varsta cririca de 3 anisori...incapatanare, crize

Chuny spune:

Nu pot sa te cunosc decat din ceea ce scrii pe forum. Eu citesc mult forumul DC si multe nickuri imi raman in minte, e normal si nu vad nicio problema in asta. De asemena mai citeam si forumul AP de unde aminvatat unele lucruri ce imi folosesc si azi.

Mie mi s-a parut deosebit de crud sa-i spui unei mamici cu un copil ce a avut dificultati ca ce naspa tre sa fie ca e prea tarziu pt ea. Retine, copilul ei era in dificultate si de aceea cuvintele tale au fost resimtite asa si de ea si de mine. Si nu ti-a ajuns sa o lovesti o singura data, ai incercat si a doua oara. De placere! In niciun caz nu e valabil ce ai scris tu ca te-am tinut minte de la nu stiu ce topic cu poze etc. Scriu asta pt ca barfeai pe alt forum( stii tu) ca asta ar fi explicatia.

De la oameni care se vor educati am pretentia cel putin la empatie sau macar delicatete cand se adreseaza unor parinti de copii in dificultate sau ce au fost in dificultate fara ca parintii sa aiba posibilitatea de a-i ajuta. Punct. Crezi ce vrei mai departe!

Au revoir!

anca_a spune:

Offtopicul offtopicului.

Nu stiam asta (o aflu acum de la tine), cum nu stiam nimic nici despre copilul tau (am citit blogul tau acum cateva saptamani). E extrem de crud ce-ai presupus tu, puteai sa ma intrebi atunci si cu siguranta ca nu s-ar fi ajuns aici.


Si nu era nicio barfa, linkul catre forumul AP a fost dat cred chiar in cadrul acelui subiect, discutia de acolo fiind una publica.

Chuny spune:

Am crezut ca stiai. Poate sunt eu prea atenta la ce topicuri scriu unele mamici, dar cand cineva scrie la topicuri despre copii cu diferite intarzieri(limbaj, etc) retin numele si de asta poate indentific mai usor cand cineva are probleme (mici sau mai mari).

Luna1 spune:

Da, majoritatea copiilor trec prin crizele de doi ani, insa este practic perioada in care descoperi si inveti cum sa comunici cu copilul propriu, in ce mod el asculta ce zici tu (si aici in modalitati de abordare nu intra bataia) si in ce mod TU asculti ce zice el.

Este o perioada superba cand copilul tau de fapt incepe sa comunice, sa-si comunice frustrarile, sa aiba propria personalitate, sa devina om individual.

Nu, nu sunt nici beata, nici on drogs cand zic ca perioada asta e superba, fiica mea are 2 ani si 5 luni, are crize de nervi ca orice alt copil, insa descoperindu-ne una pe alta fara a fi pe picor de razboi, razboiul ambitiei care pe care, reusim sa le trecem cu bine si sa ne bucuram de tot ce este pozitiv. Si sunt f multe pozitive la aceasta varsta.


Mi se rupe inima de fetita brumei. Mi-o imaginez cum o roaga pe mami sa nu o mai loveasca....

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

gabitza2005 spune:

Apropo de folosirea cuvantului "rau" sau mai exact a expresiei "copil rau" baietelul meu este laa grupa mijlocie la gardinita de stat. Doamna educatoare a pus pe perete doua foi: pe una scrie copii cuminti ,iar pe cealalta copii rai si le pune acolo pozele si le muta in functie de ce a facut copilul in ziua respectiva.
Al meu baietel (totul este recent -ultima saptamana de gradi inainte de vacanta) a fost de fiecare data la cei cuminti cu toate acestea am fost foarte socata de modul cum educatoarea le pune aceste "etichete" de la o varsta asa frageda dar si mai socata am fost de atitudinea parintilor care au luat totul ca pe ceva normal .
Sii copii iau totul asa cum li se spune -fimiu chiar mi-a spus ca nu mai vrea sa se joace cu un baietel ca acum este la copii rai.
De saptamana viitoare sigur o sa am o discutie cu ea si sa-mi explice si mie ce fel de metoda didactica este asta.
Poate ar fi fost mai ok sa zica copii neascultatori in loc de copii rai.

Lali spune:

Eu nu sunt de acord cu etichetarea copiilor si mai rau cu impartirea lor in rai si buni, ascultatori si neascultatori, etc. mai ales la aceasta varsta. Macar acum trebuie sa aiba sanse egale toti si nu trebuie discriminati sub nici o forma. Din pacate, societatea va avea grija sa ii categoriseasca mai tarziu cu varf si indesat. Eu consider si ii explic baietelului meu ( la care perioada crizelor a durat ceva timp) ca nu el e rau ci fapta pe care a facut-o este rea. Adica el trebuie sa stie mereu ca el e un copil bun, dar ca face greseli mai grave sau mai putin grave care se pot discuta/corecta. Asta este rolul meu de parinte sau al educatorului: supraveghere si corectare, nu etichetare si categorisire permanenta...Ganditi-va cum v-ati simti sa va puna cineva eticheta de "om rau" la panou ! Chiar daca gresiti .... s-ar putea ca la un moment dat copilul sa si creada asta, ca e rau, nu stiu, pentru mine suna nefiresc !

Bruma, nu mai scrii nimic pentru ca te-au coplesit sfaturile si bobarnacele primite ? Te rog reciteste postarile la rece si ia doar ce ti se potriveste din ele. Eu am invatat enorm de multe despre aceste lucruri aici pe forum si mi-au folosit de multe ori lucruri pe care nu le-am inteles din prima sau chiar m-au enervat, ori mi-au parut imposibile.

Ayla21 spune:

Lali ai dreptate. Eu am mai povestit candva despre asta la un alt subiect, despre stimata doamna educatoare cu renume si grade. Care ii punea pe scaunelul magarusului, sau scaunelul rusinii, care ii plimba in alta grupa sa rada ceilalti copii cat de rai sunt ei, pt ca nu sunt capabili sa stea pe scaunel 20 de minute si sa coloreze, sau sa fie 15 minute atenti la niste planse sterse si care nu prezinta prea mult interes.
Am preferat sa-mi mut copilul la o alta gardinita si i-am pretins educatoarei din start ca doresc sa fie tratat copilul meu in functie de ce doreste el sa faca sau sa nu faca, pt ca doresc sa am un copil mai putin stresat, decat unul super educat, care ar fi capabil sa dea maine cine stie ce examen. De ce in unele gradinitele de stat si mai putin particulare se foloseste acest sistem de "evaluare"? As vrea sa am un raspuns, fiind eu la randul meu de profesie cadru didactic...dar nu am. Unele educatoarele sunt depasite uneori de situatie, prea putin motivate, satule de ani de lucru, de generatii de copii si de salariile care sunt asa cum sunt...dar sa stiti ca la gradinita privata educatoarele nu iau atat de mult cat ia o educatoare cu grade si vechime la una de stat, si e mult mai motivata in a se comporta cum trebuie cu copiii...si copiii sa se simt atrasi si fericiti...dar daca te simti depasita de situatie, ce mai cauti la catedra? De ce nu lasi loc liber cui e in stare?
Ce vroiam sa spun, ceea ce i-am spus si educatoarei cu pricina. Eu i-am explicat copilului meu ca indiferent ce face il iubim, si ca nu suntem niciodata suparati pe el, ci suntem suparati pe fapta lui care nu trebuia sa o faca. El nu este rau, nici atunci cand nu este cuminte. rau poate fi ceea ce a facut, el ramane la fel de bun si de iubit. Si ma intreaba uneori, dupa ce face ceva gresit daca il mai iubesc. Da, il mai iubesc, pt ca il iubesc mereu, tot timpul, si cand face prostioare. Si sa fim seriosi, ce prostii asa de mari poate face un copil? la 5 ani. dar la nici 3 ani? Eu chiar as vrea ca initiatoarea subiectului sa revina si sa spuna ce intelege ea prin aceasta criza. ce nu face copilul? Nu strange jucariile? Nu papa tot din farfurie? Nu doarme la ore fixe? Ce ar putea face atat de grav? Ce facea copilul meu la 3 ani incat se spunea ca e la criza varstei? dar sa ne gandim. E copil, acum e copil, acum e dreptului sa fie rasfatat, sa se simta iubit si protejat. Ce e mai important? care sunt prioritatile? Un copil "dresat" si "supus" care stie de frica? sau un copil fericit si sigur ca gaseste la mami mereu intelegere si afectiune? E atat de importanta jucaria aia la locul ei, sau facutul la olita cum face copilul vecinei? sau sa stiu ca e fericit copilul meu, dezvoltandu-se in propriul lui ritm? Nu are toata viata timp de reguli, cand va mai fi copil?



Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video

avstef spune:

Si eu trec prin aceeasi problema: crize, nemultumiri, numai ce vrea ea. Si asta numai de cand a aparut fratiorul si mai ales de cand au inceput sa se joace impreuna. Nici o metoda nu da rezultate. Este o fetita foarte desteapta in cele bune si extrem de iute in cele mai putin bune. Am ajuns la concluzia, ( sugerata si de un psiholog ), ca trebuie sa o las crizata si sa parasesc terenul de lupta. Sper ca va da roade! Ma rog Bunului Dumnezeu sa-mi dea putere sa fiu calma si plina de dragoste pentru copilasii mei dragi. Si sa speram ca aceasta perioada va trece mai repede.

bruma spune:

Fetelor in primul rand va multumesc tuturor ca a-ti acordat atentie acestui subiect si imi cer scuze ca nu am putut raspunde mai din timp. Nu ma asteptam sa se acorde atat de multa atentie subiectului deschis de mine ,iar ieri am avut o zi plina ( am fost la doctor caci sunt si insarcinata in 7 luni), nu am reusit sa intru pe internet decat foarte tarziu.
Am citit tot ce a-ti scris, cuvant cu cuvant. Unele din voi au sarit sa ma critice altele sa-mi dea sfaturi.Va multumesc tuturor ca mi-ati raspuns, mi-ati spus parerea voastra indiferent daca mie mi-a placut sau nu ce a-ti spus.
Ionitza iti multumesc pentru sfat , sincer m-am gandit si eu la acest lucru dar mi-am zis ca este mica si ca nu va intelege. Dar voi pune in practica metoda propusa de tine.
Tala si celelalte fete care a-ti inteles faptul ca IMI BAT copilul, bataie din punctul meu de vedere este ceva brutal si nu as face asa ceva niciodata nimanui cu atat mai putin copilului meu. Palmute la fund, cu totul altceva , unele dintre noi le spunem o mica corectie.NU spun ca este un lucru bun dar dar nici foarte rau, asta consider eu , repet.Dar nu ma intelegeti gresit NU IMI BAT COPILUL, si nici nu mi-am facut " palmuta la fund" un obicei de corectie.
Nu am specificat ce inseamna crizele fetitei mele, pai am sa va dau cateva exemple care imi vin in minte acum.(1) La magazin daca vede ceva dulce, pentru ea toate sunt bobo, incepe si imi face scene de plansete si tipete in magazin ca ea vrea bobo desi incerc sa-i expilc faptul ca nu putem sa luam bobo atunci cand vrea ea(in cazul in care nu am bani la mn) sau ca vom lua mai tarziu dupa ce isi va mananca mancarea ;evit sa-i dau dulciuri ( mama a invatat-o cu dulciurile iar eu incerc sa o dezvat ).(2)Iesim la plimbare sau la piata nu sta cuminte la mana mea, imi da drumu si fuge de langa mine( atunci am inceput sa aplic palmute caci am trecut printr-o sperietura groaznica)
(3)In momentul in care vrea ceva anume un obiect, o jucarie, bobo sau orice altceva daca-i spui ca nu se poate ( si cu explicatiile de rigoare credeti-ma) incepe sa planga si se lasa cu lagrimi de crocodil, dat din picioare,tarat pe jos, incearca sa dea in mine sau in tati ( depinde cine nu o lasa sau o cearta).Este o fire impunatoare , foarte incapatanata si in oricate moduri incerc sa-i explic ca nu se poate pentru ca... , ca nu este frumos,este rusine sau altele ea are cam acelasi raspuns " nu vreau, ba da, ba nu , pentru ca da, pentru ca nu " sau altele de ma lasa si pe mine cu gura cascata si nu stiu ce sa-i mai zic.
V-am spus este un copil istet si mai nou a inceput sa si minta , intr-o dimineata cand am dus-o la cresa ( in ianuarie cateva zile am mai dus-o apoi a ramas acasa din cauza frigului)a zis ca nu vrea sa ramana acolo pentru ca o bat copii in cap si pe ea o doare capul. Va da-ti seama ca m-am speriat si le-am luat pe infirmiere pe rand si separat sa-mi spuna ce s-a intamplat, daca s-a batut cu copii,de ce nu mi-au spus,in conditiile in care cu o zi inainte o luasem chiar eu de la cresa si era foarte vesela ca s-a jucat cu copii.Mi-au spus toate acelasi lucru ,s-au jucat, au cantat si s-au uitat la desene animate.A doua zi cand am dus-o impreuna cu tati la cresa , tati a vorbit cu ea pe drum si a intrebat-o de ceea ce se intamplase cu o zi in urma si ea a spus ca nu vrea la copii ca o supara ca nu sunt cuminti si ea i bate. Chiar nu am stiut ce sa mai cred.

accept92 spune:

Va aplica mici corectii. Nimic grav.