Sezatoarea canadiana (172)
Raspunsuri - Pagina 5
maru spune:
jessie, si eu am sa vin cu o prietena care nu cunoaste pe nimeni in grup, dar care are nevoie ata de mare de terapie...
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Donia
Noooo, asta nu-i motiv. Sa stii ca nu papam necunoscuti pe paine  Ce ocazie mai buna sa ne cunoastem decat asta? Hai, vino, plus ca poti sa vii si cu sotul. Al meu sot o sa fie baby sitter, iar eu vin singura pentru ca vreau sa am timp sa stau de vorba, altfel tot stau cu ochii si pe copii. Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat. |
inacanada2005 spune:
Eu v-am zis ca vreau sa vin dar...nu pot pe 27. Taman atunci ma duc la un botez. Asa ca daca alegeti alta data vin daca nu...astept intalnirea din varaaaaaaaa....
Ione81 spune:
iuhu, fetelor, felictari, se ingroasa randul romanilor fruntasi in Canada :)
Daiopri,
La multi ani pt copilas, cu intarziere!
Anka,
Tre sa imi faci cunostinta cu arhitecta in cauza, cred ca stiu despre ce vorbeste 
Mikiion,
Faine poze. Parca am vaz steagul Ro pe acolo?
Dana,
Super pozele din Europa/RO...
Voi zici ca ati fi frati toti 4! Doamne tine-i tot asa :)
Eu cred ca ai nevoie de multa tarie sufleteasca aici, optimisim si perseverenta .
E fain ca:
- se zambeste
- se sta la coada
- trimiti un email la guvern, ci se recunoaste statutul de cetatean / rezident al acestei tari si ti se raspunde, a se multiplica exemplele
- esti sustinut sa devii ceea ce vrei, nu doara ceea ce poti
- sunt fini si nu se baga in viata ta
Nu e fain ca:
- nu vezi nici un vecin pe culoar dar ii auzi f-se noaptea (pai de aia nu ies pe culoar, ahahah)
- nu e fratele / mama / tata sa zambeasca
- nu e vecina sa iti dea o lingurita de vegeta, trebuie sa iesi la magazinul din colt la -30C
- nu vor vibra la:
http://www.youtube.com/watch?v=wXW8uzQx5Sk
Ce mi-a venit in nas un miros de salcami...
Va pupai,
Ione81 spune:
si poate am uitat cel mai important aspect,
oriunde mergem e ca sa ne traim povestea noastra, si fiecare loc ne daruieste ceva, o dragoste, un job, un prieten, o priveliste incredibila, o dezamagire, un umar pe care sa plangi, o masina, o casa, un copil.... toate isi pun amprenta asupra noastra si fac maretia sufletului nostru, a fiecaruia dintre noi
Romania va fi intotdeauna acasa, pt ca am sange de roman, Franta va fi limba franceza, si sotul meu, si Cap Ferret, Calgary va fi unde am invatat ca pot puterea sta in mine, am cunoscut sublimii muntii Stancosi, Beautiful British Columbia m-a lasat inmarmurita de atata frumusete si maretie pe pamant, Montrealul - m-a invatat sa-mi iau asigurare de casa, ahahah, ca sa poata deveni si aici acasa :)
khristin spune:
Cum ati petrecut Family Day? Noi, intr-un mod foarte original… 
la emergency cu juniorul 
. Diagnostic RSV (virus respirator) dupa investigatii de vreo 7 ore. Dar, trebuie sa fac o marturisire, putin bizara, intotdeauna Emergency Room imi aduce starea de liniste de care am nevoie, sa stiu ca in urma investigatiilor facute copilul meu va fi ok si cum trebuie tratat. Echipa spitalului Credit Valley de care tinem noi este formata din specialisti toti unul si unul, iti testeaza copilul cu cea mai mare precizie si atentie necesara, incepand cu asistentele si terminand cu doctorii. Spun asta dupa vreo 4-5 vizite la urgente in decurs de vreo 8 ani, asa cumva mai de-acasei. Anyway, voiam sa spun ca e mare lucru sa fii doctor in tara asta, de la umanitate pana la precizie si controlul stressului. Cinste lor 
!
Daiopri, La Multi Ani lui Tudor, sa va traiasca si sa va bucure pana la adanci batraneti ! Si va asteptam cu poze de la party 
!
Rocs, foarte frumos ai descris desfasurarea Jocurilor Olimpice de Iarna de la voi din Vancouver. Natura de acolo e de-a dreptul superba !!! Si la scoala Yasminei dezbat competitia, trebuie sa ‘cheer for an athlete’, asa ca am ales-o pe castigatoarea medaliei de argint, o canadianca de la freestyle skiing, am urmarit tot evenimentul in direct.
Simi, spuneai intr-un mesaj anterior ceva de un program scolar de o dificultate mai mare. Poti sa spui mai multe ? Felicitari pt. un fiu asa handsome si dezghetat .
Mikiion, isi va face Mark si prieteni, da-i ceva timp de acomodare. Cat despre raportul de la gradinita nu-l lua asa in serios, ca doar n-o fi 'carved in stone' . Iar despre experienta din invatamant asa este, se echivaleaza anii de experienta, nu si stressul nervos insa.
Zavalita si Ankalaura, felicitari pt. viza si sa pasiti cu dreptul pe taramul canadian ! Zavalita, cum sa minti pt. ce-ti dai demisia ? M-ai facut fara sa vrei sa zambesc…pai nu ai nevoie de referinte ? Vis-a-vis de mult-disputatul subiect, eu sint pentru scoala daca se poate cu 2 maini, doar pt. simplul motiv ca sintem la fel de buni in ceea ce facem daca nu-i chiar si intrecem pe nativi - observi desigur modestia . Eu personal am facut scoala aici pe bani proprii fara imprumut de la guvern, dar am avut noroc ca nu a fost suma nici asa mare si nu m-am intins pe nu stiu cati ani, caci altfel sigur se simtea la buzunar. In general exista si in ON cursuri de limba, dar nu sint atat de multe programe cate sint in QC. Cred ca se astepta sa stii déjà limba binisor. E bine sa stii dinainte de a sosi cam spre ce vrei sa te orientezi in materie de job, asa iti poti face si strategia inainte. Important e ca nimic nu e imposibil pe aici daca vrei cu adevarat si ai determinarea necesara!
Podeanu, eu cum ti-am ratat pozele? 
Donia, trece-ma si pe mine in lista te rog ! Vad eu formula finala in care ma prezint.
Jessie, Cris151 pai uite-asa s-a largit cercul, cu nickuri initial…
Cine e domne' printre noi interior designer ? Nu de alta, da' vreau si eu consultatie, una mica please…
Cristina
Yasmine et 
Chris Anthony
The past is history, the future is a mystery, but today is a gift—that’s why it's called ‘present’.
Ione81 spune:
Khristin,
multa sanatate!
Si bine zici, am uitat, despre referinte.
Ca regula de aur in Canada, don't burn your bridges.
Trecutul trebuie sa fie curat, la unele locuinte cer si referinte de la vechiul propietar, cand vrei sa inchiriezi... :) nemaipomenit, nu? sotul meu la Calgary a trecut prin un intreg proces de selectie cand vroia sa inchirieze un apart in centru, acu 2 ani... bine acuma, nu mai e cazul, ca multi oameni au plecat din Calgary si sunt o gramada de apartamente de inchiriat...
Eu sunt la a 3 companie in Canada, si primele doua, pt eram inca in primul an, au sunat, ambele la referinte. Daca sunt companii mici, nu suna intotdeauna, dar daca sunt mari...suna! Eu am lucrat la P&G si aveam colegi din vestu' Europei, Africa si Middle East cand eram in Ro.
Aici, am dat o referinta din Anglia, una din Belgia, si una din Arabia Saudita. Au sunat la toate 3, la unele chiar au insistat pana au dat de ei dupa conferinte!
Noapte buna!
zavalita spune:
mie mi-e jena sa-i spun sefei mele unde plec. In ultimii ani, tinerii care au plecat de la societate au plecat afara, cred ca a facut deja alergie.dar o s-o fac, ideea e ca nu plec in aceeasi zi si apoi sa te tii... am chirite pe metrul patrat in jur curioase foc. am asistat de multe ori cu ochii in lacrimi de ras la scene de un comic grotesc de cand sunt in societatea asta,cred ca o sa scriu o carte candva.
firma la care lucrez e mica, e un lant de farmacii, doar secretara ce stie engleza, restul nu prea.In buc o fi altceva, dar in c-ta te multumesti cu ce gasesti, nu exista atatea posibilitati nici materiale nici profesionale,ce sa mai zic de hobby-uri in timpul liber...inot vara si atat, dar adevarul e ca, cam sufar sa plec eu de la marea mea... off!!!
O calatorie de mii de mile incepe cu un pas
ankalaura spune:
Ione - ce bine ar fi sa fie asa cum zici tu Eu nu prea imi cunos vecinii de aici, desi stam de 7 ani in bloc, dar eu plecam pe intuneric si veneam tot pe intuneric, deci il cunosc pe administrator si cam atat. Si, desi de 2 ani sunt acasa, tot nu prea ii cunosc (din 55 de apartamente, cred ca ii cunosc pe cei de la vreo 4 apartamente...)
Nu aud cum hmhm noaptea, pentru ca tipa de dedesupt sta pe la gagiu'su, iar deasupra e o batrana singura - insa o aud cand face pi#$ noaptea ...
Nici lingurita de vegeta nu am avut ocazia sa cer - am incercat sa las o data cheia la vecina de alaturi, venea mama, si sa aiba cu ce intra in casa, chiar nu aveam unde sa las cheia, si mi-a deschis cu asa o acreala pe moaca, incat mi-a parut rau ca nu am lasat cheia sub presh Si tantea era de varsta mea, deci nu vreo baba de-aia lipsita de chef...
Iar zambetul familiei... nici ala nu e, in cazul nostru, decat ultra rar. Cam trei sferturi din familia mea se afla prin Europa de 10 sau 20 de ani unii....
Zavalita - ce bine inteleg ce zici tu.. Sa stii ca eu am plecat din Cta din lipsa oportunitatilor. Pana atunci, fusesem in invatamat. Am predat 4 ani la Ovidius (la liceu). Dupa ce am renuntat la invatamant, zero barat, nici un job nicaieri, nimic... Si salarii super proaste. E drept, in Bucuresti sunt mai multe oportunitati, dar te macina distantele imposibil de parcurs, cererea e mare, deci oferta nu mai pare cine stie ce, cheltuielile sunt super mari... Vorbeam cu o prietena din Buzau, ea plateste 25 de lei pe lectia de pian, aici e 80 daca te duci tu la profesor . Pentru un nou-venit, ca exemplu, daca are noroc sa gaseasca un job cu 500 de euro, ar da cam 300 pe chirie, 100 pe intretinere, 50 pe curent, telefon si eventual cablu... din restul ar putea sa isi plateasca transportul SAU sa manance o saptamana, SAU sa dea o fuga acasa la parinti si sa ia o geanta de mancare...
Vorbeati de cum e sa faci asa o schimbare cand totusi ai aici un apartament si un job bunut. Din punctul meu de vedere nu e greu, daca stii ca asta vrei. In cazul meu (cum mai zicea cineva mai devreme), degeaba am eu un job de management daca salariul imi permite doar sa acopar scolile fetelor si atat, si mai stau si 12 ore pe zi la birou, fara nici o plata pentru overtime... Exact atat as putea sa acopar: o scoala pentru cea mare si gradinita pentru cea mica. Atunci de ce sa mai muncesc? 
Adevarul e ca mor de frica, dar in acelasi timp simt un mare curaj. Asta e, probabil ca toti trec prin asta. Am emotii pentru ca nu suntem singuri, avem copiii. Singur.. mai merge cred. Daca esti disperat, livrezi pizza de a doua zi si basta. In extremis, zic... Dar cand ai copii, trebuie sa ii securizezi pe ei..
Dar totul va fi super extra si o sa zic si eu "I love it!"
Am uitat sa zic de demisie... Nici mie nu imi vine sa le spun, dar normal ca o sa spun ca plecam. La mine e mai aiurea, ca mi se va opri contractul abia in iulie, e aiurea sa imi scriu demisia in februarie... Trebuie sa fac cuiva o imputernicire sa imi ridice actele... Recomandari nu o sa iau, ca sa am o scuza si sa nu ma duc spre acelasi domeniu Vorbesc de ultimul job, ca la cele anterioare n-are sens sa ma duc acuma, dupa o mie de ani, sa le cer recomandare.... Sotul meu insa va lua recomandare, mai ales ca firma unde lucreaza e una mare si extinsa in toata lumea, deci sper sa ii serveasca o recomandare.
Ma duc sa ma organizez. Saptamana viitoare cel tarziu, ma apuc de ambalat...
zavalita spune:
Hai Anka sa ne facem curaj amandoua, va fi nu bine, ci foarte bine, trebuie!Greu te obisnuiesti cu raul nu cu binele.
O societate civilata cu reguli clare, oameni determinati sa reuseasca, un sistem scolar mai bun( cu oameni care macar plac copii, eu n-am auzit pana acum povesti cu educatoare isterice, cu cerinte fara numar la scoala, cu intrebari de genul: cu ce se ocupa mama si tata? ca in cazul nepotului meu, al finutei mele etc...ca sa stim cum ne comportam cu tine, ca poate pica o atentie ceva, o aratare a interesului catre bunastarea educatoarei/profesoarei, abuzand mereu de vesnica scuza : remuneratia mica...eu cred ca e o obisnuita, un "spor' subinteles la salariu- un beneficiu, ce mai!un drept in toata regula(vb mai ales de medici)).
buna faza cu I love it, prin repetitiorum mater studiorum o s-a bag la cutiuta oricat de naspa va fi la inceput...piei satana piei.
eu mereu spun si cred ca am dreptate: "mai rau ca aici nu-mi poate fi!" eu simt ca ma sufoc, mai ales de cand am terminat fac, de 5 ani adica...daca asa ar fi restul vietii mele,wow ce pierdere imensa de timp. poate sunt putin dramatica,dar asa ma simt mai ales de 3 ani incoace. Eu nu ma mai uit la televizor de tot atat timp, ma simt efectiv agresata verbal si vizual, ma irita agitatia, nervozitatea si cheful de a face scandal, manipularea si aroganta unor "personalitati" marcante ale secolului nostru! Chiar ma simt imbatranita rau...iarna trecuta am fost in budapesta, m-am dus cu sotul la un fast food mexican si am luat o cafea si ceva...m-a lovit veselia personalului, erau numai tineri probabil de vreo 20-21 de ani,mi s-au parut fantastici. Totul era autentic, veselia, lipsa oricarui gand ascuns,fara duplicitate, veselia aia tineresaca in stare pura la munca...aici nu cred ca am vazut tineri simtindu-se atat de liberi la munca, traind cu pasiune clipa...mereu zace ceva scuns, apare o teama fata de celalt, te controlezi intr-un fel sau altul,nu esti liber total.
iar apare dorinta asta de a articula pe altii, sa arati ca esti mai cu mot, mai destept, bogat, frumos, you name it...o concurenta prosteasca. cine nu-i ca mine sau cu mine e impotriva nostra, dat ochii peste cap la pareri mai altfel sau contratre, nu exista decat un adevar unic ...al meu.
ma mai socheaza privitul asta insistenti la alti oameni de pe strada, te simti analizat,nu mai este chiar ca acum cativa ani, dar inca te mai simti analizat...uneori mai dai de oameni care tin mortis sa-si verbalizeze parerile, rautatea si agresivitatea...
O calatorie de mii de mile incepe cu un pas
zavalita spune:
aaaaaaaa si jessie, cris1511 daca nu reusiti sa va intalniti pana arrivez, ce parere aveti sa ne intalnim intai noi, sa spargem gheata...asa o sa aparem la intalnire ca un mic grup cu mai mult curaj.
O calatorie de mii de mile incepe cu un pas