Cu pedepse sau fara ?

Alizee spune:

Pe fetita mea o invat continuu ca nu are voie sa minta, sa nu faca rau altui copil, dar nici alt copil nu are voie sa ii faca ei rau. Nu are voie sa fie obraznica cu adultii, dar nici adultii nu au voie sa se poarte urat cu ea.
Astfel, ca puiul meu chiar daca este indemnat de alt copil sa loveasca un altul ( s-a intamplat zilele astea ), refuza categoric, chiar daca este amenintata ca nu vor mai fi prietene.
Din pacate, este obraznica sau sfidatoare cu adultii care se rastesc la ea sau nu au rabdare, chiar daca eu o invat sa nu mai procedeze astfel, ci sa stea cumintica si sa imi spuna mie, iar eu voi discuta cu persoana respectiva.
Fetita mea mai spune minciunele sub forma de gluma si de fiecare data, rade. Imi spune toate intamplarile importante din afara casei.
Ii face o deosebita placere sa desfaca jucariile pt a le observa mecanismul, stricandu-le astfel. O cert, dar nu prea tare; ii explic ca a ramas fara jucaria respectiva.
Niciodata nu am certat-o cand a facut ceva gresit si a recunoscut. De aceea, acum recunoaste cu seninatate cand greseste.
Toata educatia asta am construit-o zi de zi, clipa de clipa, gandindu-ma la relatia mea cu ea cand va ajunge la adolescenta si dupa aceea.
Vreau sa fie o relatie sincera, plina de iubire si afectiune.
Am realizat, ca eu sunt singurul adult pe care fetita mea il place, cel putin pana acum.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

dinubebe spune:

Of, allinta, iar sunt nevoita sa te intreb si nu vreau sa o iei in nume personal, dar nu pot sa nu iti atrag atentia:
Tie chiar ti se pare in regula ca fetita ta nu te place decat pe tine ?

http://loredanadinu.wordpress.com/2010/02/15/lasa-ti-semnatura-pe-o-fapta-buna/

Alizee spune:

Am citit tot subiectul si mi-am dat seama ca am omis sa scriu despre pedepse. Iata-le :
- fara desene o zi sau
- nu ii mai cumpar numarul urmator al unei reviste preferate

Inainte de a aplica "pedeapsa" o avertizez ca daca nu inceteaza cu ceea ce deranjeaza pe mine sau cei din jur, urmeaza pedeapsa. Fiind consecventa, a invatat ca vorbesc serios.
Eu sunt o mamica ce isi educase copilul cu foarte multa lejeritate, de ajunsese fetita sa scoata limba la oamenii de pe strada, daca nu erau pe palcul ei. Era exemplul clasic de proasta educatie.
Am vorbit cu alte mame, cu un psiholog si am schimbat metoda.
Acum, fetita este exact asa cum am descris-o in postul anterior.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Alizee spune:

Pai atata vreme cat educatoarele ei tipa la copii si, implicit si la ea, atata vreme cat niciun adult nu o ingrijeste, nu o pupaceste si nu o dragaleste asa ca mine, nu inteleg ce ti se pare atat de nefiresc ?! Si, mai ales, de ce ?! Este doar un copil de nici 6 ani. Tu crezi ca ar fi mai normal sa se ataseze de o educatoare sau ingrijitoare sau o matusa, cand mama ei este in viata si tot timpul langa ea ?!

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

dinubebe spune:

In primul rand, scuze lui hapiness pentru faptul ca i-am cotropit topicul cu un astfel de subiect.
In al doilea rand, Allinta, ca sa raspund in doua vorbe:
1. Amesteci lucrurile ingrozitor si
2. mi se pare extrem de nefiresc nu numai ca un copil de 6 ani nu place decat un adult, si anume pe propria mama, dar si ca mama face din asta un titlu de glorie.
Motivele si tot ce mai cred eu despre asta promit sa ti le expun - la cerere, desigur - mai pe larg intr-un PM sau intr-o discutie publica pe DC, la topicul adecvat.

http://loredanadinu.wordpress.com/2010/02/15/lasa-ti-semnatura-pe-o-fapta-buna/

Alizee spune:

parerea mea e ca avem viziuni diferite. mai bine ma ignori, decat sa te agati de mine pt orice ti se pare tie in neregula cu mine si copilul meu.
eu nu iti voi mai raspunde.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

accept92 spune:

hapiness da, am observat ca nu te aprinzi deloc in discutii si esti foart echilibrata.

As vrea sa mai aduc in discutie o chestie, si asta nu doar pentru tine, ci in general legat de pedepse. Am sesizat aici la subiect dar si cu alte ocazii mamici care nu pedepsesc dar in schimb spun ca discuta des sau repeta intr-una copilului anumite subiecte. Ceea ce din punctul de vedere al parintelui este o discutie, copilul o poate percepe in mod justificat ca pe o cicaleala si se poate feri de ea mai rau decat o pedeapsa. Asupra unei pedepse poate simti de multe ori ca are mai mult control decat asupra unei cicaleli despre care se intreaba 'oare cand se va termina?'. Trebuie sa existe o masura in toate si sa evitam sa ne punem intr-o postura superioara in fata copilului...parerea mea. Deci exista multe alte metode de a-ti indeparta copilul sau de a-i stirbi increderea in el decat pedeapsa.

Lala_D spune:

Nu vreau sa te supar dar reflecteaza un pic asupra punctelor ridicate de ea inainte de a hotari ca nu are dreptate.

Nu trebuie sa iubeasca niciun adult mai mult decat pe tine insa si eu consider ca trebuie sa poata simti ca se ataseaza si de un alt adult, sa nu simta ca este intimidata de ei, sa-i fie teama sau altceva de acest soi.

Ce te faci daca si de invatatoare ii va fi frica sau se va simti intimidata, o muti de cate ori ?!
Sau de antrenor in cazul in care va face un sport sau mai incolo de profesori ce nu sunt toti numai miere?

Incet, incet trebuie sa ii creezi o zona de confort si in preajma adultilor , sa invete sa ii "citeasca ", sa poata relationa constructiv cu ei.

La 6 ani si eu consider ca ar trebui sa existe deja aceasta abilitate de relationare cu persoane straine adulte.
Nu trebuie sa ii iubeasca dar trebuie sa nu se simta intimidata de ei.

Scuze daca te-am suparat, e punctul meu de vedere.

Tonnia spune:

Da, exact, si cicaleala tot o pedeapsa e. Inclusiv aia blanda si empatica, dorinta aia de a clarifica obsesiv si fara discernamat sentimentele si gesturile copilului.

Alizee spune:

Cine a citit subiectul meu despre educatoarele fetitei, au inteles ca ele au un comportament mai aspru spre foarte strident. Copilului nu ii este frica de ele, pur si simplu nu le place.
Pt scoala, ii voi cauta o invatatoare calma care nu are ca metoda pedagogica tipatul, jignitul copiiilor si subminarea increderii in ei insisi. Spre exemplu, la un moment data fetita mea spunea continuu ca nu este buna de nimic. Am auzit clar ca vorbele astea le rostea pe ton rastit una dintre educatoare.
Nu vreau sa istorisesc si aici aceleasi lucruri de la subiectul meu. Cine este curioasa poate da o cautare dupa subiectul cu "probleme cu educatoarele" si cel " cand sa inceapa scoala...".
Ea ii place doar pe adultii care se poarta frumos cu ea, iar cu copiii leaga foarte usor prietenii. La gradinita, are prieteni din toate grupele. Are prieteni si in parc.
Copilul nu mi-l cicalesc pana-l zapacesc. Le iau pe toate usor si pe rand. Nu fac un capat de tara pt orice greseala a copilului, atata timp cat nu se pune pe ea in pericol sau pe altcineva.

O voi intreba deseara de cine ii place ei din toata gradinita.
Nu stiu daca este o problema ca ea ma place pe mine mai mult decat pe oricine. Voi discuta cu psiholoaga gradinitei si va voi spune daca este sau nu o problema.
Dar, din cate stiu eu, copiii trec prin multe transformari. Este posibil sa avem norocul sa gasim o invatatoare atat de buna, incat copilul sa ma compare cu ea si sa nu fiu eu castigatoarea.
Singurele probleme pe care mi le-as fi facut in privinta copilului meu, ar fi fost atunci cand as fi observat un comportament schimbat fata de cel stiut.
Mi-am amintit ca le place pe mamicile-prietene, pe care le avem in parc si este si ea prietena cu copilasii acestora.
Pot afirma cu siguranta ca fetitei mele nu ii plac persoanele rigide, aspre, cicalitoare, netolerante. Ma indoiesc ca asta ar fi o problema. Pur si simplu ii raporteaza pe toti la mine. Eu cred ca este firesc; sistemul de referinta al unui copil este propria mama sau persoana cea mai apropiata.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.