Sistem rooming la Filantropia?

Sabina spune:

eu am nacut ambii copii prin cezariana si am avut copiii langa mine in salon imediat ce m-au lasat in salon dupa noaptea de la postoperator.
Ba la Gh si la PO l-am tinut langa mine cat am vrut.
La Municipal.

E normal sa ceri ajutor dupa cezariana, pt ca te misti f greu, pe mine ma dureau toate, a fost nasol, iar la Gh din pacate asistentele nici nu ma bagau in seama, ca "am experienta", dar a trecut, mi-ar fi fost groaznic sa nu am copilul langa mine.
La Sofia , imediat dupa operatie, erau bebelusii alaturi si am auzit-o cum a plans toata noaptea, mi s-a rupt inima.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

accept92 spune:

Buflea, multumesc, da , tot fetita. Si sa stii ca nu e mult spus 'nebunie' la starea de dupa nasterea naturala. Este o energie fenomenala care va dura cateva luni (cel putin asa a fost in cazul meu) si o incredere in fortele proprii la care nu ma asteptam. Eu nu pusesem mana pe un bebelus in viata mea, sunt o fire destul de rece si pragmatica, chiar nu ma simteam in largul meu in preajma copiilor. Dar sa ma fi vazut cum manevram copilul cu o mana, parca toata viata numai asta as fi facut si nimeni nu putea face lucrurile mai bine decat mine, nici macar asistentele din spital. E un lucru minunat nasterea naturala si ajuta femeia sa isi intre in rolul de mama, dar asta e un alt subiect.

Si in legatura cu sistemul, cand am fost sa-mi iau copilul de la neonato am constat urmatoarele : ii dadusera lapte praf (fara sa imi ceara acordul pe care nu mi l-as fi dat - bine macar ca la CF2 se da cu seringa si nu cu biberonul), era plans (avea ochisorii rosii), vomitase si avea hainuta uda...si socul cel mai mare...l-am dezbracat sa-l schimb si era jumatate infasat in fasa elastica pe sub hainute...imagineaza-ti ca mi s-au inmuiat picioarele...am aflat dupa ce am facut ceva valuri ca avea ruptura de clavicula. In fine, pentru mine nasterea a fost o experienta minunata, spitalizarea un cosmar. La a doua nastere stiu clar ce pretentii am si de ce sa ma feresc. Din pacate pe aici daca nu esti infipt (ba chiar un pic scandalagiu) te cam calca lumea in picioare (ma refer la cadrele medicale).

buflea spune:

Sigur ca da ... daca copilul necesita asistenta medicala i se acorda fara sa te mai intrebe nimeni. Eu am avut diabet gestational (asa se cheama ?) foarte agresiv, am stat cu injectii cu insulina de 2 ori pe zi jumatate de sarcina si cand am nascut-o pe Flavia, pentru ca copilul a avut glicemia controlata artificial, in mod natural, la despartirea de mine, i-a scazut foarte tare ... prima metoda este sa o hraneasca, caci aportul nutritiv mareste glicemia ...dar Flavia puturoasa, nici n-a deschis gura ...drept urmare, au scos-o din salon si au dus-o la terapie intensiva unde au pus-o pe perfuzii, hrana artificiala, si X teste. A stat acolo 4 zile pana cand glicemia i-a fost normala. Nu m-au intrebat daca sunt de acord ca ii faca asta, dar m-au informat. Nu mi s-a parut anormal ...

accept92 spune:

Asta ar fi si dorinta mamicilor de aici. Probabil acolo e ceva firesc, aici si cand ti se baga ceva in vena (tie ca adult) nu ti se spune nici ce nici de ce.

grati.ela spune:

in Romania totul miroase mai sa fie! la Braila nu m-a intrebat nimeni daca vreau copilul in salon - asta era politica spitalului. La Filantropia la fel nu m-au intrebat daca-l vreau in salon...nici eu nu i-am intrebat...Accept nu cred ca-l intimidezi pe Peltecu cu scandalul tau...daca el a permis rooming pt mamici bine, daca nu esti libera sa alegi alt spital. Cand am nascut o mamica facea taraboi ca nu i-a lasat baiatul de 5 ani sa vina in vizita...a linistit-o profesorul imediat...asta e politica spitalului. Cel mai bine vorbeste drect cu secretara lui Peltecu si vezi exact cum stau lucrurile...

accept92 spune:

Asta depaseste limitele descurajarii, este de-a dreptul inversunare. Te-ar deranja cu ceva sa stau eu cu bb in salon la Filantropia? Am vorbit deja la spital, mi s-a spus ca sigur se poate deci nu am motive sa-mi caut alt spital. Daca mi s-ar fi spus ca nu se poate nu m-as fi incapatanat eu sa le schimb viziunea. Nu vad motivul pentru care m-ar fi mintit, sunt sigura ca nu au nici ei chef de scandal.

Vizitele copiilor in maternitate sunt cu totul altceva, nicaieri nu se accepta.

grati.ela spune:

Accept tu ai permanent chef de cearta sau doar acum ca esti gravi? Foarte bine ca ai clarificat problema deci: la Filantropia poti sta cu bebelusul in rezerva. O samanta de scandal o poti lasa acasa... hai ca-s mai mare, sa ai o nastere usoara, bebe sa fie sanatos si nu mai fi asa pornita pe toti si pe toate!

DarkBendis spune:

Eu am nascut prin cezariana (de urgenta, cu epidurala) iar bebe a stat cu mine de la inceput. Dupa ce l-au scos pe bebe mi l-au dat sa-l pup, apoi l-au pus la tati in brate si cu tati cu tot l-au dus intr-un colt al salii unde neo-natologul l-a cantarit verificat etc asta in timp ce pe mine ma "aranjau" echipa operatorie. Apoi toti trei am stat intr-o "recovery room" cam 2 ore, dupa care m-au mutat in salon. Eram 6 mamici in salon,toate dupa nastere prin cezariana,iar bebeii stateau cu noi. Daca aveam vreo problema, sunam si venea o moasa la mine. Am fost incurajata sa-l pun pe bebe la san inca in recovery room, si am continuat in cele 4 zile cat am fost internata. Laptele a venit mai greu, abia in a 4-a zi, dar am avut colostru si desi bebe a pierdut cam 9 % din greutate a recuperat rapid. Fiind primul copil, habar nu aveam cum sa schimb un scutec, cum sa-l tin pe bebe, ce sa fac... unde nu mi-a "soptit" instinctul, am intrebat moasa si mi s-a raspuns cu rabdare. Taticul a putut sta cu mine de la 9 dimineata la 10 seara ( daca bebe ar fi avut frati/surori puteau sta si ei), alti vizitatori puteam primi doar o ora si jumatate inainte de masa si 2 ore dupa-masa,program foarte strict.

In cele 4 zile de spitalizare (am nascut miercuri dimineata, duminica la amiaza eram acasa) bebe nu a fost cu mine doar cand il luau moasele la control si cantarire in fiecare dimineata, cand mergeam la dus sau la baie (si atunci le anuntam sa fie cu ochii pe jupan) si cand mergeam la masa. La ora mesei, venea o moasa si statea in salon ca deh... ramaneau bebeii singurei cu totii. Eu una am amintiri foarte placute de la maternitate, singurul motiv de nemultumire fiind faptul ca nu-mi dadeau destul de mancare (iar cum am nascut pe 31 dec nici nu prea a avut tati de unde sa-mi aduca bunatati in urmatoarele 2 zile ) -da' macar stiu sa ma pregatesc cu provizii la bebe2

Nastere usoara la toata lumea, si bebei sanatosi



Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)


"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"

zaizak spune:

Abia astept sa ne spuna ACCEPT92 cum a fost cu copilul in salon dupa nasterea de la Filantropia.Grati.ela nu sti cum e cind esti gravida cea mai tare dar si cea mai neroasa si pusa pe scandal.Accept92 sarcina usoara, nastere usoara si un bebe sanatos......si mai lasa din ambit acasa ca nu prea merge la filantropia si parca aud ca ai nascut pe la Polizu sau Municipal ca acolo iti dau copiii sigur cu tine in salon.Dar stai linistita ca te intelegem poate asa nervoase si viteze am fost si noi innainte de nastere. Hai v-am pupat.

paulush spune:

Am citit pe diagonala, e cam tarziu, dar vreau sa spun un lucru, sus si tare: mama ARE DREPTUL sa aiba copilul langa ea.
Noi trebuie sa ne cerem drepturile, DOAR asa se pot schimba lucrurile.
Daca toate lauzele accepta sa le fie luati bebelusii de langa ele, fara sa zica nimic, desi li se rupe sufletul, nimic nu se va schimba.
Mama trebuie sa isi ia pruncul in brate si sa nu-i mai dea drumul. sa-l tina doar in brate cu ea. Cand vine ORICINE sa i-l ceara sa zica SUS SI TARE ca se descurca, ca "prefer sa stea cu mine".
Fetelor, e dreptul nostru si al puiului de om!!! Prima ora e decisiva, primele ore sunt foarte importante, in caz de bebe sanatos, nu exista NICI un motiv sa fie despartit de mama.

Ma revolta enorm lucrurile astea!

asa a fost

“Daca un loc a fost potrivit pentru a concepe un copil, acel loc e bun si pentru a-l aduce pe lume”

poze

mes p’tits riens