La ski in Austria cu copil de 5 ani

Ne-am intors bine sanatosi din cea mai frumoasa vacanta de iarna. Sincer, am avut inima tare indoita caci plecand cu copil la drum nu e usor. Mi-am facut o gramada de scenarii cum ca e iarna grea, raman cu copilul in aeroport, ne lasa masina inchiriata pe drum, ne rupem picioarele pe partie…etc. Am plecat 8 adulti si Alexandra dar eu am fost cea mai stresata dintre toti. Copilul s-a simtit excelent!!!! I-a priit in totalitate vacanta si cu mana pe inima spun ca as mai fi ramas cel putin o saptamana caci tare frumos a fost.

Sambata 16.01.2010

Am aterizat fara peripetii in Salzburg – am zburat cu Blue Air si am fost foarte multumiti (80 euro dus intors + bagaj gratis – bilet luat la Happy Hour cu 3 luni ianinte de calatorie). Am inchiriat un microbuz si am pornit pe autostrada 170 km pana in Mayrhofen, in Alpi. Cum era noapte afara cand am pornit noi la drum nu prea am vazut mare lucru dar la intoarcere am savurat din plin privelistile; mai ales ca am traversat o bucata si din Germania (practic nici nu simti cand treci dintr-o tara in alta) caci era drumul cel mai scurt. Cazarea impecabila, intr-o vila cu traditie – la familia Knauer (cel putin 3 generatii am identificat noi). Ca si pret: 480 euro/peroana in care a intrat cazare, mic dejun in sistem bufet suedez + super ski pass pe 6 zile. Copilul a platit separat 15 euro/zi. Dna Knauer e o fire vorbareata si prietenoasa si pentru Alexandra mea era singurul copil din vila a fost atractia sejurului. Mi-a placut ca au pastrat decoratiile de Craciun asa ca toata vila era numai beculete si decoratiuni. La parter aveam o sala speciala pentru depozitat skiuri si clapari, si ATENTIE! - o instalatie de incalzit si uscat clapari/papuci (depinde ce lasai in “cui”). La parter avem o sauna in toata regula de care unii dintre noi s-au bucurat tot sejurul – eu am fost doar odata din curiozitate si eram mereu cu ochii pe butonul de panica din sauna uscata. Mai avea o sauna umeda si una cu infrarosu (pe asta din urma nu am testat-o). A si sa nu uit, in baie am avut radio!



Statiunea:

E foarte frumoasa – cu stradute inguste si case minunate. Multe dintre case pastreaza aerul de inceput de secol XX desi aproape toate sunt renovate recent. Vila a fost aproape de centru asa ca in fiecare seara ne-am plimbat prin oras. Ce nu mi-a placut – ca erau multi turisti englezi care de obicei la ora 20 erau beti turta pe strazi si turisti rusi – foarte fitzosi – skiuri cu cristale swarovski si costume de ski foarte sclipicopase.

In statiune exista 2 supermarketuri – Billa si Spar foarte bine aprovizionate.

Mai exista si un Intersport si un Hervis dar preturile sunt comparabile daca nu mai mari ca la noi in Ro.



Existau 3 posturi TV locale care transmiteau non stop date despre starea partiilor, web cam-uri live, idei pentru Apres ski, reclame diverse, mici filmulete despre cum se schia la inceput de secol 20 (asta a distrat-o pe Alexandra cel mai mult…), o mica prezentare a localitatilor invecinate cu Mayrhofen.



Partiile:

159 km de partii, unele late de nu le dibuiai marginile si alte inguste de vedeai prapastia. Toate foarte bine marcate – nu aveai cum sa te ratacesti. La multe telescaune (au telescaune de 2-8 persoane) gaseai si un punct de informare cu harta tuturor partiile in mai multe limbi de circulatie internationala. La ora 16 era “stingerea”. Urma patrula de salvare care verifica daca pe partie a mai ramas vreun skior ratacit (atentie, daca te aflai inafara partiilor era strict problema ta si nu a patrulei sa te salveze). Aveau in dotare elicopter (l-am vazut si noi de 2 ori in actiune) cu care te luau de pe partie in caz de accidentare. M-a impresionat si faptul ca lumea isi lasa skiurile afara atunci cand intra intr-un restaurant fara grija ca nu le va mai gasi (ba mai mult, un turist a lasat bocancii dupa ce s-a schimbat in clapari la unul din rastelurile speciale de skiuri de pe partie). Multe din vile si hoteluri sunt afaceri de familie care s-au transmis din generatie in generatie.





Duminica:

Am inscris-o pe Alexandra la scoala de ski.. Anul trecut a fost un fiasco total la Predeal. Desi ii luasem profesoara in particular nu a vrut cu nici un chip sa faca vreo ora intreaga cu ea asa incat am stat noi pe rand cu ea la baza partiei incercand sa o invatam…noi nefiind prea maiastrii in domeniu. Anul acesta, asa cum scrie si pe site-ul scolii- copilul meu a fost in stare ca in a treia zi sa coboara impecabil o partie usoara dar lunga. Partia e de tip “family” adica fara mari pretentii. Duminica am fost in recunoastere toti 3 pe muntele AHORN, la 2000m sa vedem unde e, cum arata locul de instructaj, cat facem pana acolo. Scoala ne-a costat 150 euro (3 zile de ski si skiuri (noi noute!!!) pe 5 zile.



Ideea este ca desi puteam sa luam skibuss-ul 3 statii am fost in stare ca, cu Alexandra dupa noi sa mergem pe jos pana la telecabina. Numai in 2 zile am luat skibuss-ul de la prima statie unde coborau majoritatea turistilor fiind locul de imbarcare catre muntele PENKEN. Trebuie spus ca pe AHORN sunt putine partii si nu multi se inghesuie acolo. In schimb pentru copii si incepatori e Raiul! Sunt vreo 4 partii albastre si 2 rosii – una rosie coboara pana in oras si este singura pe care nu am incercat-o. Am preferat sa stam pe langa Alexandra caci nu stiam daca si cum se va intelege cu copii si instructorul. Inca de la Bucuresti am chestionat prin mail scoala: daca au instructori care stiu romaneste (pe langa Salzburg , unde ajung foarte multi romani exista deja instructori conationali). Din pacate la atatia km distanta erau putini romani (ceea ce ne-a bucurat) si nici un instructor care sa stie limba noastra. Dar copilul s-a descurcat admirabil (nu ca e a mea, dar e MINUNATA, e ca un copil mare nici nu-i dau 5 ani) si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu.



Ca sa ajungi pe AHORN trebuia sa iei telecabina de 160 de persoane – cea mai mare din Austria . Era imensa. Cand se dadea “startul” la urcat eram ca o armata care marsaluiam in clapari – tare rau mi-a parut ca nu am filmat ca sa avem intiparit acel zgomot de invadatori.



Luni si Marti

In prima zi de ski, Alexandra a stat pe o partie mica, un deal de 15 -20 m pe care il urca cu banda rulanta. Erau 4 instructori care prin rotatie se ocupau de copii. Care reuseau sa faca partia aceea bine – coborare + cristiane era inaintat pe o partie intermediara, dotata tot cu banda de ski. Practic copilul nu se caznea prea mult sa urce si astfel avea dozat efortul. Ora de ski incepea la 10 dimineata si dura pana la 15 cu o pauza de 1 ora de la 12-13 La pranz, ii ducea la un restaurant (PANORAMA) foarte aproape de partie. Noi nu am platit pranzul la scoala caci mancam toti 3 la acest restaurant dar pentru ca era de urcat/coborat un deal i-am rugat pe instructori sa o ia si pe Alexandra in “atelaj”. Ii aseza pe toti in genunchi iar instructorii conduceau snowmobilul. Intotdeauna unul dintre ei statea intors cu fata spre copii ca sa-i vada in permanenta ce fac. Admirabil!



Noi 2 am facut toate partiile in acele 2 zile, ducandu-ne din cand in cand pe la ea sa vedem cum se decurca.



Miercuri



Gasca a fost la ghetar - Hintertuxer Gletscher (la vreo 10 km de Mayrhofen) Transportul cu ski buss-ul si tot ce a tinut de urcare coborare cu mijloace pe cablu a intrat in ski-pass.

Eu am ramas cu Alex la scoala de ski. Adica eu mi-am vazut de skiatul pe partii iar ea de invatat. In ziua aceea am trait un fel de agonie si extaz. Eram in telescaun si m-am uitat in jos pe partie: ce sa vezi? Alexandrea mea cu alti 3 copii si 2 instructori coborau partia cea mare. Am ramas inlemnita. Nu puteam crede, ma gandeam ca va ramane si in acea zi tot pe partia intermediara. M-a luat cu durere de cap si ma gandeam: cum coboara, cum se urca in telescaun – daca o sa alunece pe sub bara de protectie…Pana am ajuns sus am crezut ca-mi crapa inima. Am coborat repede partia dupa ei dar i-am prins cand erau deja in telescaun. Am urcat din nou cu telescaunul si de data asta am reusit sa merg in spatele lor si sa vad cum se descurca instructorii cu copii. Am observat ca un instructor se ocupa sa urce in telescaun cate 2 copii iar sus la coborare oricum incetineste telescaunul astfel ca nu e nevoie sa te arunci din el (asa cum se intampla la instalatiile noastre vechi din Ro) Si apropo de bara de protectie (am citit abia dupa acest episod) ca instalatia de 8 peroane de pe Ahorn este cea mai noua si sigura dintre toate cate exista in zona asa ca motivele mele de ingrijorare trebuiau sa nu existe.



Joi

Am fost cu totii pe muntele PENKEN. Din pacate, joi a fost si singura zi in care a nins toata ziua si la peste 2000m abia mai zareai partia. Asa ca Bogdan a ramas cu Alexandra la 1800 m unde erau partii de copii si vizibilitatea buna iar eu am plecat cu gasca sa descoper minunile skiatului in Austria . Am ajuns la un moment dat intr-un loc in care se uneau mai multe partii, de unde porneau 3 telescaune in directii diferite si o telecabina aducea in zona alti ….. de oameni. Din acea vale se putea urca mai sus cu o telecabina de 150 de persoane. Ce mai, am ramas impresionata de multitudinea de instalatii pe cablu si de organizarea impecabila - toalete de pe partie foarte curate, personal responsabil si cu grija fata de turist . Practic, daca respecti harta si nu te abati de la partia marcata, nu ai cum sa ramai izolat – exista oriunde o statie de buss, sau o instalatie pe cablu care sa te scoata din impas.





Vineri



Am mers din nou toti trei pe AHORN iar Alexandra a coborat de 16 ori (pe numaratelea) partia mare fara sa cada. Am ramas asa de impresionati ca seara, cand am dus skiurile la centrul de inchiriere am urcat-o pe un podiumul din fata centrului de inchiriere. Merita!

Am spus ca “pe numaratelea” pentru ca poti afla in orice moment al zilei cate urcari ai facut si ce durata a avut o coborare introducand ID-ul ski pass-ului pe o pagina de internet.



Sambata a trebuit sa plecam desi sincer…as mai fi ramas Am amintiri minunate si visez deja la urmatoarea vacanta de ski in AUSTRIA .



Poze:

http://picasaweb.google.com/bogdanzam/2010IanMayrhofen

Nicoleta spune:

Ubi, multumesc, sunt informatii importante, pretioase.

------------------------------------------------------
... daca tineretea ar sti... si daca batranetea ar putea...

sunnyday07 spune:

Ubi, minunata vacanta, multumim ca ti-ai facut timp si ne-ai povestit!

Poti sa te rog sa-mi dai si mie un link a scolii de ski (pe Pm daca nu aici)?


multumesc,

Ubi spune:

Ma bucur ca va sunt de folos. Eu am cam suferit ca nu am gasit prea multe informatii pe net asa ca m-am decis sa le impartasesc pe ale mele.
Scoala de ski a Alexandrei este cea de mai jos(in oras mai sunt alte 3 la fel de mari si cred ca la fel de eficiente):

http://www.mayrhofen3000.at/eng/kinderski.html

ruxandra_sb spune:

multumim frumos pt toate informatiile pretioase

super pozele!




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)