Sezatoarea canadiana (172)
Raspunsuri - Pagina 6
zavalita spune:
cum e mancarea indiana?cat e de iute? vietnameza/thai/malayeziana etc?
ce preferinte culinare aveti? ce va displace?
a si unde as putea sa inot in to?in bazin evident
.
O calatorie de mii de mile incepe cu un pas
ankalaura spune:
Revin cu explicatii, ca sa nu fiu inteleasa gresit 
Cand am venit eu in Bucuresti, am avut 200 de dolari salariu si 85 chiria, plus inca 60 alte facturi (electricitate, telefon, cablu , abonament RATB...) Si a fost cea mai buna alegere din viata mea, desi am invatat cum sa gatesc economic si sa reduc cheltuielile la transport sau telefon
Apoi, cand zic "job bunut" zic de un salar "decent", de un 7-800 de euro, 1000 e chiar bun de bun as zice. Ca na, multa lume crede ca in Bucuresti flutura salariile de mii de euro 
(stiti voi cu cainii cu covrigi in coada despre care oricine ne ameninta ca nu exista nicaieri...).
La Constanta nu stiu cate sanse sunt sa obtii un salariu chiar si de 4-500 de euro la inceput. Pe cand in Bucuresti mai e o sansa...
O fosta colega de facultate s-a intors la Constanta dupa 6 ani de Canada (s-a intors in urma divortului), si accepta sa lucreze de 5 luni pe 250 de dolari, deci e clar supracalificata pentru job, doar pentru ca un an de zile nu si-a gasit absolut nimic de lucru (sau ma rog, joburi jenante pe salarii jenante). Dar na, e langa mami si tati... Eu n-as putea suporta asta.
Iar exemple de ce anume m-am saturat... am fost duminica la carrefour. La peshte, un tip cam sictirit; o tanti il roaga sa ii cantareasca niste peste - el cica "Daca vreau" "Da, sigur, eu v-am intrebat daca vreti..." Ii ia pestele, i-l cantareste.
Ma intreaba ce doresc. Ii spun ca 300 de grame de raci. Cu mana in raci, ma priveste asteptand a "Si mai ce??" Zic, si juma' de pangasius file. "Juma' de kil" ma corecteaza. "Da, juma' de kil". Imi pune 450 de grame de raci. Ce daca eu am cerut 300... "Si mai ce??" ma intreaba privirea iritata. "Si trei pastravi eviscerati, zic. Trei bucati" - specific de data asta cu prudenta. "Normal ca trei bucati!" Zdrang sictirul. Intre timp, o alta tanti il roaga sa ii mai puna o punga la peste, ca prin cea in care cantarise se scurgea apa dezghetata si sange de la pestele hacuit... El "Daca vreau!" Desigur, bineinteles, numai daca doriti, ce mama naibii, sunteti pusi acolo ca sa faceti hachite, si nicidecum nu va aflati in serviciul consumatorului, care, by the way, v-a vorbit frumos!!!
Hm, lu' tantea care l-a rugat, i-a mai pus o punga. Mie nu. Dar nici nu l-am rugat...
Talciocul meu
crisflo34 spune:
Zavalita, din ce am observat eu pana acum, in To sunt multe blocuri unde poti inchiria apartament care au si piscina acoperita (noi am locuit intr-unul)si la asa numitele Centre Comunitare unde se fac o gramada de activitati pentru copiii, accesibile ca pret, poti gasi si piscina cu program pentru adulti sau familii, gratuit.
uite o adresa din Etobicoke:
The Elms Community Pool, 45 Golfdown Drive
cris1511, noi suntem in Etobicoke, ma gandeam ca poate ne auzim, ne vedem, mai schimbam pareri de mai noi veniti asa!
Cristina, mama Sabinei
http://sabinac.netfirms.com/
Denisam spune:
DAIOPRI- LA MULTI ANI PT TUDOR! Sa fie sanatos si norocos!
Khristin-imi pare rau ca ati avut asa un weekend palpitant,bine ca e ok CRIS!
Noi iarasi am mers vreo 5h la ski duminica si ne gandim ca in march break sa mergem cu niste prieteni la americani sa skiem, pun aici filmele cu Emma care dupa 4-5h de lectii se descurca zicem noi minunat
http://www.dropshots.com/alexandrea
Merg sa recuperez cu cititul si va doresc o saptamina buna!
Denisa cu Emma Andrea 4 ani si Mark Alex 2,5 ani
Doloress spune:
Zavalita din ce povestesti, parca esti eu!
Aceeasi senzatie o aveam si eu in Romania, ca ma sufoc, ca fac echilibristica, ca merg pe sarma in fiecare zi. Veneam acasa cu carnea tremurand de stress si de nervi. Ma enerva tot, aveam dureri crunte de stomac. Pur si simplu ii ziceam sotului, tara asta nu mi se potriveste. Si nu sunt genul carcotas, sunt genul super-optimist, care vede numai partea plina a paharului, insa acolo nu mai rezistam psihic.
Asta pentru ca taica-meu a visat dintotdeauna sa emigreze si nu a reusit, asa ca ne-a insuflat noua dorinta asta. Si ne-a crescut mereu in spiritul occidental. Asta a fost leit-motivul copilariei mele : trebuie sa plecati de-aici cat mai repede! Sora-mea dupa facultate a plecat imediat in State, a zis ca nu o intereseaza cum face sa ramana acolo insa ea ramane. Eu cand am vazut ce efect a avut asupra mamei plecarea ei, am zis ca nu plec niciodata, nu pot sa am pe constiinta atata tristete si durere provocata unui om (mama e genul sufocant, care traieste numai pentru copii). De asta am si facut dreptul, in ideea ca raman in tara. Dar dupa cativa ani in campul muncii in Romania am zis ca spiritul de conservare nu ma lasa sa stau in tara asta care ma omoara incet incet.
Intr-o zi cand am mers sa rezolv o treaba si cand nu am avut curajul sa dau spaga, cand am revenit cu treaba nerezolvata dar linistita si impacata ca n-am dat spaga si n-am perpetuat o practica gaunoasa, si cand am fost facuta albie de porci de sefa, ca nu sunt in stare sa ma descurc, ca n-am sa rezolv nimic in viata, ca sunt o momaie, ca o sa-mi manance cainii din traista, etc, in momentul ala am zis, gata! Eu plec. Eu nu stau intr-o tara unde esti ridicat in slavi si promovat daca te comporti necinstit si umilit in ultimul hal daca esti cinstit.
Aici imi place tot! N-am mai avut dureri de stomac de ani de zile, nici nu mai stiu cum e. Am venit cu o gramada de pastile pentru durerile mele (controloc stiu ca erau tare eficace si tare scumpe) pe care le-am aruncat la gunoi. Efectiv, am simtit ca pot sa respir, ca pot sa ma relaxez. Singurul lucru ce nu-mi place : iarna, iarna, iarna... Vara insa uit tot si n-as da Canada pentru nimic in lume.
Si Romania are un loc special in inima mea, am momente cand ma doare sufletul de dor, dar imi dau seama ca mi-e dor de anumite momente care au fost si nu se mai intorc, nu neaparat de Romania. Imi place sa merg in vizita, am fost anul trecut, am fost impresionata in bine de multe chestii, insa per total nu e locul meu acolo. Si e bine sa gasesti locul care ti se potriveste.
In legatura referintele la mine au sunat peste tot! Si nu s-au lasat pana nu au obtinut referinte, au sunat de vreo 5-6 ori pana au gasit pe cineva sa vorbeasca engleza. Nu am primit chiar referinte tare bune, tocmai pentru ce ziceam mai sus, li s-a zis ca sunt cam lipsita de initiativa. Oh well, ii las pe ei cu inititativele lor, de angajat tot m-au angajat pana la urma.
"Tell your children what to do, not what to be. They already are something-themselves"
Doloress spune:
De ce mai imi place mie Canada... ascult acum la radio o emisiune despre furries, oameni care se cred incarnarea unor animale, se deghizeaza in animalele respective, se intalnesc. Imi place ca fiecare are un loc aici, si e respectat pentru alegerile lui, oricat de ciudate si incomprehensibile, iesite din conventional ar fi ele. Ca nu sare nimeni sa te trimita la nebuni numai ca iesi din tipare. Pentru ca nu e o tragedie sa faci parte dintr-o minoritate.
Eu daca ma pornesc cu ce-mi place aici, nu mai termin...
"Tell your children what to do, not what to be. They already are something-themselves"
Doloress spune:
Denisa simpatic foc puiul tau cu sticla de bere ! Iar tu parca ai 15 ani!
"Tell your children what to do, not what to be. They already are something-themselves"
Donia spune:
zavalita, fii generoasa ca iti permiti, da-le si chiritelor un os de ros!
M-ai facut sa-mi amintesc de un prieten cu care m-am intalnit cand am fost in RO acum doi ani. Ne tot intreba despre viata noastra, noi ii povesteam, iar la final ne-a spus ceva de genul "Asa, asa, mai spuneti, ca voi plecati la viata voastra interesanta, iar noi ramanem aici sa va barfim, ca altceva oricum nu mai avem" El a glumit, insa un sambure de adevar exista.
Doloress, si mie imi place aici, nu te cenzura, mai spune... Uite, eu nu auzisem de furries, interesant.
| Citat: |
citat din mesajul lui ankalaura Adevarul e ca mor de frica, dar in acelasi timp simt un mare curaj |
Join the club!
Dar eu va spun doua lucruri, celor care va pregatiti acum de plecare.
Unu la mana - Nu oricine e facut pentru emigrare. Chiar procesul obtinerii vizei e dificil, iar voi ati trecut deja prin el, ati fost perseverenti, ati luptat, v-ati adunat resursele si acum iata-va cu viza in pasaport. Tot drumul asta spune multe despre voi, iar asta se traduce in multe lucruri bune. Nu uitati ca voi ati depasit deja un obstacol dificil, deci ati putut si o sa puteti in continuare.
Nu stiu cum e la voi, dar de cand am plecat eu, m-au intrebat multi cunoscuti ce trebuie sa faca sa plece. Si le-am spus de aplicatia pentru viza, de invatat limba franceza pentru interviu... "aaaaa, pai eu nu pot sa invat franceza"... Si la asta au ramas. Ei acolo, inca visand la plecare, eu aici.
Noi astia de aici nu suntem superman-i, insa am vrut cu tarie ceva si nu ne-am temut de lupta. Frica e fireasca, ca doar plonjezi in necunoscut, insa deja v-ati demonstrat voua insiva ca aveti putere sa luptati. Si aici nu luptati cu reauavointa, nu luptati cu un sistem care se schimba de pe o zi pe alta, exista multa informatie, exista consilieri, e o tara stabila.
Si doi la mana - parerea mea - in Romania simteam ca o iau de la capat in fiecare zi. Nu stiam niciodata ce lege se mai schimba, cat mai cresc preturile, cu cine trebuie sa ma mai lupt in ziua respectiva. Aici am stiut ca o iau de la capat o data si bine. Ca o data ce esti pus pe directie, cam ai idee incotro te indrepti. E adevarat, luatul asta de la capat poate sa dureze 2 ani sau mai mult (sau mai putin), insa macar aici stii ca poti sa construiesti ceva stabil, si nu ca te chinui sa carpesti in fiecare zi ce distrug altii, asa cum aveam uneori impresia in Ro.
Asa ca mult succes, tovarasi!
La urma urmei, i-am supravietuit noi lui Ceausescu si aberatiei numita comunism, am supravietuit junglei din epoca post comunista, nu putem sa facem fata unei tari normale?Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Denisam spune:
Doloress-mersi, am incercat sa ii punem lapte in ea si nu vrea..pompam in el iaurturi si brinza ca a renuntat la lapte
.
Cum mai e Patrick?Sper ca sunteti ok acuma.
katrinelu'-ce mai zici?
Bafta tututor fetelor cu emigrarea-dc esti optimist, ai rabdare si lupti,se rezolva.
Denisa cu Emma Andrea 4 ani si Mark Alex 2,5 ani
Donia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui zavalita aaaaaaaa si jessie, cris1511 daca nu reusiti sa va intalniti pana arrivez, ce parere aveti sa ne intalnim intai noi, sa spargem gheata...asa o sa aparem la intalnire ca un mic grup cu mai mult curaj. |
Nu mai corupe fetele, ca ele vin la intalnire cu noi Ce curaj, mai oameni? Pai aveti voi curaj sa plecati cu catel si cu purcel la capatul pamantului, si nu aveti curaj sa vedeti sezatoarea live? Ca doar nu e cu proba de crosetat sau de doinit, tot ce facem e sa stam la masa si sa ne ingrasam.
Crisflo, bine ca ai scos capul, nu vii si tu la intalnire?
jessie?
Cris1511?
Reiau mesajul cu intalnirea.
Sambata, 27 februarie, ora 4,30, la Mandarin pe Finch colt cu ... (revin mai tarziu cu detalii, daca nu imi da mQQm o mana de ajutor pana gasesc eu postarea veche)
- maru + prietena
- mQQm + mama+ pepitel
- khristin
- Magdone + mama
- Donia
Inacanada, poate dai o fuga si pana la noi, esti pe aproape cu botezul? Se pare ca 27 e convenabil pentru mai multa lume.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.