Ajutor

Fetelor am si eu nevoie de un ajutor

pe 14 iulie 2009 am ramas insarcinata si a venit intr-un moment foarte prost ( pt ca tre sa mentionez ca fac 22 ani peste cateva zile si sunt studenta anul 4 din 6, iar cu tatal viitorului meu bebel ma cunosteam de jumatate de an si eram impreuna de doar 2 luni ) . Initial a fost groaznic nu vroia sa vorbeasca cu mine de loc de subiectul bebe, dar apoi s-a obisnuit cu ideea si era foarte grijuliu statea cu mama pe burtica tot timpul nu ma lasa sa fac treaba de loc. Dar imi zicea mereu ca isi doreste foarte mult bebe asta dar ca nu avem cu ce sa-l crestem ca nu stam impreuna ca eu nu am fost angajata de loc asa ca nu voi primi indemnizatia aceea de la stat iar salaruil sau este mic pentru a reusi sa ii putem oferi tot ce are nevoie un copil .
Parintii mei insistau ca acum importanta este facultatea ca nu este momenul pentru un copil si in acelasi timp erau fixati pe fptul ca trebuie sa ne casatorim daca vrem sa tinem acest copil, prietenul meu spunand ca nu ma va lasa singura dca aleg sa pastrez copilul si ca ma va sustine si ma va ajuta si ma va sustine in toate momentele grele sau usoare, dar nu vede de ce este atat de importanta o hartie. Parintii lui bineinteles m-au scos pe mine vinovata ca vreau de la el sa ma tina in palme si puf pe mine si pe copilul meu si ca profit de el
Asa ca 3 luni am plns in fiecare zi in fiecare seara nu exista nimic pe lumea asta pe care sa mi-l doresc mai mult decat un copil. si cand am aflat ca sunt insarcinta am renuntat la tot ce era daunator bebelului meu am facut ecografia de prim trimestru la 9 saptamani si o zi si am plans groaznic ca nu stiam ce sa va intampla cu fiinta aceea micuta care o vedeam pe monitor si deja o iubeam cu toata inima mea si ca am fost la ecograf cu tatal meu pentru ca prietenul meu era la serviciu . Am luat poza si o tineam cu mine tot timpul impreuna cu un body mititel cu care dormeam pe piept.
M-am documentat am invatat tot ce trebuia facut ce nu trebuia facut ma pregateam cu speranta ca totul va fi bine, am luat elevit fixatoare de sarcina am incercat sa nu iau nici un medicament, ce sa mai ma vedem deja mamica cu visul meu de o viata implinit.
Pe data de 28 septembrie la ora 11 ( la 11 saptamani) am facut avort influentata de parintii mei care m-au santajat ( tatal meu are probleme grave cu inima si mi-a zis ca el nu va mai merge la doctor si nu va mai face tratamentul pentru inima ca sa poata avea bani sa ma poata ajuta cu copilul). am ajuns la maternitate la ora 8 si cat am asteptat ma tavaleam pe jos plangeam in hohote mi se parea ca nu se poate sa mi se intample mie una ca asta i-am vorbit foarte urat mamei mele care venise cu mine i-am zis ca in viata i nu mai are ce vorbi cu mine).
Imediat dupa aceea m-am mutat cu prietenul meu in chirie intr-o garsoniera micuta si draguta aranjata dupa inimioara noastra. Am incercat sa trec peste dar nu am reusit am decazut beam in fiecare zi am vrut sa ma arunc de la geam nu mai suportam gandul ca daca eram mai hotarata daca ma impuneam daca tineam piept tuturor impedimentelor nu imi omoram sufletelul meu mic o mana de om o frantura de iubire a domnului daruita mie. Nu am mai fost la facultate nu puteam sa ies din casa oriunde mergeam vedeam copii femei insarcinate. Sunt acum 4 luni de atunci.
Acum dupa ce v-am plictisit cu povestea mea as vrea sa imi dati si mie un sfat. Sunt pe pastila aniconceptionala si cu prietenul meu am ajuns la un compromis sa concepem in mai - iunie 2011 ca sa se nasca de ziua mea in februarie 2012.Dar imi doresc acum simt ca nu mai pot astepta imi cumpar in fiecare luna fara stie el toate revistele gen mami, mamica de azi, superbebe. ma deranjeaza foarte tare ca el e foarte preocupat cand imi iau pastila sa nu cumva sa uit una si daca intarzii cateva ore se supara pe mine si imi zice ca nu ar suporta sa ma mai vada in aceeasi stare in care am fost astea 4 luni, mi-am reluat facultatea mi-am mai revenit.
As vrea sa renunt la pastila fara sa stie :D dar intradevar mi-as dori sa fie sotul meu sa fiu si eu mandra sa zic impruna cu sotul meu am hotarat sa facem un copil sau am fost cu sotul meu la ecograf dar mi-e rusine sa ii propun eu sa ne casatorim desi el mereu ma intreaba daca vreau sa fiu sotia lui dar asa in gluma nu am vorbit niciodata serios de asta.
Vreau !!! ce sfat imi dati credeti ca ar fi mai bine sa mai astept ? ar fi rau daca as renunta la pastila fara sa ii spun ? mi-e frica sa nu trec iar prin aceeasi situatie sa imi fac sperante degeaba

Lili_g spune:

Draga mea,

Singurul lucru care pot sa ti-l spun este sa te sa citesti mesajul unei fete, acum mamica de la link-ul de mai jos. Mie mi se pare o minunata marturie si invatatura ...

Eu am trecut prin ceva similar cu tine, acum mai multi ani...Daca as putea intoarce timpul inapoi as face ca Andreea din povestea de mai jos... Daca exista iubire adevarata prietenul tau ti se va alatura si veti avea o familie...

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1823

Lili

Picky_toto spune:

Lili foarte tare m-a emotionat povestea Andreei, bravo ei ca a hotarat sa mearga pana la capat.

Alexa eu nu am trecut printr-o astfel de problema, multumesc lui Dumnezeu, dar cunosc pe cineva care a trecut, si tot mama ei a impins-o sa faca avort...acum regreta, regreta zi de zi si nu e zi in care sa nu-i reproseze mamei ei...si am observat ca si mama ei regreta acum ca a indemnat-o sa faca avort...dar e deja tarziu... Din pacate eu nu am stiut, eu am aflat dupa ce fapta fusese facuta...altfel as fi stat de vorba cu ea...si poate acel bebe era acum in viata....

Sfatul meu e sa discuti cu prietenul tau, sa-i spui care e dorinta ta, sa discuti si cu familia ta, sa le exlici clar ca e dorinta ta de a deveni mama si ca nu vrei sa mai auzi de santaj din partea lor. Trebuie sa iei in calcul tot ceea ce implica un copil, in relatia de cuplu, in viata ta, ptr ca un copil schimba total viata pe care o ai acum...trebuie sa fi mult mai responsabila iar copilul va fi pe primul loc...

Curaj sa iei cea mai buna decizie si in curand dorinta de a deveni mama sa ti se indeplineasca

---

Picky, mamica fericita de printesa mica!!!!!
Alessia Stefania 05/05/2009

Inainte***Dupa...sa inceapa votarea

http://b1.lilypie.com/4v3op2.png

Printesa noastraStefi, mamitu' nostruStefi...creste...Stefi, buburuza mica Primul CraciunStefi, deja fetita mare :)

unombun spune:

dar cine te-a indemnat la avort si-a asumat raspunderea inaintea lui Dumnezeu?Cum doarme noaptea?
Sa stii ca dupa avort uneori nu se mai ramine insarcinata niciodata.Ai luat asa ceva in calcul?Stiai?
Poate ca vei gasi altul de sot,nu este acesta de fapt asta e doar un asa zis prieten ,caci altfel cum te-a lasat la avort?
Si daca nu vei putea sa-i faci altuia,care va fi sotul tau copii,ce vei face?sper ca m-am facut inteleasa.intii casatorie sa fii sigura pe omul de alaturi,apoi copil.sa nu te abandoneze la primul hop si sa fie de acord cu avortul.
si mai lasati gindurile cum ca nu aveti cu ce creste copilul,va ajuta Dumnezeu-asa s-ar putea sa nu va mai fie bine!

unombun spune:

in plus,esti sigura ca dr.unde ai facut chiuretaj are ustensilele 100% sigure?Unele femei s-au trezit cu hepatita b,c,dupa.
vezi ca pe net circula un film-ginecologii au bagat o camera laparoscopica si au vazut urmatorul lucru-cind doctorul baga chiureta sufletelul acela mic,embrionul se tragea din calea chiuretei,cauta sa se salveze.Cauta filmul pe net si arata-l celor ce te-au indrumat.Sau cei care te-au indrumat au facut vreo 20 de avorturi la viata lor???Cam cite avorturi a facut mama ta de nu te-a oprit de la asemenea act criminal?Ai curaj sa o intrebi?

sdcristian spune:

alexa - ce a fost a fost, nici eu nu sunt de acord cu avorturile dar nici nu pot sa acuz pe cineva fara sa fiu in locul ei.

dar in nici un caz sa nu renunti la pastile si sa ramai insarcinata fara sa vorbesti si cu el. este o decizie pe care trebuie sa o luati impreuna, nu poti sa incepi o viata langa el bazata pe minciuna. inca cred ca esti tanara, ai tot timpul din lume sa faci un copil, inca mai trebuie sa cresti si sa te maturizezi. si sa te vindeci, ca un nou copil nu il va inlocui pe cel plecat. da-ti tie timp sa devii adult si sa fii pe picioarele tale. si comunica cu iubitul tau - daca vrei ca relatia voastra sa aiba un viitor

ANITA75 spune:

alexandra,"prietenul"ce a zis cind ai facut avort?
nu pot sa judec ce ai facut tu ,dar daca il iubeai atat de mult pe bb-u faceai pe dracu-n patru si nu renunta-i la copil
ai grija sa nu mai faci prostii din astea ca ramai cu sechele pe viata

felicia_ spune:

alexapopescu, eu cred ca in primul rand trebuie sa iti acorzi timp: sa te impaci cu tine insati, sa inveti sa traiesti cu durerea si cu sentimentul de vina, dar fara sa le lasi sa te domine... abia apoi, cand crezi ca esti linisita sa te gandesti la bb. Nu uita ca tot stresul si supararea pe care le-ai avea in timpul sarcinii (de ex, daca-l "pacalesti" pe iubitul tau) le-ai transmite lui bb...

alinushca spune:

alexa, si eu cred ca mai bine mai astepti. probabil ca iti va fi greu sa astepti pentru ca desi nu a durat foarte mult sarcina ta sunt sigura ca te-ai simtit la fel de minunat ca fiecare femeie care e insarcinata prima data. totusi trebuie sa va permiteti financiar sa aveti acest copil. doar tu si prietenul tau. nu parintii vostri. termina-ti facultatea si angajeaza-te daca poti in acelasi timp asa cum fac majoritatea studentilor. dupa ce termini facultatea puteti face lucrurile ca la carte si atunci sigur vor iesi bine si vor fi in cel mai bun moment.
sa stii ca eu cunosc o fata ca tine care a ramas insarcinata exact la varsta ta, in exact aceeasi situatie. ea a ales sa pastreze copilul si impreuna cu prietenul ei l-au adus pe lume si l-au crescut si acum este un baietel minunat de 5 anisori. le-a fost greu dar sunt minunati impreuna.
indiferent care a fost motivul pentru care ai ales avortul (si nu trebuie niciodata sa dai vina pe tatal tau ca te-a santajat - chiar nu e responsabilitatea dansului) relatia ta cu prietenul tau va mai trece prin niste greutati in timp legate de acest avort. putine cupluri raman impreuna dupa un avort. mai asteapta sa vezi cum va veti mai intelege dupa greutatile prin care ati trecut.
casatoria nu este o hartie decat pentru oamenii incapabili sa vada mai departe de hartie si de toate tabuurile stupide legate de ea. este o garantie ca copilul acela vine intr-o familie care e dispusa sa renunte impreuna la tot felul de lucruri de dragul si pentru binele lui. este o garantie pentru dezvoltarea lui armonioasa.
sub nici o forma nu ai dreptul sa renunti la pastila fara sa fie si el de acord. la fel cum tatal tau a fost egoist cand ti-a zis ca renunta la tratamentul pentru inima ca sa poti creste copilul (sigur se puteau gasi si alte surse de bani) ai fi si tu egoista daca ai concepe din nou fara sa fie de acord si pregatit cu adevarat si tatal. un copil este greu de crescut si este nevoie de 2 oameni. daca te cere in gluma de sotie, sigur este pregatit sa o faca si "pe bune". cred ca orice cuplu inainte de casatorie trece prin niste "teste" care arata daca ei sunt gata sa ramana impreuna pentru restul vietii sau se despart. si eu cred ca pentru voi testele astea ar fi numai potrivite ca sa va lamuriti vietile. un copil venit apoi v-ar umple sigur inimile de bucurie si de implinire.
nu am mai multe cuvinte pentru tine. sper sa va descurcati si sa va fie bine. roaga-te si pentru sufletelul mic care nu a mai apucat sa vada lumea.


Mami de (28.10.2008)

Lili_g spune:

Draga Alexa,

Tu probabil ca sti ca pastila anticonceptionala este tot un avortiv si chiar daca nu omori fatul la 3 luni il omori la 3 zile...
Stiu multe cazuri de femei care au luat anticonceptionale si dupa o vreme, cand s-au hotarat sa faca copii au descoperit ca nu mai pot sa faca din diverse schimbari care au aparut in organism.

Nu cred ca trebuie sa-l "pacalesti" ci sa-i spui ce doresti tu, si sa-ti iei responsabilitatea cu toate consecintele ei.

Draga mea, nu te mai lasa santajata. Ai sa vrei sa intorci timpul asta inapoi si n-o sa se mai poata...stiu ca sunt situatii in care nu pare ca exista nici o solutie, sa cresti un copil in burtica si sa-l aduci pe lume pare imposibil...dar crede-ma aducerea unui copil pe lume schimba relatii, schimba mentalitati, aduce bucurie, e minune Dumnezeiasca.

Nu trebuie sa omoram un suflet nevinovat pentru ca ne santajaza parintii sau pentru ca sa ne fie noua mai usor si sa credem ca o sa avem o viata mai usoara.

Cu drag, iti doresc sa ai multa intelepciune, rabdare si mangaiere,

Lili

P.S. Poti si tu sa-i scri maicii Siluana de la site-ul pe care ti l-am trimis.

felicia_ spune:

Nu sunt genul care polemizeaza, dar nu pot sa nu spun ceva, macar de dragul logicii. Pastilele anticonceptionale inhiba ovulatia, asadar: nu se dezvolta folicul, deci nu exista ovocit, asa ca spermatozoidul nu are ce fecunda. Atunci, de unde "fat", daca nu exista embrion?