Mult prea alintata!!

alex_andra spune:

Conchita, nu am vrut sa jignesc pe nimeni, imi pare rau daca asa s-a inteles.
Cand am zis sa nu mai fim obtuze, ma refeream la faptul ca putem accepta ca noi, ca mame, ne comportam in feluri diferite cu copii nostrii, pentru ca si copii nostrii sunt diferiti. Nu inseamna ca daca tu te comporti altfel decat mine, sa interpretez ca tu gresesti. Ca doar nu putem fi toti la fel,nu?

Laura, eu nu acuz mamele ca tine, dimpotriva, le admir.
Chiar vroiam sa te intreb cum adormeai tu copii seara? Pentru ca aseara, in timpul ce-mi leganam fata si o pregateam de somnic, ma gandeam (si chiar la tine ma gandeam), cum face o mama cu gemeni sa si-i adoarma, daca ei sunt invatati, cum e fi-mea , sa adoarma in brate?

In rest, asa e...mai exista si categoria 3, cum zicea Luna1, din care consider ca fac parte si eu. Eu merg peste tot cu eva. Daca locul respectiv nu este sanatos pentru ea (gen restaurant unde se fumeaza), aleg altceva. Iar ce vreau sa fac doar pentru mine, fac dupa ce se culca ea.

Am exagerat in ce am scris, e adevarat si am generalizat, dar am facut-o doar ca sa iasa in evidenta mai mult ce vreau sa zic.
Asa sunt eu....avocatul poporului, ce sa fac, mi-o iau de multe ori, ca iau apararea altora

Eu nu m-am plans niciodata de fetita mea, poate asta s-a inteles, inseamna ca m-am exprimat gresit, eu doar incerc sa inteleg pe cei din jurul meu si sa ma pun in pielea lor.

Happiness, eu nu suport sa-mi planga fata. Nu o las sa planga. De fapt, ea nici nu prea stie sa planga, pentru ca nu-i prea dau ocazia
Dar la topicul trecut al andreei, cand am zis ca uneori nu o iau in brate si stau langa ea si ii dau jucarii, am fost "certata"....

Uff, nu o mai luati asa personal, ca n-am vrut sa supar pe nimeni



Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

adelamaria spune:

Eu nu ma bag in subiecte din astea "fierbinti"...never ever...Mi se pare risipa de energie. Daca vrei sa schimbi ceva la tine, ai suficiente informatii la indemana cat s-o faci fara sa starnesti furtuni. Daca nu vrei, nu vrei si pace, poa' sa scrie cine ce-o scrie! Nu stiu ce-mi veni acu', da' ma rog...Sa vedem daca reusesc sa spun ce-am de zis fara sa mi se vestejeasca "imaginea" prea tare
Dupa ce-am nascut, in primele luni, am ajuns la un moment dat sa rabufnesc in fata maica-mii. Ca eu nu mai pot, ca nu mai vreau. Ca copilul asta parca-mi face in ciuda - cand zic ca doarme si am si eu 10 minute, se trezeste! Cand sa-mi pun sa mananc, plange! Cand zic si eu ca am prins 5 minute sa ma pieptan, iar plange! La mine nu se punea problema s-o dau altcuiva sa se ocupe de ea sau s-o las sa planga, pentru ca nu puteam, mi se facea rau fizic doar sa ma gandesc la asta! Insa simteam ca nu mai pot! Eram non-stop cu ea in brate pentru ca asta simteam ca trebuie sa fac, dar am avut momente cand frustrarea atingea cote maxime. Imi amintesc ca i-am spus mamei ca nu vreau mult - vreau doar sa se trezeasca 20 min. mai tarziu ca sa pot si eu sa beau un ceai in liniste, singura, eu cu mine! Nuuuu...nici nu voiam mult!!
Mama saraca tot incerca sa-mi explice ca asta va fi viata mea de acum incolo: intai copilul, apoi eu. Si nici macar! De fapt, intai copilul, apoi copilul si eventual, daca ai suficient noroc, in unele zile si doar pentru cateva minute, tu Iar eu nu puteam sa inteleg! Nu puteam! Faceam, dar ma revolta ideea! Voiam 10 minute, nu 10 zile, doar pentru mine! Si nu le aveam!
Tot mama imi demonstra ca pot sa tin copilul in scoica, in bucatarie, langa mine, sa-i distrag putin atentia si in alea 10 min sa beau si eu ceaiul sau sa mananc. Eu nu si nu! Ca eu vreau 10 min ale mele! Doar ale mele!
Acum cred ca era o manifestare a unui pui de depresie, atunci eram hotarata ca am dreptate!
Cum s-a rezolvat? Nu stiu. In timp. Am inteles ca mama avea dreptate. Ca asta va fi viata mea de acum incolo. Ca eu mi-am dorit copilul si ca el are nevoie de mine, mai mult decat am eu nevoie de alea 10 min doar ale mele! Am inteles ca oricum nu as putea face altfel, deci la ce bun sa ma mai revolt si sa ma consum? Am acceptat schimbarea majora din viata mea si am mers inainte. Si stii ceva, patrisuca? In momentul in care n-am mai fost atat de incrancenata, chiar s-a intamplat sa gasesc alea 10 minute pe care le cautam
Vezi tu, la inceput am crezut ca daca unui copil ii satisfaci toate nevoile fizice - mancat, schimbat, somn, atunci vei avea si un scurt ragaz doar pentru tine. Caci ce altceva ar mai putea vrea copilul? Ei bine, ma inselam amarnic! Nu stiam ca un copil te solicita non-stop (la propriu!). Chiar si atunci cand e schimbat, hranit si odihnit, te vrea! Esti tot ceea ce stie, tot ceea ce cunoaste! Nu-i poti refuza fetitei tale asta, sunt convinsa!
Eu am crescut si am invatat cu copilul meu, din greselile mele. Si tu vei creste langa copilul tau, te vei schimba. N-o sa-ti vina sa crezi cat de mult! Trebuie doar sa accepti aceasta schimbare! Copiii stiu mai bine decat noi, crede-ma!

denizel spune:

Accept, avem probabil experiente diferite.
Atunci cand alaptam, pana si dushul era o chestie care nu arata deloc cu ceea ce fusese pana atunci.
Tot cand alaptam, cam motaiam pe bancile din parc, in timp ce bebele meu dormea in carut.
Nu stiu cum sa spun, dar pana atunci nu prea aveam obieciul sa motai pe bancile din parc .
Pana si cainele nostru era afectat de programul pe care ni-l facea bebelusul. Si el motaia in parc, sub carut :)).
Iar acum, dupa 10 ani jumate, inca nu pot sa merg la teatru, film, concert decat daca gasim un spectacol care sa fie potrivit si pentru copil.
Eu numesc asta schimbare drastica a modului de viata.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

accept92 spune:

Mi-a placut mult postarea ta. Cred ca despre asta este vorba, asa se obtine in familie un echilibru extrem de necesar pentru toti membrii acesteia. Cand putem sa ne vedem toti de treaba noastra, impreuna fiind si totusi fara sa ne sufocam. Nu e cazul sa se simta nimeni din familie singur sau izolat, dar nici altii sa simta ca nu mai au aer. Este o diferenta intre o solutie de genul celei gasite de mama ta si propunerea unor fete de a tine copilul in wrap si a face totul cu el in brate. Din punctul meu de vedere asta este o mare exagerare. Pana la urma de ce nu ar sta un copil alaturi de mama sa, pe o paturica, intr-un lagan, in scanul de masa, in functie de conjunctura si varsta copilului. De ce numai in brate? Chiar cred ca asta nu e ok, ori il doare ceva, ori are o anxietate care ii este transmisa de adult. Si nu cred ca lucrurile trebuie lasate asa, trebuie cautat echilibrul care sa aduca relaxarea si bucuria pentru toi membrii familiei.

accept92 spune:

Da, este adevarat ca am avut experiente foarte diferite. Insa trag concluzia din confruntarile noastre de pe la alte subiecte ca suntem si doua firi foarte diferite. Si eu am alaptat, si din ora in ora daca a fost nevoie. Dar nu am suferit din lipsa de somn, ba chiar nu simteam nevoia sa dorm ziua desi fetita dormea si as fi putut. Sugea des dar dormea si destul de mult. Si e mare diferenta intre cum iti poti gestiona timpul atunci cand copilul adoarme si doarme singur, si cum ti-l gestionezi atunci cand te chinui sa-l adormi o ora, eventual stand intinsa langa el...ceea ce imi inchipui ca te molestete desi poate nu simti nevoia chiar sa dormi.





Hmmm, adica de 10 ani nu ai mai iesit nicaieri singura cu sotul? Nici macar la o nunta? Imi vine greu sa cred, solutii exista daca vrei si e pacat sa apelezi la ele numai cand e vorba de obligatii (vezi exemplul cu nunta) si nu si cand e vorba de placeri sau pur si simplu mofturi.

denizel spune:

Dar nu a spus nimeni ca e obligatoriu ca un Bebe sa stea numai in brate. De unde ai dedus asa ceva?
Ideea principala e ca, daca Bebe da semne ca nu-i place nici pe paturica, nici in scoica, nici in patut, mama nu trebuie sa-si smulga parul din cap pe forumuri ca i se distruge viata cu purtatul copilului in brate.

Din punctul meu de vedere, o mama care se plange ca un bebelus de 6 luni se opreste din plansul de o ora si jumatate!!!!! odata ajuns la ea in brate, este o mama care are nevoie de ajutor specializat.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Accept, iar gandesti gresit .
Unde am spus eu ca stateam o ora intinsa langa copil, pana adormea?
Daca ar fi cerut-o, da, as fi stat.
Numai ca eu nu am adoptat metoda asta. Cu adormitul eram foarte eficienta, fiindca nu ma incapatanam sa-mi dresez copilul.


In plus, daca tu nu ai nevoie de somn si nu te afecteaza lipsa somnului, nu inseamna ca tu esti norma :).









Da' de ce nunta e o obligatie? Adica, n-ai mai vazut sa refuzi invitatia la o nunta? Eu am vazut :)).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

conchita spune:

ce ma amuza pe mine psihologiile astea de aprozar, pardon, scuzati, dar altfel nu am cum sa le zic. sonia a dormit in patutul ei pana am intarcat-o, dupa aia s-a terminat distractia. wrapul ofera independenta mamei si linistirea neuronilor, cam zbuciumati la unele ca le plange copilul cu orele - cine n-ar fi in cazul asta? nu pot decat sa-mi imaginez, pentru ca n-am experimentat, ce inseamna sa-ti planga un copil o ora jumate si tu sa stai la ceai cu nervii pe bigudiuri, dar si cu vointa supranaturala sa accepti asa ceva - io pic de admiratie, creca numa un negociator cu teroristii ar putea avea atata sange rece. eu is mai empatica la nevoile copilului meu si mai responsabila, deci exagerata dupa gura lumii.

cu wrapul poti sa iesi unde si cand vrei, copilul e cu tine, asta era ideea. doarme, suge, gangureste in wrap, e fericit. si tu, ca mama, esti fericita, ca iti vezi de ale tale - cumparaturi, iesiri cu prietenele, treburi gospodaresti, plimbari, aerisirea creierului. e bun mai ales pentru mamele ca mine care nu suporta carutul - desi l-am folosit, mare minune ca n-am intrat in toti stalpii cu el, tot benoclandu-ma la fie-mea prin vizorul din copertina sa vad daca e ok.

problema discutata aici nu e ca e rau sa lasi copilul pe paturica, ba chiar e indicat. scoica, swingul, toate brizbrizurile moderne de care are parte femeia de azi ii pot oferi spatiul necesar pentru un dus, gatit mancarea, spalat rufe, etc. le recomanda toate mamele de la topic.

problema e ca un bebe plange cu orele, iar mama lui il considera santajist si mult prea alintat. iar alte mame se trezesc sa spuna ca e adevarat si sa-i planga de mila ei, nu bebelusului. in timp ce unele, perfectele lumii, traiesc in turnuri de clestar, cu enspe servitori la indemana si cu banii lu columeanca, ergo copilul lor nu plange, de-aia isi permit ele sa dea lectii pe forumuri.

echilibrul familiei nu poate exista in afara echilibrului emotional al bebelusului - ignora-l, n-ai decat. eu recomand bunkere de aparare familiilor care isi trateaza copiii drept balast, caci va veni vremea rasplatei. aa, da, si a pedepsei.

adelamaria spune:

Accept, mama nu stia de wrap sau sling, ca mi-ar fi zis sa le folosesc In schimb mi-a spus ca pot manca tinand copilul pe genunchi sau in brate. Probabil vazandu-ma cat sunt de incrancenata a gasit varianta cu scoica In felul asta eu eram "libera" sa mananc, iar bebe ma avea sub privirile lui A incercat saraca sa impace si capra si varza

XIO spune:

Bebelusul nu trebuie lasat sa planga mult pt. ca asta ii creste secretia de cortizol. De asemenea trebuie sa fie invatat inca de la nastere sa stea la mama in brate si sa aiba contact vizual cu ea , astfel va invata liniile fetei . Mirosul mamei il calmeaza , de-aia e recomandat sa fie tinut in pozitia respectiva , bataile inimii il calmeaza , vocea mamei il calmeaza.
Imi pare rau ca nu mai am cursurile de la pedopsihiatrie sa vi le timit , erau foarte interesante.

***Fur is for petting**

[url=http:/www.4animals.ro/ajuta.html/]Ajutati animalutele[/url]


[url=http:/http://www.adoptiicaini.ro]Adoptii catei[/url]
[url=http:/http://www.adoptiipisici.ro]adoptii pisici[/url]