitatea' lor cum as numi-o eu..nu au scopuri si stiu sa profite de micile bucurii pe care viata i le ofera si poate ca sunt mult mai fericiti decat mine care am prea multe scopuri..
nu credeti???

Elena spune:

Pai nu, eu nu prea cred. Ce prezinti tu aici este o imagine idilica, dar care din pacate nu prea are legatura cu realitate. Tu spui ca acei oameni sunt fericiti, pentru ca asa iti par tie de la distanta, dar ia du-te la fiecare in parte si intreaba-i daca sunt fericiti si o sa vezi ce surpriza vei avea! o viata simpla si lipsita de scopuri precise nu inseamna neaparat o viata fericita, atita timp cat in interiorul omului nu exista armonie si echilibru.
Poate ca omul simplu pe care tu l-ai invidiat nu da atita importanta lucrurilor asa cum le dam noi, orasenii, dar asta nu inseamna ca omul este mai fericit; pai de exemplu, daca i-a murit o capra, omul ala e terminat o luna, iar daca recolta vecinului a iesit mai buna, l-a terminat un an intreg.

Ce vreau eu sa spun este ca nu neaparat daca omul este 'simplu' si fara scopuri in viata stie automat sa profite de micile bucurii si sa fie fericit.


_
viata implinita
perlute

salcia spune:

Donia ! Cred ca e prima data cand un mesaj de pe forum ma impresioneaza atat de mult, asta poate si din cauza ca sunt intr-o perioada a vietii mele cand imi pun tot mai mult problema scopului, mai mult, a sensului vietii...

Am ajuns oarecum la concluzia ca scopul (sa nu vorbim despre sens, deja e prea complicat si filosofic) este sa fii impacat, macar cu tine insuti. Cel putin pentru mine se aplica acest lucru, dar e foarte greu. Pentru mine sa ma simt impacata inseamna sa nu ma mint si sa incerc sa fac ceva pentru a schimba, catusi de putin (sau de mult, in varianta utopica), lumea in bine. Si asta cred ca o poate face fiecare, nu e neaparat nevoie sa fie ceva maret, vorba lui Voltaire, fiecare ne putem cultiva gradina.

Dar e foarte greu sa incerci sa te detasezi de lumea asta materialista, consumerista, mereu pe fast-forward, cu programul birou-pat+diverse extras, sa te smulgi din confort, egoism, aparente si lancezeala, toate astea ne distrag de la adevaratele probleme pe care ar trebui sa ni le punem. Si e foarte greu si sa incerci sa schimbi ceva, pentru ca sunt enorm de multe lucruri de schimbat. De aceea e teribil de greu sa ajungi la impacarea de care vorbeam, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercam.

Oricum, ma gandesc mult la problema asta, si intr-adevar te poate lovi si depresia tot cugetand la scopul/ sensul lucrurilor/ vietii/ oamenilor etc.