Mult prea alintata!!

accept92 spune:

Din pura si sincera curiozitate...unde ti-ai culcat copilul la venirea din maternitate si de ce?





Pai eu am intrebat direct, tu m-ai lasat sa ghicesc.

Deci afirmatia anterioara a fost o exagerare. La fel ca multe alte povestiri de aici (nu ale tale). De ce simtiti oare nevoia sa faceti chestia asta, ca sa demonstrati ce? Sunt convinsa ca plecati de la un sambure de adevar, insa povestile neplauzibile la care se ajunge in unele cazuri nu au nici o valoare educativa. Sfaturile voastre nu pot fi urmate, sunt nerealiste.

accept92 spune:

Bun, iata o varianta. Tinutul in brate, alaturi de contactul vizual cu copilul, faptul ca-i vorbesti, te joci cu el, il alinti...toate cladesc o relatie intre mama si copil. Si cand relatia asta e foarte buna, si increderea copilului in mama este mare, si daca are numai 2 luni ii poti spune "Ies un pic din camera, ma duc pana la baie!" si copilul nu se va pune pe plans. Nu trebuie sa se ajunga la momente in care nu mai vrei sa ti copilul in brate, il pui langa tine, acesta plange, il iei iar in brate si tot asa. E clar ca asta e o stare de conflict si lipsa de comunicare. Deci de fapt o relatie proasta intre mama si copil.

adelamaria spune:

Incep sa inteleg de ce te poate "prinde" genul asta de subiect Pai tot dai reply si reply si tot crezi ca mai ai ceva de spus, ca nu s-a inteles bine sau ca s-a inteles prea bine...

Noi suntem diferite si copiii nostri sunt diferiti. Unii se linistesc mai usor, altii mai greu. E adevarat ca bratele mamei tind sa fie panaceu universal, mi se pare si firesc Si cred cu tarie ca unui copil nu trebuie sa-i fie refuzat acest "luat in brate". E natural. E firesc. E instinctiv, D-zeule!
Wrapul si slingul ajuta unii copii si pe unii parinti. Scoica si caruciorul ii ajuta pe altii. Si unii si ceilalti isi adora copiii! Important e sa se gaseasca echilibrul. Eu cred ca asta ii lipseste Patrisucai. Doar ca si echilibrul asta se gaseste in timp. Cu rabdare.

In cazul ei cred ca e vorba de o mentalitate gresita, mentalitate care cel putin in Romania e inca foarte des intalnita. E vorba de metode de educatie invechite. De un model educativ care i s-a intiparit mamei vreme de 30 de ani. E vorba de sfaturi "binevoitoare". E vorba de dezorientare. E vorba de oboseala. E vorba de teama. E teama de nou. Teama de schimbare. E vorba de o exprimare nefericita care isi are cel mai probabil originea in toate cele mentionate mai sus.

Ca sa raspund si eu la subiect: e normal ca la 5 luni sa planga si sa te vrea doar pe tine. O sa fie normal si la 6 luni si la 8 luni. Incet incet daca ii satisfaci aceasta nevoie, se va desprinde si se va obisnui si cu alte persoane. Cu cat i te refuzi mai mult acum, cu atat ea se va crampona de tine! Tine-o in brate, tine-o langa tine cat poti de mult...Cand simti ca nu mai poti, incearca sa-i oferi o alternativa de genul balansoar, scoica, o zona securizata pe pat/podea. Un loc de unde sa te vada. Vorbeste cu ea, chiar daca faci altceva; spune-i ce faci. Zambeste-i, alint-o! Daca plange, ridic-o. N-o forta, n-o lasa sa planga! Mai incearca din nou maine, poimaine.
Nu poti sa lasi pur si simplu copilul de 5 luni cu bunicii si sa te astepti sa nu planga dupa mami. Bunicii ar trebui sa fie non-stop prezenti si implicati daca vrei asta. Eu nu sunt pentru genul asta de solutii, dar daca voi asta va doriti poate fi OK. Cred.

Sunt insa convinsa ca fetita ta are si momente cand nu te cere sau nu cu aceeasi intensitate. Doar ca acum esti atat de "incruntata" incat nu le "vezi", nu le sesizezi. Ti se pare totul gri. Incearca sa te detasezi. Copilul, fetita ta pe care ai asteptat-o si iubit-o inca de cand era in burtica, nu-ti vrea raul! Nu te santajeaza! Nu e alintata! Nu e rasfatata! Da, poate intelege ca daca plange, vine mami si-o ia, ii rezolva problema. Dar asta e cea mai mare dovada de incredere, dovada suprema de dragoste! Ea are incredere ca tu o poti ajuta, linisti! Cand plange, te striga! Cand te striga cineva, raspunzi, nu? La varsta asta, 5 luni, raspunsul inseamna s-o iei in brate. Poate ca dupa cateva minute se linisteste si ii poti oferi o alternativa de genul celor mentionate deja. Sau poate ca nu. Si maine e o zi

denizel spune:

L-am culcat la el in patut, in camera alaturata.
De cate ori se trezea si plangea (noaptea), ma duceam si il linisteam. Asta se intampla de cateva ori pe noapte. Chestie care ma obosea ingrozitor.

De ce nu-l luam la noi in pat? Imi era teama ca, de fapt, nu va dormi bine .
Daca ar fi existat DC atunci, eheee, ce bine as fi dormit eu noaptea... :).

Daca as mai avea un copil, gandindu-ma numai si numai la confortul lui si, poate, la nevoia lui de spatiu, l-as culca initial la el in camera.
Daca s-ar trezi noaptea si ar plange, as apela la metoda "in pat cu parintii" in secunda urmatoare celui de-al doilea plans.
Iar nevoia de tinut in brate as satisface-o cu wrap, fara discutii.


+ Nu am exagerat nimic.
Maxim 10 ori in 10 ani jumate nu inseamna nici macar 1 data/an!!
Si nu ma dau cu capul de pereti pe DC ca am copil alintat, care mi-a mancat viata si m-a transformat intr-un asexuat care uraste gloss-ul de buze si are carii si matreata .

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

:)))))))))))))))
Nici macar cu un pui de caine de 2 luni (muuult mai dezvoltat si pe picioarele lui decat un Bebe de 2 luni) nu merge asemenea metoda.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

patrisuca spune:

ok. as avea enorm de multe de spus si nu pt a ma apara ci pt a va face sa intelegeti cat de mult ati exagerat pe tema asta. din mesajele pe care mi le-ati trimis eu am observat ca voi ma credeti cea mai denaturata mama posibila. si" vai saraca copila cum s-a putut naste cu o asemenea mama". va pot spune inca o data ca gresiti. nu vreau sa ma repet iarasi cat si ce inseamna acest copil pt mine pt ca probabil stiti din propria experienta. poate ca daca m-ati cunoaste intr-adevar cum sunt eu de fapt , poate ca nu m-ati critica in felul cum ati facut-o, si ironiza si invinovati.
poate ca voi ati inteles ca eu am facut acest copil asa..ca sa zic ca am un copil si ca il cresc asa..ca trebuie crescut. GRESIT!
ideea e ca imi asum ce am zis , imi asum unele ganduri gresite, mi-am inteles greselile..inca din primul subiect al meu.. am inteles si nevoile fetitei mele de ft mult tp...dar de aici pana unde ati ajuns voi..e tare departe. probabil ati fost si voi la varsta mea, ati fost in situatia mea, ati avut si voi greseli( care sunt omenesti) probabil unele le-ati impartasit, altele nu!
nu cred ca am spus ceva atat de grav" ce sa ma fac cu ea" probabil era de ajuns sa-mi spuneti inca o data ca e normal ceea ce face fetita mea.
in viata mea s-au petrecut toate ft repede in asa fel incat credeti-ma ca nu am reusit sa ma obisnuiesc cu schimbarile.
anul trecut pe vremea asta stateam la parinti, nu eram casatorita, lucram( de fapt abia incepusem sa lucrez de 2 luni dupa ce terminasem o facultate. sincer nu eram prea pregatita sa o iau asa din plin cu casatoria si copilul. nu prea imi trecea prin cap ca le voi face intr-un an pe toate, desi adoram copii si visam la momentul cand voi avea unul.
cam pe la sf lui februarie am aflat ca sunt insarcinata, ne-am bucurat, am decis sa pornim la drum, am fixat casatoria pe 2 mai, la nunta aveam 4.5 luni de sarcina. Eram la inceput de drum, amandoi tineri si fara experienta in ale vietii de familie,dar hotarati. financiar sincer nu eram atat de bine, iar dupa nunta el si-a pierdut seviciul( nu au vrut sa-i dea liber la nunta).au fost momente grele ce sa va spun. dar acum ne e mai bine ca inainte sa avem copil.
iar patricia e bucuria noastra si cadoul cel mai frumos pe care il puteam primi in viata.
nu sunt cea mai oropsita si nici nu am vrut sa par. doar am avut tendinta sa cred ca am o problema pe care ati avut-o si voi, si doream raspunsuri.

conchita spune:

Denizel, te-ai ales cu o semnatura noua sau? daca nu o pui tu, o pun eu. e perla perlelor din toata istoria dc, netului, big bang, lumea stiintifico-fantastica in care traiesc unii.

Sabina spune:

Patrisuca, la mine a fost si mai rau, ca eram studenta in anu 5 :D

Deci, problema sta in felul urmator: inteleg f bine prin ce treci, cum ai vrea macar pana la baie sa te duci fara sa planga dupa tine, stiu tot, poti sa-ti descriu la milimetru:)

Problema nu e ca iti doresti si tu un pipi linistita:D, problema e ca tu consideri ca fetita ta e alintata pt ca plange dupa tine.

Daca tu de fapt nu consideri asa si doar te-ai exprimat gresit e foarte bine.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Luna1 spune:

Patrisuca eu nu cred ca esti o mama denaturata, ci cred ca esti sfatuita prost si asa cum ai recunoscut si tu, cred ca nu erai pe deplin pregatita pentru puiul tau.

Insa nimeni nu s-a nascut invatat, incet si cu informare vei invata sa apreciezi si 3 minute de vazut reclame la tv si vei uita ca au fost vremuri cand vedeai un film intreg. Nici nu-ti veio mai dori.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

denizel spune:

Patrisuca, nici macar acum nu ai ajuns la concluzia ca e obligatoriu sa citesti ceva in legatura cu nevoile copiilor???
La capitolul empatie nu stai prea grozav, deci trebuie sa te educi sa fii empatica, sa afli cate ceva despre Bebelusa ta.

Citeste www.tritonic.ro/blog/?p=189" target="_blank">Manualul parintilor eficace.
O poti comanda pe net, o gasesti in depozitele de carti.
Daca vrei, da-mi adresa ta si iti trimit prin posta un exemplar.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.