Dragostea clestar
Raspunsuri - Pagina 3
Luna1 spune:
Samahol si blackpanteroo impresionante povestile voastre. Da, intalnirea partenerilor nostri ne face norocoase. Eu insa ma zbucium mereu in intrebarea "de ce eu? de ce doar cateva persoane? de ce am fost aleasa sa-mi gasesc jumatatea si altii se chinuie?" Apoi citesc aici la divorturi si probleme, ma simt norocoasa insa am un cui in inima, daca voi suferi iar, daca el se va re-indragosti, daca... daca... Al meu sot imi zice ca nimic pe lume nu ne va desparti decat daca aleg eu sa divortez. Dar vazand atatea in jur te intrebi normal "ma pot relaxa, va fi asa cum simt? sau iar voi cadea de sus de tot..." Cu tatal fiului meu am avut o relatie... nu de clestar, mai mult fortata, din dorinta de a functiona, dar am cazut de foarte sus. Acum parca nimic nu ma poate relaxa, am senzatia ca viata, destinul ma vor lovi cand ma astept mai putin. O fata cerea un sfat parca acum cateva zile la subforumul acesta, vorba de pasiune, de lipsa ei. Depinde insa ce intelegi prin pasiune, mie pasiunea imi face rau, si prin pasiune inteleg iubriel acela drog, acele iubiri care te seaca, pe care le simti cum te istovesc. O astfel de relatie am avut cu tatal fiului meu si m-am lecuit de "pasiune".
Xio sper ca relatia cu prietenul tau sa se finalizeze cu o iubire de clestar pe viata, daca asta iti doresti.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
babyblue spune:
si eu am avut acea relatie de pasiune, istovitoare, care te seaca de vitalitate si te consuma, care te drogheaza cu adrenalina, pentru care respiri in fiecare secunda, doar doar o fi bine, in care intr-un minut poti trai n tipuri de senzatii, de la extaz pana la nesiguranta completa. si m-am saturat complet de genul asta de traire. ca nu o pot numi iubire. o traire extrema.
eu l-am cunoscut pe sotul meu absolut intamplator, banal, am nimerit vreo 10 min izolati intr-un colt, la un fel de conferinta, am stat de vorba aciuati acolo si comunicarea a fost spontana, plutea intre noi o stare de familie, dc ma pot face inteleasa. era inghesuiala, lume multa, ploua, el mi-a adus un suc, am stat intr=un colt, am schimbat doua trei vorbe si nu mai voiam niciunul sa plecam unul de langa celalalt. ne-am intrebat mai mult din ochi dc sa o taiem de acolo si am plecat pe furis la o cafea, intr-un barulet de langa.
apoi intalnirile au venit spontan, lucrurile se intamplau de la sine,eram prietenii cei mai buni, iar senzatia de intimitate era totala. cand ne-am luat de mana si ne-am imbratisat prima data, parca tremuram cu sufletul inundat de iubire. am simtit nevoia sa stam tot timpul impreuna, motiv pt care ne-am mutat f repede si el m-a cerut de nevasta f firesc,de parca era de la sine inteles ca asa trebuie sa fie.
el este omul pe care ma bazez, el conteaza mai mult decat oricine, in el am incredere mai mare decat in orcine. stiu ca dc il sun pe el, lucrurile se rezolva, sau se vor rezolva.
noi glumim si el imi spune mereu ca femeia viseaza, iar barbatul ii indeplineste visele. si la noi se pare ca asa e. orice imi doresc, el incearca sa rezolve.
cand am fost zbuciumata, el a stiut sa ma faca sa simt pace si liniste. orice discutam, totul imi pare mai roz si mai bun.
de cate ori ma suna, desi am vorbit cu o ora inainte, sigur gasim ceva de ras, sau de despicat firul in patru, desi poate reluam discutia de acum 2 ore.
imi e sot, iubit, tata, frate....langa el ma simt cea mai frumoasa femeie.
are un suflet de o rara noblete si o lume interioara complexa, care ma fascineaza si ma bucur mereu sa il cunosc, in fiecare zi.
si nu, nu simt sfraseala si pasiune nebuna si bolnava. doar o senzatie de acasa. pot sa respir fara el, ma simt libera, ma simt calma, ma simt implinita. nu simt o nevoie dureroasa de a fi cu el, o gelozie morbida, sau o stare de nebuneala de cap. simt doar reala placere de a veni aks. in bratele lui.
in tot cazul, nu as putea concepe ideea ca el sa nu mai existe in lumea asta.....
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
blackpanterro spune:
Luna, tare fain si la voi!!
La fel ma intreb si eu, cum de am dat peste omul asta? ce am facut eu sa merit viata asta? mereu imi spun "prost sa fii, noroc sa ai!" :)
Xio, ce frumos, esti high-school sweetheart! :)
Adriana 12w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
liliana83 spune:
M-am gandit putin daca oare relatia dintre mine si sotul meu este una de clestar... nu pot sa spun sigur ca asa este , pentru ca intre noi au mai fost mici probleme , mai ales de cand s-a nascut copilul si la inceput ne-a fost foarte greu amandurora sa ne obisnuim sa fim parinti...dar cu siguranta este o legatura puternica intre noi, ne iubim mult si nu mi-as putea imagina viata fara el langa noi.
Noi ne-am cunoscut la un examen.. la sfarsitul anului intai si cand l-am vazut m-am gandit cum de nu-l vazusem un an intreg!!!N-am vorbit mult doar mi-a zis din ce oras e.Atat.Nici nu stiam cum il cheama! Am picat acel examen si-am iesit plangand.Eram nervoasa ca in sufletul meu simteam c-am fost nedrepatita... si m-a intrebat cum a fost...as fi vrut sa tip , sa-l ignor , sa nu-i raspund.. dar ceva m-a oprit.Am stat si i-am povestit .Am plecat .Apoi a intrat el .A tras exact acelasi bilet ca mine.A picat si el(asta am aflat dupa ce-am inceput relatia). Nu ne-am mai vazut.Imi amintesc ca eram intr-un autobuz si ma gandeam la el. Am inceput sa plng. Aflasem ca era bun la informatica si ma gandeam ca daca pica si el acel examen(decisiv pentru facultatea pe care am facut-o) erau sanse mari sa plece la facultatea de informatica si sa nu-l mai vad niciodata...
Soarta a facut in asa fel incat sa ne reintalnim... asta cred cu tarie . Cum sa va spun , sotul meu este genul de persoana pe care e suficient sa-l vezi o singura data si sa-ti dai seama ca este un om foarte bun dar si foarte serios.Imi amintesc ca odata o colega de servici mi-a zis ca daca i-as spune ca barbatu-miu ma bate nu m-ar crede
.De cand am devenit oficial impreuna nu ne-am mai despartit deloc.Adica am locuit impreuna, ne-am mutat in aceeasi grupa la facultate si ne-am casatorit la incepututl anului patru .. nici nu stiu cand a trecut timpul .Cand s-a angajat el, imediat dupa licenta, in prima zi am zis ca mor.Nu puteam sa ma obisnuiesc ca el nu este cu mine. Noi ne mai contrazicem , ne mai tachinam , dar simt ca el este cea mai buna alegere pe care-as fi putut s=-o fac vreodata. Ne iubeste enorm, desi mie cel putin nu-mi spune foarte des acest lucru , dar simt asta in tot ceea ce face. Niciodata nu ia o decizie fara sa ma consulte. Si noi vorbim mult, ne facem planuri de viitor, si DA el face cea mai buna cafea pe care am baut-o vreodata.
Simona R. spune:
Niciodata nu trebuie sa ne simtim "vinovati" de fericirea noastra,si sa sa ne facem griji ca altii nu au avut parte de ceea ce avem noi ,ci sa fim mandrii ca am fost in stare sa creem asa ceva in existenta noastra!Eu personal cred ca fiecare poate avea o asa mare iubire,cu asa trairi minunate .....daca nu inceteaza sa creada in ea!
cristiama spune:
Am rasfoit un jurnal vechi, scris pe la 14 ani in care am gasit o descriere exacta a sotului meu! Si l-am cunoscut dupa vre-o 15 ani, uitasem complet de ce scrisesem in liceu.
In timpul asta am avut prieteni, doar ca la fiecare din ei ma intrebam: cum o sa fie daca eu ma casatoresc cu cel de-acum, fac copii si pe urma vre-o data pe strada o sa trec pe langa EL?
Si cand treceam cu tranvaiul prin noapte ma intrebam, uitandu-ma la luminile aprinse din blocuri, unde esti?
Ei bine ne-am gasit. E mereu primavara in sufletul meu si au trecut de atunci peste 10 ani.
E sotul, iubitul, prietenul cel mai bun, adultul serios caruia ii cer sfaturi si copilul cu care ma bat cu zapada.
Nu am garantii, nu stiu ce va fii cu noi peste ani, ceea ce stiu sigur e ca cei 10 ani de fericire nu mi ia nimeni!
Ma bucur cu nu sunt singura, din pacate in jurul meu sunt ataaat de multe relatii triste, prietenele mele abia mai vorbesc cu sotii, fiecare isi face program separat in weekend, incat ma gandeam ca asta e normalitatea.
am ajuns sa vorbesc putin despre relatia mea, e ca si cum m-as lauda!
aici putem sa ne laudam, da?
monabella spune:
pt fiecare din voi si sa a dea doamne doamne sa va fie asa si de acum inainte. Sincera sa fiu nu credeam ca asa ceva exista.
delphin spune:
Nu puteam sa lipsesc de la subiect... samahol ma simt flatata de aceasta admiratie si nu sunt cuvinte mari sau aruncate in vant!
Suntem norocoase....
Eu am incetat sa ma mai intreb de ce eu? D-zeu asa a prevazut, destinul...caci nu pot sa cred altfel date fiind imprejurarile in care ne-am cunoscut...
Stiti unde sunt acum? In acelasi loc unde cu 12 ani in urma l-am cunoscut pe EL. Cu doi copii si la fel de indragostiti(eu as pune mai) ca atunci!
Cum e viata asta!? N-as fii crezut daca cineva mi-ar fi spus ca se va intampla.
Sunt 12 ani...si parca ar fii ieri! Eram aici cu serviciul...decisa sa nu am vreo relatie ..si l-am cunoscut pe EL!
EL e prietena mea cea mai buna cu care stau la "barfe" ore in sir, el e sfatuitorul meu, cel caruia ii cer parerea cand ceva ma tracaseaza, el e cel in bratele caruia uit de tot...chiar si de copii. Ma face sa ma simt cea mai frumoasa si cea mai desteapta femeie din lume chiar daca sunt departe de asa ceva...dar e o asa senzatie placuta...Iar eu pt. el sunt la fel...nu ia nici o decizie, chiar si la servici fara sa-mi vorbeasca sa ne dam cu parerea....
Suntem indragostiti si acum ca doi adolescenti, pe cei din jurul nostru ii amuza...insa noi ne simtim bine!!
Stiu ca ar face toul pt. ca mie sa-mi fie bine, la fel cum si eu as face totul...
Nu ma satur sa vorbesc de el..as vorbii ore in sir...nu de mult am fost sa ma intalnesc cu o prietena pe care nu am vazut-o de vreo 13 ani daca nu si mai mult si am remarcat ca majoritatea timpului am vorbit de el...el e viata mea...dar nu acea iubire bolnava...ci iubire calma, confortabila..fara sa-ti zbati mintea cu gelozii si intrebari...iubire si respect...sau mai bine spus respect si iubire.
Ca se numeste dragoste clestar, ca se numeste "amour fou"...cum ii spune ma intereseaza mai putin...pot insa sa spun cu mana pe inima si fara sa-mi fie teama ca intr-o zi se va opri SUNT FERICITA!
Daca e sa se opreasca intr-o zi, asta e! dar cel putin am gustat ce inseamna fericire!
Dovada
http://www.facebook.com/photo.php?pid=30433165&l=9dfa4c55fb&id=1257517204
blackpanterro spune:
Delphin, sunteti frumosi si va sade tare bine impreuna :). Multi ani fericiti inainte!
La fel si celorlalte fete! Sa nu se termine fericirea niciodata!
Adriana 12w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
samahol spune:
Cristiama,exact asa simt si eu cand povestesc despre noi,de parca m-as lauda.Reactiile pe care le-am primit au fost diferite.Unii imi ziceau ca totul se petrece prea repede dar notiunea de timp s-a schimbat de cand ne cunoastem,aveam senzatia ca-l stiu dntotdeauna.Altii aveau o atitudine de genul"na,acuma vine asta si ne da lectii despre marea iubire,asa cu nasul pe sus,de parca noi am fii niste bieti muritori".Ma simteam jenata sa le zic asa discret ca nu e ok ca sotul sa te vada ca plangi si sa ramana de piatra si multe altele.
Delphin,in sfarsit ai aparut si tu
.Zambeam cald de fiecre data cand citeam despre sotul tau,cum iti spune de atatea ori pe zi ca te iubeste,cum te impinge prin colturi sa te sarute.Cunosc,cunosc.Cum l-ai intalnit pe EL?Ce ai simtit?Spuneai ca,daca cumva se termina intr-o zi,macar stii ca ai fost fericita.Pe noi doar gandul asta ne produce o durere imensa,doar gandul.Cu toate ca STIM ca doar Dumnezeu ne poate desparti fizic,ca spiritual vom fii mereu impreuna.